Am ascultat aceasta melodie in mod repetat.
Simteam ca am nevoie de tine, vroiam sa iti dau un mesaj in care sa iti spun ca ma gandesc la tine si sa iti impartasesc faptul ca insemni enorm pentru mine. Am privit cu durere ceasul si am constatat ca era tarziu, sau mai bine spus foarte devreme;
Am dormit doua ore, mi-a fost rau atat fizic cat si psihic. Recunosc, am facut o greseala cand am incercat sa imi bag nasul unde nu imi fierbea oala, era ca un rau necesar pentru mine, un rau ce o sa se rasfranga mult timp asupra mea.
In minte imi joaca cuvintele pe care le-am citit cu sete. Oare chiar nu am stiut sa fac anumite lucruri? Chiar atat de inapta sunt? Nu pot sa caut vina in alta parte...consider ca imi apartine, insa poat trebuia sa se imparta la fiecare faptas, la fiecare om ce ne-a perindat prin viata...insa eu nu pot sa arat cu degetul spre nimeni, daca nu se poate sa imparim, prefer sa imi asum totul.
Ma rascolesc amintirile, dar stiu ca o sa imi fie mai bine cand o sa ma intalnesc cu omul drag sufletului meu. O sa ma inteleaga fara ca eu sa ii spun ceva. El este singurul om cu care impart si raceala, nu as fi crezut niciodata ca este posibil asa ceva, insa se pare ca este real si se intampla in mod repetat.
Vreau sa cred ca exista jumatati perfete si eu am gasit jumatatea mea de puzzle. Las ca timpul sa decida...sa imi arate si sa ne invete sa ne iubim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: