sâmbătă, ianuarie 31, 2015

Noapte alba

Am venit de la munca...imi doream atat de mult sa dorm, nu ma simteam bine. Am inchis telefonul fara sa ezit, am pus capul usor pe perna moale si am lasat magia sa ma cuprinda.
/nici nu stiu cat timp a trecut, cert este ca m-am trezit ca din vis...s-a intamplat ceva greu de descris in cuvinte...m-am simtit neputincioasa, am stat cu sticla de apa in mana si o priveam cum se ingalbenea la fata...imi venea sa strig de spaima, dar totusi vroiam sa o ajut doar eu...sa nu ingrijorez pe nimeni.
Am avut o noapte alba...si o zi de pomina.

miercuri, ianuarie 28, 2015

Imi doresc

Liniste si pace!
Se adunau nori de furtuna asupra anumitor oameni...am incercat sa alung aceasta tensiune si sa stabilizez o linie de plutire daca nu pot mai mult.
Am pus mana pe telefon si am decis ca este timpul sa arunc un praf de magie acolo unde se instala praful si vantul batea cu putere.

Seara au existat cateva schimbari..sper sa fie in bine si sa dureze.

marți, ianuarie 27, 2015

Povestea noastra

Nimic nu este banal cand este mister alaruri de mine, fiecare gest, fiecare cuvant si fiecare intamplare capata alta intensitate;
Uneori cautam sa facem lucruri cat mai diversificate, sa simtim cum timpul lasa amintiri deosebite in urma... asa ca pentru astazi am ales sa mergem la teatru, stiu pentru multi suna destul de invechit, insa pentru mine reprezinta cateva ore unde ma destind si las toate gandurile la usa, sperand ca la iesire sa nu se mai agate de mine.
Timpul a fost mereu dusmanul lui. Mister nu este punctual, iar cand este sigur inseamna ca urmeaza o calamitate internationala... asa cum era de asteptat, eram in intarziere si astazi . Timpul ne presa, aglomeratia se intensifica, iar locurile de parcare nu se eliberau. Am decis sa parcam cu mult mai departe de "zona de interes";
Plimbarea de la parcare pana la teatru a fost plina de peripetii...trebuia sa ajungem in cinci minute, iar gps-ul ne spunea ca mai avem 15...am marit pasii, am traversat strada ilegal, am mers pe marginea fantanii de la Unirii, am calcat spatiul verde, am alergat....am lasat parul se fie plouat si am ras copilareste...a fost o nebunie frumoasa. Am intarziat 3 minute, insa a meritat, am avut un drum de poveste si m-am incarcat cu o amintire demna de povestit.
Cat despre piesa pot sa spun ca deja am rezervat bilete la urmatorul spectacol. Astazi "ma mut la mama", iar peste o luna o sa "ma mut la tata".

Ma simt plina de sentimente calde, romantice, iubitoare si dragastoase. Parca plutesc pe un nor de fericire.

duminică, ianuarie 25, 2015

Timp

Tic-tac frenetic...timpul zboara mult prea repede, am atat de multe lucruri de facut si nu reusesc sa imi duc la indeplinit tot ce imi doresc.
Ploaia este un inamic pentru mine, caci ma tine in loc in anumite cazuri... simt ca se acumuleaza "Restante" si nu stiu cum sa le fac fata.
Treptat, cu pasi mici am inceput sa invat diferenta brusca intre zilele de munca si timpul liber, am redescoperit timp pentru gatit, prieteni, curatenie si pentru mine.
Sunt multe de facut, multe de vizitat si de mentionat... dar cu pasi mici o sa le fac pe toate.
Multumesc celui de sus ca am un loc de munca, fie el solicitant uneori... dar acum am unde sa ma duc dimineata si de unde sa imi hranesc foamea portofelului; Am visat la asta in ultimul an cu ardoare.
Chiar daca s-au schimbat multe lucruri, eu vad tot raul spre bine...simt ca prind aripi si am cernut rautatea...am lasat in urma ce ma durea si am pasit cu forte proaspete in acest an.
Am redescoperit iubirea si o hranesc cu ce am eu mai bun.
Sunt alaturi de familia mea, iar asta ma face foarte fericita... si nu in ultimul rand, am ce mi-am dorit in materie de job: libertate de miscare si exprimare.
Nu mai sunt eu foarte activa in lumea online, dar asta ma bucura...am invatat sa ma descotorosesc de timpul pierdut inutil...

vineri, ianuarie 23, 2015

Multumesc

Am ras asa cum nu am mai facut-o in ultimele luni. Imi era dor sa fiu asa entuziasta si energica.
Adeseori ma gandesc cum ar fi fost viata mea daca luam o decizie pripita...dar in acelasi timp ma bucur pentru faptul ca cineva a reusit sa imi deschida ochii si sa ma faca sa realizez cat de important este sa raman acolo unde imi este cu adevarat bine.

Lucrurile superficiale dispar si sufletul se usuca repede acolo unde nu se simte bine.
Acum sufltul meu renaste si sunt fericita.

marți, ianuarie 20, 2015

111

Am vrut sa imi cer scuze pentru ceea ce am gafat ieri. Am dat fuga la magazin sa cumpar o atentie, am pus mana pe telefon si am venit cu propunerea de a pleca la locul nostru de meditatie, acolo unde am mers asta vara cand Mister era plecat si eu aveam nevoie de un prieten care sa ma inteleaga si sa  ma asculte;
Nu am vrut sa para ca il fortez cu usa sa ma ierte,,,,asa ca am lasat lucrurile sa mearga de la sine, usor si sigur. Ce-i drept am invatat unde am gresit si nu vreau sa mai comit astfel de gafe.
Am avut o perioada agitata in care vroiam sa fac multe si nu terminam nimic . Eu treceam cu vederea peste intamplari, ina intr-un fel am ranit oamenii.
Totul este bine cand se termina cu bine, asa ca ma simt usurata ca am trecut impreuna peste acest hop al prieteniei noastre.

luni, ianuarie 19, 2015

:(

Simt ca am gafat in fata celui mai bun prieten al meu.... uneori simt ca timpul nu imi mai ajunge si nu stiu cum sa fac sa multumesc pe toata lumea. Astazi m-am dezamagit pe mine ca nu am stiut sa ma tin de cuvant, desi intr-un fel am o mica portita de nevinovatie... nu am stiut ca totul a ramas batut in cuie. Oricum ma simt prost si imi pare rau pt ceea ce s-a intamplat.
Promit fata de mine sa ma revansz!

vineri, ianuarie 16, 2015

...

Problemele de familie ne unesc mai mult... Chiar daca unii ar fi fugit rupand pamantul in bucati, eu am invatat ca fiecare bobarnac dat de viata ineamna o incercare...si cu cat sunt mai aproape de familie si de Mister imi dau seama ca sunt atat de fericita si de bogata sentimental incat nimic nu pare de nerezolvat.
Am tot fost inconjurata de probleme si medicamente/ spitale. Vreau sa treaca mai repede aceasta perioada caci cei dragi sufera in acete clipe si entuziasmul meu nu ii ajuta sa treaca peste cu usurinta. Durerea e durere la urma urmei.

Pasii marunti inseamna un pas urias in ochii Doamnei mele. Sper sa ramana vesnic acest moment de liniste si intelegere.

306 +

Proiectul "360 +" a inceput. Imi doresc sa imortalizez cat mai multe imagini alaturi de persoane dragi. Sa pastrez strans legate imaginile peisajelor ce mi-au marcat zilele...

luni, ianuarie 12, 2015

Vine///

Imi este dor sa ma plimb la bratul tau, sa ma imbrac in fustite si sa port tenesi.
Primavara bate la usa, iar eu o astept cu drag .

duminică, ianuarie 11, 2015

Ganduri adunate

Am primit o propunere greu de refuzat, dar totusi tind sa stau in banca mea linistita. Vorba romanului "de ce sa ma leg la cap daca nu ma doare".  Am analizat in detaliu aceasta oferta, suna tentant inca de la primele explicatii si detalii, insa analizand la rece am decis ca este mai bine sa imi ascult instinctul si sa ma opresc in loc o perioada.
Vreau sa cred ca imi cunosc limitele si am nevoie de timp pentru a le depasii.
Entuziasmul ma furase pentru cateva clipe, imi venea sa il sun pe Mister si sa ii spun decizia finala, dar am oprit elenul entuziasmului si am spus ca urmeaza sa ma gandesc serios, apoi ii transmit decizia finala, desi nu cred ca il mai ajuta cu ceva aceasta informatie daca nu urmez propunerea... poate ca a fost doar o "informare" sa ii amintesc cat sunt de "lipicioasa" la nou.

Cat despre alte povesti din viata mea, as putea sa spun ca din ce in ce mai des imi amintesc de trecut, dar nu as vrea sa il transform in prezent . Ma multumesc cu ideeea ca a fost si am avut de invatat .
Ceea ce simt acum este mai presus de orice am avut si sper sa raman mereu pe aceata linie de optimism si entuziasm.
Mi-am propus multe lucruri si usor usor incep sa le infaptuiesc. Cu pasi mici o sa ajung acolo unde imi era locul, chiar daca am trecut prin momente de deznadejde si simteam cu totul se prabuseste sub picioarele mele, acum constat ca totul a fost o invatatura pentru mine. Tot raul spre bine.

vineri, ianuarie 09, 2015

...

Vreau sa imi fac anul cat mai colorat si plin de amintiri. Am inceput deja sa imi fac planuri cu mine, sa imi propun sa ating tinte si dorinte ce pana acum mi se pareau imposibile.
As vrea ca sa fac cat mai multe poze alaturi de oamenii dragi mie, sa vizitez mult, sa zambesc, sa invat, sa rad, sa fotografiez, sa evoluez...
Misiune indeplinita pe ziua de azi. Keep going!

miercuri, ianuarie 07, 2015

Obsita dar optimista

Am lucrat 5 zile consecutiv...de dimineata de la 10 pana noaptea trecut de miezul noptii. Am rezut ca este imposibil sa rezist in astfel de conditii, insa se pare ca am deasit aceata perioada...cu multa oboseala, insa cu mandrie ca nu am cedat .
/Povesti s-au acumulat, dar le pastrez pentru viitor.
Astazi imi doream doar sa scriu ca sunt bine, fericita si iubita.

joi, ianuarie 01, 2015

Noul an...

Prima zi a anului m-a surprins foarte obosita si melancolica.
Ma gandesc ca am ramas cu niste conturi deschise si nu stiu daca este potrivit sa ma intorc sa reglez ceea ce imi zboara prin minte acum, sau ete doar o stare provocata de oboseala si inceperea unui nou an... un an in care imi doresc sa fiu mai buna si sa am mai multa atentie cu povestea vietii mele.
Am ramas restanta in ceea ce priveste surpriza despre care scriam saptamana trecuta; Trebuie sa recunosc ca am fost depasita de imaginatia misterioasa a omului de langa mine, a vrut sa ma surprinda facand un lucru pe care mi-a zis ca nu o sa il faca pentru nimic in lume...asa ca a purtat papion asortat cu rochita mea, doar pentru a ma face pe mine fericita.
Revelionul l-am petrecut in compania unor oameni noi din viata mea... o colega de munca si cativa cunoscuti. A fost frumos si interesant. Am dansat si am ras cu gura pana la urechi.
 Mi-am pus dorinta la miezul noptii si sper din suflet sa fie un an linistit. 
Am reusit spre finalul anului sa ma angajez si a imi placa ceea ce fac, iar asta mi-a adus beneficii sinanciare si bucruii de moment.

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...