Primul Paște 2+1

Este primul Paște alături de bebelușul nostru...mi-am imaginat în fel și chip cum o să fie ziua asta, cum o să ne întâlnim la părinții mei la masă, noi trei frați cu cei trei pitici. Însă, virusul acesta nu ne-a permis sa ne bucuram de aceasta sărbătoare.
Totul a fost atipic.
Ne vom aminti de anul ăsta și ne vom bucura de cei ce vor venii.

Primele silabe

Astăzi micuțul meu a început să spună primele silabe clare...
Îmi amintesc acum patru luni când am început munca cât de mica îmi era inima ca cel mai probabil nu voi fi alături de bebelușul meu când o sa spună primele onomatopee... Când o sa ii iasă primul dinte sau când o sa facă primii pași.  Dar, undeva...cineva ma iubește , căci atunci când i-am descoperit apariția primului dintișor...eram într-o săptămână de concediu forțat de împrejurări.
Astăzi in timp ce ne jucam, l-am auzit cum a spus "ma-mâ"... Am zambit spre mister cu o oarecare dorință sa aud încă odată cum spune asta.
Nu a mai spus odată.. Ci de nenumărate ori...si de data asta din ce în ce mai clar "ma-ma".
Mai avem sa ii surprindem primii pași... Sa bifam lista de activități pe care o visează fiecare mamă.
Pe urma toate lucrurile vor fi noi și surprinzătoare... Dar vor fi totuși cu un alt impact emoțional .

Sunt o mămică fericită. Îmi iubesc copilul. E băiatul meu perfect. Nu mi-am imaginat cum e viața alături de un puști, probabil acesta e motivul meu care îmi doream o fetiță cu codite. Mi-a fost teama de necunoscut, de ceea ce ar putea să-mi ceară sau ce se trebui sa fac pentru el. Dar, acum...sunt liniștită și împlinită.

Virus sau mana destinului?

Stau si ma gandesc daca exista cu adevarat virusul asta despre care se tot vorbeste in intreaga lume... acest demon insipid, incolor, inodor care ne-a fortat sa stam in casa de mai bine de-o luna... sau oare cineva, acolo sus isi doreste ca omenirea sa faca o schimbare in ritmul alert de viata.
Pisoi mic, daca o sa citesti blogul mamei sa stii ca am trecut prin momente de panica, clipe in care eu si tatal tau cautam solutia cea mai buna pentru tine, sa nu stai doar inchis intre patru pereti la apartament, asa ca pentru o perioada am venit la  bunica la curte.
Stiu ca esti mic, si poate nu realizezi schimbarile...insa sunt convinsa ca o sa iubesti plimbarile de indata ce scapam de virusul asta;
Acum parca totul se rastoarna impotriva umanitatii....pana si vremea de afara e uracioasacu noi, de cateva zile daca nu ploua, bate vantul rece.
Nu stie nimeni cand o sa se termine, cert este ca perioada asta de carantina a unit oameni, a aratat caractere ce mult timp au stat ascunse si o sa ne ajute sa realizam cine ne e cu adevarat aproape.
Suntem fericiti ca suntem sanatosi. Recunosc, am si zile in care efectiv clachez si as vrea sa rup barielele, sa imi continui viata de inainte... dar, trebuie sa fiu rationala, pentru tine pisoi mic, pentru noi toti.
Mai bine un rau de moment pentru un bine de durata, decat un bine de moment pentru un rau de durata!

Am petrecut momente frumoase alaturi de Mister, clipe pentru noi...si momente speciale alaturi de micutul nostru pui de om.
Timpul trece si o sa vindece teama din sufletul meu...o sa pretuim mai mult libertatea de care am avut parte atatia ani.