Seara mi se pare al naibii de ciudat ca inainte de miezul noptii sa fiu
invelita in pilota, imbratisand ursuletul pufos pe care il am din
copilarie... care acum a devenit un accesoriu sau mai bine spus un fel
de perna fara de care nu dorm bine. Spunea cineva ca toate lucrurile au
si un dezvat, asa ca eu am inceput cu dreptul.
Recunosc ca somnul lung imi face bine...ma trezesc atat de energica si
de binedispusa. Cearcanele incep sa se retraga si entuziasmul meu
creste.
Ma simt atat de vesela si fericita. Lucrurile au inceput sa mearga pe un fagas mai bun si nu-mi displace deloc asta.
Ma inteleg din ce in ce mai bine cu oamenii din jurul meu si reusesc sa
comunic putin cu toti, sa nu ii indepartez din jurul meu. Imi sunt atat
de dragi si vad cum timpul fuge pe langa noi si trebuie sa facem ceva sa
nu ne pierdem prietenia. Eu cred in vorba ca "ochii care nu se vad se
uita" am patit-o si nu vreau sa mai trec prin asta.
joi, mai 16, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: