Ne-am tinut de mana si ne-am plimbat prin parcul mult dorit de mine, loc pe care nu credeam ca o sa il revad curand...caci pregatise terenul si ma facuse sa cred ca el nu isi doreste acest lucru, insa calculase fiecare miscare, astfel incat sa ma faca fericita si sa ma surprinda la momentul oportun.
Nu este prima data cand incearca sa ma inveseleasca dupa ce ma simte suparata. Nu imi imaginam niciodata ca firea lui puternica poate sa se inmoaie in fata comportamentului meu. Poate acesta este si motivul pentru care anumite lucruri minore se hiperbolizeaza in interiorul meu atunci cand vin din partea lui.
Uneori imi este de ajuns un singur zambet si ma transform intr-un om mai bun, mai calm si rabdator.
Iubirea ma face sa prind aripi.
Nu as vrea sa se obisnuiasca cu mine, sa nu picam intr-o monotonie din care sa iesim doar cu colturile zambetului cazute, ci imi doresc sa il surprind adesea, sa il fac sa ma placa si pentru bunatate, cat si pentru sarcasm... sa fiu schimbatoare si placuta, sa il chem si sa il las doar pentru a il mai imbratisa inca o data.
Intalnirile in doi ma fac sa il plac si mai mult, sa descopar cat de multe lucruri stie si mai ales sa il privesc cu blandete.
Astazi ador si plutesc in lumea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: