O alta viata

Zilele trecute am iesit in oras sa imi ridic un colet si sa fac mici cumparaturi banale... in drumul meu prestabilit, am vazut o banca la umbra, care a reusit sa imi capteze atentia si sa ma faca sa ma gandesc la o zi din viata acesteia.
Cu siguranta sta acolo de mult timp, a luptat cu viscolul iernii si lacrimile cerului...dar a primit si mangaierea plapanda a razelor de soare.

Probabil a auzit multe povesti (fie triste, de iubire sau de viata), de la toti cei care s-au asezat acolo pentru a isi trage pentru cateva clipe sufletul. A fost martora la promisiuni si juraminte, a vazut oameni fericiti, dar si nefericiti.

Cu toate astea acum este singura, nu este nimeni care sa ii tina companie in acesta zi calduroasa de vara.

Ma gandesc ca daca ar avea suflet, ar suferi... si din mareata lectie de viata pe care a capatat-o pe parcursul vietii ei, ne-ar spune ceea ce gresim .

Dar revenind la realitate, nu are nici suflet nici inima...este doar un martor mut al intamplarilor cotidiene;

Tired

Mult prea obosita de atata aglomeratie a gandurilor.
Am impresia ca nu am timp de cuvinte ... ma simt obosita,"tristisita", ciufuta, irascibila (dar nu ma razbun pe nimeni - tin pentru mine negativismul de astazi), mi-e cald si tare as vrea sa dorm, sa fug in lumea viselor, macar pentru putin timp.
Multe lucruri mi se par inutile, obositoare, fara sens sau chiar nejustificate...
Ma intreb in sinea mea: " De ce sa fac ceva?" Orice ar insemna acest "ceva".

In general imi doresc multe lucruri, dar parca acum nu vreau nimic palpabil ... poate daca as crede in povesti cu zane si printi, as reusi sa ma desprind putin de prezent si implicit de viitor ... astfel incat sa reusesc sa uit aceasta zi ciudata.

Azi nu ma recunosc! Decat dorul si oboseala imi apartin, restul nu stiu de unde au aparut, dar sa dispara asa cum au venit....
Mi-e dor. Dor, dor, dor!

Un zambet este o minune

In toiul noptii ma trezesc gandindu-ma la tine, cu ochii inchisi, cu trupul amortit, cu mintea semi-adormita...cu lumina stinsa si cu televizorul oprit...nu se mai aude decat inima mea - ce bate ca nebuna atunci cand ma gandesc la tine si un greiere ce somn nu are, ratacit langa fereastra mea.

Melancolica, imi amintesc: parfumul pielii tale, privirea ta gingasa, zambetul tau fermecator, chiar si culoarea in care te-am vazut imbracat ultima data...fiecare detaliu ce pana acum parea nesemnificativ, acum imi apare in minte de parca ai fi in fata mea.

In aceste 3zile de cand nu te-am vazut, mi-am dat seama ca fiecare intalnire pe care o avem e un fel de "nou inceput", mereu apar fiori si fluturasi in stomac atunci cand te vad, sentimentele sunt la fel de puternice de fiecare data ... m-am gandit sa iti spun ca nu te mai iubesc deloc (nu o lua ca pe un semn de despartire) am spus asta, deoarece vreau sa ma indragostesc de fiecare data de tine...sa traim mereu aceleasi sentimente puternice.

Sunt trista ca nu esti langa mine, dar si fericitaca TU esti numai al meu.

Ganduri ratacite

Aseara am adormit destul de greu ... am stat mult sa pun la locul lor niste ganduri pierdute prin alte sertare, am crezut ca am terminat cu totul, dar se pare ca au ramas cateva ganduri pe afara care au reusit sa imi faca - ziua de astazi nu tocmai placuta.
Mi-am ocupat timpul cu diverse activitati, astfel incat sa fentez "starea de nestare". Au fost clipe in care m-am gandit ca oricat de trista, suparata sau dezamagita as fi ... in acelasi timp sunt si fericita deoarece EL ma sprijina si ma ajuta sa trec peste clipele neplacute, asa ca mi-am continuat treburile cu un zambet suspect pe chip.
Nu trebuie sa punem la suflet de fiecare data cand cei din jurul nostru au o zi proasta si incearca sa se razbune pe cine le iese in cale, cu siguranta si noi la randul nostru reactionam asemanator.
Imi amintesc de expresia pe care o auzeam adesea la o amica : "ploaia ne curata", spunea acest lucru, atunci cand vedea ca oamenii devin irascibili, agitati, trazneau, bufneau, se certau... se pare ca e transmisibila aceasta stare.

Dedic: James Morrison - Please Don't Stop The Rain
Maria Mena - All This Time

Gand de moment

Am ajuns sa fac lucruri ca si cum cineva ma indeamna sa traiesc fiecare clipa ca fiind ultima;

In minte imi vine mereu ideea ca sunt o muritoare si asta ma consuma emotional...e un alt fel de a fi, de a intelege valoarea pe care o are timpul, de a te grabi sa faci anumite lucruri pe care acum le consideri neimportante (ceva de genu :"lasa ca am timp de asta mai tarziu" - poate mai tarziu nu o sa mai fie.).

Poate devine nociv, dar nu asta este important acum...ci faptul ca pasiunea va creste si se va intensifica valoarea clipei.

Viata are alt sens cand iubesti!

Sleepy

Cine ar fi crezut ca in decursul a unui zi poti trece prin multe stari de spirit, sa simti multe sentimente diferite, sa vrei si in clipa urmatoare sa dai inapoi, sa-ti fie teama...dar sa ai si curaj sa infrunti balaurul cu 11 capete !?! Pentru prima data, am simtit cum orasul a incremenit...nu se mai aud pasi grabiti trecand prin fata geamului tau, nu se mai aude nici ploaia rece de vara, nici macar vantul nu vrea sa intrerupa cantecul respiratilor noastre.
De mult timp imi doream sa iti veghez somnul...imi doream, macar pentru cateva minute sa fiu eu ingerul tau, care se asigura ca esti invelit si dormi linistit;
Am incalcat una din regulile principale ale unui inger : te-am privit lacoma in timp ce dormeai asemeni unui copil. Te rog iarta-ma! nu m-am putut abtine.

Time after time.

Cu siguranta ati vazut pe cineva emotionat... si era imposibil sa nu remarcati macar unul dintre urmatoarele semnalmente: agitatia, transpiratia abundenta, lipsa poftei de mancare, starea de moleseala, frica si fluturasii din stomac care provoaca o miscare continua.

O sa va spun un secret...:-$ am emotii - pentru ca ii voi cunoaste familia lui EL al meu.
Desi toata lumea imi spune sa stau calma ca nu ma vor manca, si nu exista decat doua posibilitati...sa ma placa sau sa nu.
E atat de simplu sa dai sfaturi, dar greu sa stapanesti acest sentiment ciudat, care fura ratiunea.
Imi iau inima in dinti si plec catre casa cu pricina...sper ca totul o sa fie bine;

. . . . . . . . .Luceafarul modernizat . . . . . . . . .

Cand Luceafarul ajunse sa vorbeasca pe-delete

Cu Prea Sfintul , sa se plinga de iubirea unei fete ,

Era obosit de moarte , strabatuse cerul tot

Din pricina oboselii se purta ca un robot

Ii parea ca I se spune ceva despre nemurire

Despre dragoste , corabii , despre a fetelor fire ,

Sa se uite-n jos sa vada cum petrece Catalina

Cand in codru pitulata isi scotea grabit botina

Se uita cu raze lucii in desisul de pelin

Si-i paru , ca printr-o ceata , ca-i acolo Catalin

Ca sa vada ce se-ntimpla apuca ocheanu-n graba

Si vazu la Catalina de barbati o lunga coada .

Parca se trezi deodata , ii veni viu , viu in minte

Prea inteleptele sfaturi ale bunului Parinte

Si in loc sa vrea sa fie muritor , acum in graba

Ii ceru un mic concediu s-aiba timp sa stea la coada .

scris de: Jan Lulu Stern

Nimic

Dupa multe zile bune, a venit clipa in care ma simt debusolata. :-<
O combinatie proasta intre posomorare, melancolie si apatie. (ceva straniu, este pentru prima data cand simt acest sentiment neplacut, si nu stiu cum sa scap de el.)

...imi vine sa plang, stiu ca este cel mai bun medicament pe care il iau adesea, reusind sa trec acceptabil peste aceste stari ciudate si sa ajung pe o linie de plutire.
dar, nu...nu voi plange, nu vreau sa te aud cum imi spui :"sper ca te-ai pus in fund, ai dat din picioare si ai plans" .

Am luat o pauza, m-am plimbat prin casa in cautarea unei stari de spirit mai bune/buna...
mi-am aruncat o privire pierduta asupra vazei in care aveam florile de la tine ... iar mi-ai inveselit fara sa stii.

Si uite ca am gasit si un vinovat pentru toate aceste stari...TU, pentru ca imi e dor de clipele pe care le petrecem impreuna, de discutile fara sfarsit,de mesajele nebunesti, de tachinarile dulci... de tine!
Esti mereu aproape de mine, doar ca ieri si astazi te-ai cufundat in treburi si m-am simtit pe un meleag fara tine...

What Have You Lost?

Exista clipe in care brusc vreau sa analizez "ce am avut si ce am pierdut..."

Cred ca un prim pas pentru a face acest "recensamant" este sa privesc usor catre amintiri si sa imi dau seama ceea ce imi lipseste.

Am pierdut:

- Timp fara sa stiu ca este destul de pretios.

- Jurnalele de care m-as fi amuzat acum.

- Reteta rasului din suflet.

- Prietenii de care suntem destul de dependenti * dar cu siguranta cu totii am avut destui prieteni pasageri care au venit au lasat niste amintiri si au plecat fara sa lase o usa deschisa in urma lor.

- Cerceii cu fluturasi.

- Jocurile copilariei, desi ar trebui sa ma gandesc la lucruri serioase...mie mi-ar placea sa ma joc iar pititea, patratica sau ratele si vanatorii.

- Prilejul de a face poze unor peisaje mirifice.

- Eclipsa de luna.

- Uneori ratiunea...dar o regasesc destul de repede.

- Bataia cu zapada de asta iarna.

Acum ma simt pierduta in negura gandurilor mele...

\:D/ \:D/ \:D/

Cand te indragostesti prima data descoperi o multitudine de lucruri noi : fluturasii in stomac, care nu ne dau pace atunci cand il vedem sau ne gandim la EL, emotia primului sarut, modul in care tresari atunci cand il simti in apropierea ta, sunt lucruri pe care o sa le simti mereu ca fiind unice.

Astazi se implinesc 4 luni, de bucurii,dezamagiri, timiditare,copilareli, dar si iubire...am inceput sa pasim timid catre aceasta relatie; Cu siguranta nu vom uita niciodata acest inceput plin de peripetii.
Este adevarat ca fiecare relatie are anumite probleme la inceput, dar eu cred ca EL a indurat mult prea multe din cauza mea, dar cu toate acestea imi este inca alaturi si il apreciez pentru rabdarea de care a dat dovada.
Nu cred ca exista o alaturare de cuvinte, cu care as putea sa descriu modul in care ma simt atunci cand imi este alaturi, felul lui protector de a avea grija de mine, de a ma asculta atunci cand aberez si de a ma alinta la momentul potrivit.


Madalina Manole - Ei si ce

Trebuie !?!

Am realizat ca uneori avem tendinta de a sparge usi inchise pentru noi, de a intrece limitele, de a arata ca suntem altfel de cum suntem ... poate ca nu vrem sa demonstram nimic, poate ca nici nu vrem sa iesim din monotonie, dar de ce facem toate astea?

Trebuie sa le arat ca nu mai sunt un copil?
Asta mi-ai spus...nu stiu cat e de dureros dar mi se pare ceva destul de imposibil...e asemeni unei amintiri pe care incerci sa o scoti din minte si nu izbutesti;
Este necesar mult timp pentru a face asta si mai ales dorinta sufleteasca puternica.
Eu ma simt uneori atat de bine in locul acesta... care nu pare nici plin de pitici si printese, dar nici de oameni seriosi si exagerati de maturi;
Lumea mea este plina de copilareli, de nebunii colorate, plusuri, dulciuri (cu limita), imbratisari patimase, codite impletite, zambete, momente remarcabile, ganduri marete, fapte putin realizabile (uneori), multa reverie, seriozitate (la nevoie), flori parfumate...

Pufuleti...

Poate suna copilaresc ... sau poate chiar este asa.
De cateva luni bune mananc destul de des pufuleti, la inceput imi era ciudat (rusine) sa mananc in public, dar treptat am descoperit ca nu sunt singura persoana care se hraneste cu pufuleti 100% naturali.
Ieri ma plimbam prin parc, vad un cuplu in care EA manca cu o pofta copilareasca pufuleti si el vorbea despre cine stie ce inventie omeneasca.
Mai merg, vad un grup in care se serveau mai multi tineri din aceste "delicatese" daca le pot numi asa...

Astazi in magazin am vazut 3 persoane care aveau pufuleti in cos.

Oare chiar au REdescoperit gustul de mult uitat?
Sau vorba aia : "e criza!" ?
Pentru cei care sunt fideli reclamelor si cumpara mai ales atunci dupa ce vad la Tv 'cat de bun' e produsul, recomand:
1. Pufuleti
2. Mircea Badea
3. Gusto - headless

Primul capitol

Totul incepe cu o amicitie, treptat se ajunge la o prietenie si de aici "Nebanuite sunt caile Domnului".
Asa sper sa fie toate povestile de iubire, sa porneasca de la nimic si sa ajunga la ceva maret si plin de sentimente, iubire si multa fericire.

Pot spune sincer ca am vazut in EL o persoana pe care ma puteam sprijini atunci cand cei din jur ma daramau sufleteste si nu mai izbuteam sa ma ridic singura. Nu stiu cum reusea sa vada toate marile mele probleme, niste simplitati carora le si gasea usor rezolvarea.
Recunosc nu mereu faceam ceea ce imi spunea EL ca este bine, si dadeam gresi...dar nu imi reprosa niciodata faptul ca ma raneam singura atunci cand nu urmam calea cea buna pe care mi-o dicta EL, calea pe care mie imi era imposibil sa o vad fara ajutorul lui.

"to be continued..."

Friend/s

Chiar si atunci cand ajungi pe cel mai inalt varf de munte, nu inseamna ca ai descoperit in drumul tau catre "ACOLO" toate insectele si plantele ce se aflau pe acel traseu.

Cam asa pot explica si eu noul sentiment pe care l-am descoperit... Desi am reusit sa apreciez multe lucruri noi, sa simt multe sentimente carora le-am oferit un nume (sper ca unul potrivit), se pare ca am mai gasit un altul caruia ii voi face astazi o scurta prezentare.
E dragut sa stii ca persoanele pe care tu le credeai de mult iesite din viata ta, din motive banale sau chiar total stupide, se gandesc la tine, nu uita de ziua ta de nastere, te privesc de departe cu niste ochi protectori si nu in ultimul rand le lipsesti.

Poate pare destul de ireal, dar cu toate acestea in cazul meu este posibil si real.

Dedic : I-94 - Good Friend
Us5 - Best friends

Glume de....

Astazi pentru cateva clipe mi-a stat inima in loc, dar noroc ca a existat ceva ce a dat de gol planul LUI malefic.

In ultima perioada am tot avut parte de "glume de it-ist" (asa le spun eu glumelor pe care nu le inteleg sau cele pe care nu le vad deloc amuzante - le cataloghez in functie de meseria pe care o are cel care le spune).

Recunosc am auzit si glume bune, la care am ras cu pofta si zgomotos ... probabil am uitat sa mentionez ca eu rad rar, dar si cand ma apuca imi ofera o stare de veselie exterioara pe care o impart repede cu cei din jurul meu.

Eu cred!

Sunt optimista!

Am inceput sa cred cu tarie ca o sa reusesc sa "impac capra si varza". Nu stiu daca astazi, maine sau in alta zi...dar - cu siguranta o sa fie posibil acest lucru iar aceea zi o sa fie magica.
Uneori am impresia ca totul este rupt dintr-o poveste, fie ea regretabila sau ironica...frumoasa sau trista. Nu ne ramane decat sa asteptam un nou episod sau un nou capitol.

M-am gandit ca uneori ajung sa regret ca nu se intampla ceva ce pana acum imi doream sa nu se intample.

Dar, nimic nu este intamplator in viata, chiar si momentele de regret... care ar putea avea un alt inteles fata de cel obisnuit: realizare, lamurire sau chiar constatare.

Vara - Zambesc mai des.

Ieri am fost la locul meu preferat, acolo unde am impresia ca raul nu poate ajunge...m-am apropiat de apa si am inceput sa ma gandesc fugitiv la intamplarile petrecute in ultima vreme ... dar, brusc m-am trezit asaltata in gand cu o intrebare : "De ce iti place vara?"

Imi place vara pentru ca:
♥☺ suntem vizibil mai sensibili si mai iubitori;
♥☺ atunci cand vantul adie, reuseste sa ne aduca amintirile trecutului treptat astfel incat sa reusim sa zambim si sa analizam toate lucrurile bune;
♥☺ asa cum spunea cineva :"iubim dublu, si tanjim dupa dragoste triplu"
♥☺ cerul este mai azzurro (albastru) ca in celelalte anotimpuri, iar norii capata o multitudine de forme.
♥☺ vara desi timpul pare scurt, sentimentele se vand la kilogram;
♥☺ reusim sa zambim privind spre niciunde...iar adierea ne imbratiseaza, aratandu-ne ca nu sutem singuri niciodata.
♥☺ zambetele sunt oferite mai usor si oamenii sunt mai multicolori;
♥☺ este vacanta pentru elevi/liceeni si studenti.
♥☺ se zvoneste ca marea provoaca fluturi in stomac inzeciti.
♥☺ am putea sta o noapte intreaga la povesti, fara sa ne amintim de patul de acasa.
♥☺ stelele sclipesc mai mult, si ne vegheaza in calatoriile noastre nocturne.
♥☺ rasaritul soarelui ne face la inceput timid cu ochiul...si alaturi de el, totul e romantic.
♥☺ adesea putem asemana sarutul cu valurile ce se izbesc de tarm...
♥☺ pozele sunt mult mai clare si mai vesele datorita soarelui.
♥☺ se spune ca vara, marea reuseste sa ne spela sufletele de tot raul adunat pe parcursul anului. ♥☺ a fost primul anotimp pe care l-am vazut.
♥☺ poti sa gasesti un mac ratacit si sa iti capteze intreaga atentie.
♥☺ mirosul tuberozelor ma duce pe cele mai inalte culmi ale visarii.
Vara imi place din multe privinte - dar, fiecare anotimp are farmecul lui.

Tie de ce iti place vara?

Iubirea - Amalgam de sentimente

Iubirea-amalgam de sentimente si orgolii prostesti! dar cu toate astea ne place sa iubim si sa fiim iubiti! Nu ne dam seama cand de la un simpu' amic devine un EL, de la stadiul de "il plac" ajungem la "ce greu este sa il stiu departe" si se termina cu punctul forte "il iubesc";

Dragostea este un sentiment mai puternic decat orice! Suntem tentati sa credeam ca daca persoana de langa noi nu ne spune cuvinte "dulci" suave sau placute noua, nu tine la noi ... sau poate tine, dar nu asa cum ne-am dori noi.

Eu sunt de parere ca o imbratisare face mai mult decat 1000 de cuvinte, deoarece cuvintele nu sunt niciodata suficiente sau nu toti le consideram "la locul lor" in momentul respectiv... (si cum s-ar putea interpreta cu doua sau mai multe intelesuri uneori e bine sa te gandesti de 100 de ori inainte de a spune ceva .)

Imbratiseaza-ma si taci... :)

Luni nici iarba nu creste...

...asa spune o vorba din batrani si, dincolo de zambetul plictisit, trebuie sa recunoastem ca este adevarata. Luni, parca ai mai putin chef ca oricand sa te apuci de lucru;

○○ Chiar si in vacanta "luni" - vine cu o stare apatica si cu mult non-chef.

♀♂ Ii apreciez enorm pe cei care reusesc sa faca ceva constructiv intr-o astfel de zi.

Imi doresc sa dispara starea aceasta. Dar asa cum imi spunea cineva : "Nimic nu se intampla daca Tu nu faci nimic!".

Asa ca draga mea lene, iti arat ca sunt mai puternica decat tine si ma duc sa citesc "Accidentul".

Va recomand sa vizionati: Signs si World Builder

Ploaia nu spala pacatale...

M-am trezit intr-un mod placut. Prin somn auzeam un zgomot necontrolat si care totusi avea o ordine bine definita ... erau picaturile de ploaie care atingeau grabite Pamantul, producand un cantec greu de deslusit dar incantator auzului.

Dupa parerea mea, ploaia ne ofera un sentiment sau mai bine spus o senzatie amestecata intre "atingere", "miros", "zgomot fin" ... ceva greu de explicat in cuvinte, cel mai bine este sa reusesti sa simti singur asta!

Uneori am impresia ca ploaia poate fi usor asemanata cu sfarsitul unei relatii;

(Analogia intre: lacrimi ↔picaturi de ploaie )
○ Acum totul este ud din cauza picaturilor de ploaie, si peste putin timp, e ca si cand n-ar fi fost, ramane aceea senzatie de nou, curat ... Bine Bine, si putin noroi pe strazi :D (Doar traim in Romania)
○ Noroiul se usuca,pana la urmatoarea ploaie, asemeni oamenii care incearca sa treca peste sfarsitul unei iubiri...
Mi-am amintit un citat, potrivit pentru aceasta vreme:

” Sunt doar o umbrela de care toti isi aduc aminte doar atunci cand ploua”

Astazi multumesc.

De cand am renuntat la toate postarile din trecut si am decis sa incep "o viata noua", am senzatia ca noua casa ma gazduieste mult mai primitoare si mai optimista.
Vreau sa ii LUI pentru toate clipele in care ma face sa zambesc si sa uit ca prietenii mei se pot numara pe degetele unui singure maini.
Reuseste sa ma linistesca cu un simplu mesaj de buna dimineata si sa imi ofere o stare de bine de fiecare data cand aud telefonul ca suna.
Imi pare bine ca si-a calcat pe orgoliu (sper sa fie cuvantul potrivit :-$) si m-a ajutat sa imi extind colectia de articole - Tweety.

Gandindu-ma la lucrurile ce ma fac mai puternica, mi-am amintit de o persoana care imi spunea adesea ca: Ochii nostri sunt oglinda sufletului si ca cineva care ne cunoaste isi va da seama doar privindu-ne in ochi daca suntem tristi, fericiti, daca visam sau daca traim realitatea uneori crunta a vietii...
Tare as vrea sa imi spuna acum "prognoza" mea...
Dau regatul meu pentru un titlu de carte ce merita citita.

I wish...

Uneori ma napadesc gandurile puerile ... acele sperante ca inca pot sa zbor, sa pictez cerul in culori pure, sa colorez sufletele oamenilor in noante de fericire eterna si sa ofer un zambet cald acelor persoane care stiu sa ramana alaturi de mine chiar si atunci cand eu nu ma mai inteleg si nu reusesc sa ma mai suport.
Am impresia ca ziua este destul de scurta pentru tot ce imi doresc sa fac ... pentru toate gandurile pe care le gandesc, pentru toate vizitele si plimbarile pe care mi-ar placea sa le am zilnic chiar si pentru paginile cartilor ce au ramas inca necitite in biblioteca....
Imi doresc sa imi distribui timpul si dorintele in asa fel incat sa fiu mereu acolo unde este nevoie pentru a fi fericita.
Imi doresc o floare in fiecare moment in care simt ca Cerul se uneste cu Pamantul, pentru a reusi sa ajung pe linia de plutire...
Sunt pe fuga. Vreau sa va doresc un sfarsit de saptamana plin de zambete si iubire.

Dedic: Besa - Nothing Gonna Change

Introducere - "Povestea Mea de iubire"

Mi-am amintit sa scriu aici introducerea care mi-ar placea sa existe si in "Povestea vietii mele"...

Ne-am nascut ca doi oameni cu suflete pure si calde...ne-am cunoscut intamplator cu ajutorul a ceea ce oamenii numesc SOARTA, am reusit sa mutam muntii din loc si sa descoperim acele sentimente care ne ofera fluturi in stomac. Imi place sa cred ca in cartea destinului a fost scris sa se intalneacsa Inima mea cu Inima Ta.... M-ai invatat ca: "a iubi"- reprezinta un dar!

"to be continued..."

Lipsa de ideei

Astazi am o mare lipsa de inspiratie, de cand m-am asezat in fata monitorului imi storc creierii si ii intorc pe toate partiile in cautarea unui subiect despre care sa scriu... dar, nici un rezultat.

Pun punct si o iau de la capat...

De curand am terminat de citit : Lorelei , o recomand mai departe..

Mood: Daughtry - What About Now

Iubirea

Vreau sa spun toate gandurile ce-mi trec prin minte despre "iubire", despre felul in care am invatat sa iubesc, despre modul nebunesc in care sunt iubita... dar nu gasesc cuvintele potrivite, parca tot ce scriu este mult prea anost.
Ce este iubirea? Oare de unde vine ea?
Iubirea este un sentiment, care se naste din nimic palpabil, dar care reuseste sa astupe golurile sufletului...
Iubirea reuseste intr-un mod aparte sa schimbe personalitati, vieti, comportamente... este un sentiment care ne face sa devenim "dependenti".
Cunosc o persoana care si-a pus iubirea pe tava si nu a cerut nimic in schimb, desi in sinea lui (este vorba despre un baiat) isi dorea sa iubeasca si sa fie iubit ... poate multi l-ar condamna;
Dar EL a avut un scop, pe care a reusit sa il indeplineasca... A invatat-o pe aleasa inimii sale sa simta acest sentiment deosebit, prin comportamentul sau, prin modul de a oferi iubire neconditionata... si aceasta i-a rasplatit cu aceeasi modeda.

Imi amintesc de o fraza pe care mi-o spunea adesea cineva : "Iubirea adevarata se aseamana unui trandafir-rosu-parfumat-inflorit, si cu multi ghimpi. Dar care straluceste in lumina soarelui". Nu stiu cine este adevaratul autor...

O simpla postare

Intr-o zi poti sa treci printr-o multitudine de stari si sa ai multe sentimente ce-ti nutresc sufletul.

Dar toate acestea se pot spulbera intr-o clipa ... un zambet de la un suflet special iti poate alunga toate starile negative pe care le-ai avut pana in clipa respectiva.
Dar este posibil ca si o zi care a inceput bine sa ia o intorsatura drastica ... dar nu imi place cum suna cazul acesta, asa ca prefer prima varianta :D

Ziua mea a incept ca toate celelalte... in care ma chinui sa ma trezesc deoarece as mai dormi putin, si nu pentru faptul ca sunt o lenesa, ci doar din cauza ca imi doresc sa aflu finalul visului de peste noapte. Este destul de greu ca odata ce ai deschis ochii sa visezi acelasi vis (dar nu este imposibil)...
A fost un cosmar...in care multi oameni au murit, altii nu stiau sa profite si sa fuga de moarte si EU care l-am facut pe criminal sa rada in hohote.

Mood: In asteptarea sufletului pereche!

Un nou inceput

Prima zi din lungul sir al zilelor ce vor urma in postura de "bloggerita".

Cand am avut prima data curajul sa imi fac un "jurnal" online, nu m-am gandit nici o clipa la eventualele consecinte ce vor aparea in viitor din pricina gandurilor sincere...pe care mi le exprimam despre cei ce imi poposesc des prin viata.

De astazi am inceput o viata noua, sunt doar un suflet printre miile sau chiar zecile de suflete ce scriu despre ganduri/dezamagiri/iubiri/impliniri/dorinte si toate cele.

Cu inima cat un purice am sters tot "trecutul meu scris" in mai putin de un minut. Toate postarile pe care le-am acumulat in decursul celor aproximativ doi ani s-au dus pe apa sambetei... cateva vor ramane in sufletul meu vesnic, altele sper sa le pastreze cei caror le-am dedicat cateva randuri, iar cele ce vor fi uitate inseamna ca nu au fost decat niste ganduri trecatoare. ("ce e val ca valul trece...").

Dedic : Domino Dancing - You Are My Sunshine

Toate lucrurile bune incep de LUNI, nu ?