Ganduri

Timpul incepe sa ma prezeze, deja simt fiorii in stomac si emotile cum bat la usa. Chiar daca au mai trecut pana acum 5 sesiuni de examene, parca cea din urma ma inspaimanta cel mai tare.
Incerc sa scriu pentru proiect si gandul mi se opreste-n loc.
Vreau sa termin mai repede aceste teme pe care le am de dus la bun sfarsit, pentru a ma apuca si de documentarea si pregatirea examenului de licenta.
Stiu ca de acum incep sa ma indrept catre o noua lume... poate ca in curand o sa imi indeplinesc visul, sper ca totul sa mearga asa cum mi-am planificat eu in minte.
Totul depinde in mare masura de mine si de interesul pe care il ofer acestor lucruri; Desi uneori si factorii din exterior pot sa influenteze situatia in proportii mari...

Poate ca in perioada urmatoare o sa lipsesc de pe blog, dar imi promit sa nu il neglizez definitiv.
Sunt lucruri mai importante de care trebuie sa am grija ... si asa am observat ca am devenit putin cam prea legata de casuta mea virtuala, chiar si atunci cand nu am multe lucruri de spus.

Lucruri bune:

Lucruri bune intamplate astazi:
- am primit o veste buna cu referire la nemultumirea de ieri;
- am primit un aviz in care sunt anuntata ca Fata Verde mi-a trimis un colet pe care o sa il ridic maine de la posta. (Multumesc frumos, sunt nerabdatoare sa plantez floricelele.)
- am primit un compliment;
- am perseverat in ceea ce priveste tema pentru facultate
- am depasit un moment ciudat cu zambetul pe buze
- am "gradinarit"

Dupa o zi in care m-am revoltat, a venit momentul sa ma declar fericita.

Ascult: Us5 - Best friends
Augustana - Boston

O sa fie bine intr-o zi

Ma intristeaza servicile de proasta calitate si lucrurile care se fac intr-o viteza de melc obosit. Inteleg ca nu totul se face atat de usor pe cat putem sa dam din degete, dar mi se pare absurd ca termenul sa fie depasit cu multe zile - asta in conditia in care oricum trebuie sa lasam un pogon de bani pentru reparatii.
Sunt revoltata, astept sa termine tot acest balamuc ... dupa care, as vrea sa fac o reclamatie. Nu imi place sa ma complac in ideea ca "traim in Romania si tot ce se petrece rau este normal". Eu am o certitudine interioara ca daca fiecare om ar lua initiativa sa faca ceea ce trebuie, lucrurile ar merge "ca unse";

Oftez adanc. Nu am ce sa fac in prezent. Trebuie sa astept inca X zile... dar daca x acesta se inmulteste incep sa imi pierd rabdarea si sa reactionez vulcanic atunci cand apelez sa aflu in ce stadiu se afla produsul meu, stiu ca baiatul de la capatul celalalt al telefonului nu are nici o vina, el este doar vocea celor ce muncesc cu surubelnite, luminite, lipici si alte ustensile necesare ... dar cu toate acestea el este cel care imi da mereu vestea proasta "va rog sa reveniti maine cu un alt apel telefonic".

Zambet de primavara

Promit public ca de astazi o sa muncesc mai intens la proiectul pentru facultate si nu o sa ma mai las dusa de val, atunci cand vremea este frumoasa si ma indeamna sa ies in aer liber pentru a ma bucura de fiecare raza de soare.
Desi, as putea sa ies singura afara, cu agenda in geanta si inspiratia in minte pentru a scrie o parte din subiectele pentru proiect. Mi se pare greu sa scriu la comanda, sa realizez niste "chichite" doar pentru ca asa trrebuie ... mai ales pentru ca de cele mai multe ori omul care o sa citeasca ceea ce am scris eu, nu este pe aceeasi lungime de unda cu mine.

Astazi am reusit sa imi dau seama ca uneori timpul rezolva toate problemele. Am iespit pe afara cu "puiul meu", am vorbit, am colindat magazinele, am mancat ciocolata, am ras si ne-am plimbat (cel putin 30 de minute pe zi de miscare face bine organismului).
Viata e roz, atunci cand vrei sa o vezi asa.
Nu mai povestesc acum prea mult, caci proiectul ma striga si trebuie sa am grija de el.
Mi-am propus sa scriu cel putin doua teme in seara aceasta, in caz contrar ma voi mustra singura si ma voi face de ras public.

Surprize-Surprize

Astazi am avut parte de o intalnire surpriza.
Am primit multe bomboane, imbratisari calde, vorbe dragastoase si soare zambitor;
O vorba din popor spune ca "nu este pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste" - ceva similar pot sa spun ca am patit si eu astazi ... caci urma sa ma intalnesc cu D.D. dar au intervenit ceva obstacole in drumul ei si s-a amanat intalnirea pentru o alta zi.
Dar cu toate acestea eu am avut o alta companie placuta cu care sa imi petrec timpul in aer liber.
Spunea bine cine spunea ca nu trebuie sa te lamentezi si sa te ascuzi intr-o lume in care te simti singur. Cel mai bine este sa ai cunostinte/amici/prieteni diversi si diferiti, sa nu depinzi de un grup de oameni pentru a te bucura de placerile adolescentei in aer liber (tennis, role, bicicleta, plimbari, iesiri in oras, s.a.m.d.).
Ca tot vorbeam de momentele care m-au incantat astazi, vreau sa marturisesc ca m-a izbit o idee de cercei pe care vreau sa o pun in practica chiar in minutele ce urmeaza.

P.s. In timp ce scriu aceste randuri privesc lacoma vaza cu liliac alb ... imi pare nespus de rau ca nu pot sa simt mirosul acestor flori deosebite. Sper ca maine sa rezolv problema cu raceala si sa ma bucur de mireasma florilor.

Ah, iar a...

Sa incep sa povestesc o parte din ultimele zile pe care le-am petrecut la foc continuu. Dupa ce am stat in bucatarie ore in sir, ma gandeam ca poate chiar este o camera de zi foarte relaxanta, atat timp cat nu eram tentata sa gust din preparatele pe care le faceam;
Am ticsit frigiderul cu tot felul de prajiturele, mancaruri si bauturi racoritoare.
Am mai spus si ma repet, am momente in care nu inteleg de ce trebuie sa facem atat de multe feluri de mancare pentru o singura zi ... personal as putea sa ma multumesc cu ceva mai deosebit si atat - am inteles si insemnatatea de a sarbatorii anumite momente calendaristice prin diversitate de ofrande, dar cu toate acestea inca sunt in dubiu de ceea ce o sa fac in viitorul indepartat cand o sa fiu singura la casa mea.
Revenind la lucruri "palpabile" - dupa multi ani am petrecut Pastele departe de casa. Nu pot sa spun ca nu a fost frumos, dar sunt si momente in care intimitatea casei face ca sarbatoarea sa fie mai placuta.
M-am distrat alaturi de cativa oameni despre care auzisem doar povesti, acum ei reprezinta fiinte reale si au capatat o infatisare in amintirile mele.

Las detaliile pentru alte momente, acum prefer sa scriu cu cerneala invizibila despre aceste clipe ... nu am apucat sa imi fac ordine in ganduri si imi este teama sa nu ma pripesc si sa spun lucruri pe care mai tarziu nu le-as mai simtii.

Iar a inceput sa ma intepe inima in miez de noapte, sa simt cum ceva ma strange de gat si nu ma lasa sa respir suficient de mult ... o caldura imi cuprindea intreg corpul si ...
dimineata am descoperit ceea ce am cu adevarat: o alta raceala cu multe alte simptome mici care ma fac sa ma simt ca o leguma de primavara.
O imbratisare, un gand bun, o bezea, un cuvant dulce ... sau orice alt lucru care ar putea sa imi aduca zambetul pe buze este bine venit.

Prajituri de casa II

Prajitura frantuzeasca

Mezes cu gris

Fantezie cu mac

Prajitura cu ness

Delicatesa cu biscuiti

Punct si de la capat

Recitind anumite ganduri pe care le-am scriu aici, pe blog, simt ca devin plictisotoare si monotona. Adesea revin la o idee ce ma macina cumplit de tare si de cele mai multe ori ma mint ca am trecut peste, dar cu toate acestea de indata ce gasesc o usita deschisa, revin la subiect si imi revasrs frustrarile aici;
Imi pare rau ca nu pot sa fiu si eu consecventa, chiar daca incerc pana in prezent am dat-o in bara de nenumarate ori ... nu ma las doborata de acest sentiment de neputinta, o sa perseverez pana in ziua in care o sa ma simt eu implinita cu mine insami;
Am facut greseli peste greseli, am acceptat lucruri pe care nu mi-as fi imaginat in urma cu ceva vreme ca sunt capabila sa trec cu vederea, chiar daca sunt lucruri minore ... uneori mi-ar placea ca si ceilalti sa lase de la ei macar pe jumatate din cat las eu de la mine pentru a evita certurile inutile.

Incerc sa nu ma mai gandesc la anumite situatii ce imi fac rau. Vreau sa cred ca totul este bine si ca negativismul din mintea mea vrea sa ma puna la incercare. Ganduri inutile. Momente de tensiune. Sentimente incurcate si pana la urma un final fericit.

Intamplari minunate

Pregatirile pentru Sarbatori se aproprie cu pasi repezi de sfarsit.
Astazi am fost la cimintir cu "bunica", in drumul catre casa m-a rugat sa ne asezam pe o banca in parc. Am stat la povesti cam 30 de minute, am lasat timpul sa zboare chiar daca stiam ca trebuia sa ma intorc acasa sa termin treburile pe care le incepusem. Placerea de a o asculta cum povesteste, imi face inima sa tresara de bucurie si iubire.
Ma uitam la adolescentii din parc cum ma priveau putin "ciudat" - nu stiu cum sa exprim mai bine privirea lor ... in schimb eu am mers mandra, stiam ca am o persoana draga in dreapta mea si nu mi-a fost nici o clipa rusine de acest lucru.
Am tinut sa precizez aceasta intamplare pentru ca in urma cu cativa ani, o amica de-a mea imi povestea ca ii era rusine sa fie vazuta de prieteni sau "copii" de varsta ei , cand era impreuna cu familia. Nu am inteles nici atunci prea tare acest lucru, acum cu atat mai putin ... poate ca nu sunt cei in varsta in "trend" cu moda, nu mai au tenul neted si luminos, dar caldura din inima este atat de puternica incat compenseaza restul defectelor (daca le pot spune asa, desi nu sunt defecte, ci mai degraba sunt urme ale trecerii timpului).

Am un chef sa povestesc intamplari, dar ma grabesc sa plec la Biserica.
Hug dragii mei cititori (chiar de ati ramas sau ati fost din totdeauna putini );

:)

A venit iepurasul la mine, de data aceasta cu lucruri dulci si dragute. Daca in urma cu doua zile un iepuras adevarat m-a muscat de deget ... incat am o rana destul de dureroasa, acum pot sa spun ca am trecut peste acest incident si sunt mult mai bine.
Mi-am petrecut ziua in compania lui mister EL ... am facut lucruri noi, am ras, am zambit, am povestit... mi-am imaginat cum peste ani si ani, noi doi o sa stam intr-un leagan si vom depana amintiri placute. Poate ca ma grabesc cand ma gandesc deja la aceste lucruri, dar e singura dorinta pe care o am de ani de zile si la care nu am renuntat. Vreau sa ajung o batranica simpatica, vesela si sa fiu alaturi de un mosulet iubitor care sa fie atent cu mine.

Punct

Lucrurile simple nu sunt cu adevarat atat de simple pe cat par la o prima vedere. Daca privim in detaliu realizam ca sunt multe detalii ce fac ca simplitatea sa devina un complex de lucruri migaloase.

Dorinte de Paste

Pentru mine Pastele inseamna oua incondeiate, cozonaci, miros de flori primavaratice, oameni dragi si cadouri ... cum cadourile sunt aduse de cineva, prefer sa cred ca mie mi le aduce un iepuras gingasi si dragalasi, care lasa cadouri doar copiilor cuminti;
Inca de mica mi-a placut sa comunic cu aceste fapturi darnice care ne lasa cadourile pe furis si fug inainte ca noi sa ne trezim si sa le multumim pentru efortul pe care il fac, ca noi sa fim multumiti an de an;
Pentru Paste am pregatit lista de dulciuri si preparate pe care vreau sa le prepar, am facut curatenie, am plantat flori pentru a impodobii curtea de sarbatoare ... mai am de scris o sciroare pentru iepurasul meu mistic;
Am profitat de vremea frumoasa de afara si am iesit in parc cu laptopul meu Sony Vaio (primit cadou de la un om darnic, care si-a schimbat laptopul vechi cu unul mai performant ... si s-a gandit la nevoia pe care o aveam eu la facultate de un laptop) - aici am inceput sa scriu necontenit, ciripirul pasarilor, mirosul de pomi infloriti, rasul copiilor ce alergau prin fata bancii pe care m-am asezat, zumzetul albinelor, toate aceste detalii m-au facut sa scriu cu usurinta o scrisoare de multumire. Sper ca alegerea cuvintelor pe care le-am folosit sa fie potrivita si sa exprime adevarata multumire pe care o port in suflet.
Chiar daca uneori am impresia ca fiintele mistice ma cunosc atat de bine, prefer sa le scriu pentru a le spune anumite lucruri pe care imi este greu sa le vorbesc cu cei de langa mine.
Sunt multe sentimente interioare care ma framanta intens si pe care imi este teama sa le marturisesc pentru a nu ranii oamenii dragi din viata mea. Un astfel de exemplu este dorinta mea de a avea un aparat de fotografiat cybershot, mi-l doresc atat de tare incat imi dau lacrimile de durere ca nu il pot avea, cel putin pentru moment ... pana reusesc sa ma angajez si sa strang ceva bani pentru a il achizitiona. Sunt cativa ani de cand am descoperit pasiunea mea pentru fotografie si imi pare nespus de rau ca nu pot sa mi-o alimentez cu reusite din cauza traiului greu.
Parintilor mei daca le vorbesc despre aceasta dorinta, se simt neputinciosi si ... nu vreau sa le ingreunez situatia care si asa nu este deloc "roz".
Am invatat de la ei sa nu ravnesc la bunul altuia, ci sa incerc sa strang din putinul pe care il am pentru a imi indeplinii dorintele.

Ma gandesc cate-o data ce simt cei bogati cand privesc la televizioarele lor Bravia si vad la stiri multi oameni mici din punct de vedere financiar si al statutului social, dar inacelasi timp mari ... din primsa calitatii si a dimensiunii plasmei care ii arata la o dimensiune impresionanta.

Microbi

In ultima perioada am capatat un microb tare placut, cand spun asta ma gandesc la microbul de a avea grija de plante ... iar pe zi ce trece se inmultesc recipientele pe care le-am umplut cu pamant si seminte de flori.
Am platat atat de multe sortimente, astfel incat nu le mai tin minte numele tuturor florilor.
Cateva din cele pe care mi le amintesc: lupini, petunii, flori de piatra, floarea pasiunii, condorul doamnei, clopotei, esolita, floarea soarelui decorativa, gladiole, canna, tuberoze, si alte carora nu le-am stiut niciodata numele;
Mi-am pus in gand sa fac o arcada din planta "Mana Maicii Domnului", zis si facut ... am plantat deja cateva fire si acum urmeaza sa o las sa creasca astfel incat sa ajunga la mijloc pentru a se unii singura. Doar daca inchid ochii imi imaginez cat de placut o sa arate si mirosul pe care o sa il emane. Imi amintesc de un desen animat pe care il urmaream in copilarie "gradina fermecara" (parca asa se numea,era o gradina plina de trandafiri si animale vesele).
Revin cu poze atunci cand plantele mele o sa zambeasca.

Soare de duminica

Incep sa ma gandesc mai intens la anumite ganduri, sa reflectez la viitor si imi dau seama de greselile pe care le faceam in mod constant din neglijenta.

Am incercat sa indrept anumite probleme pe care le consideram ca fiind "ale mele", darse pare ca totul se petrece doar in mintea mea si ca adevarata problema se imparte la mai multe persoane. Ceea ce a "stat" de persoana mea, am incercat sa remediez.
Nu pot sa spun foarte multe lucruri caci nu vreau sa ma pripesc;

Am inceput o saptamana Mare, pe care vreau sa o duc la bun sfarsit numai cu lucruri bune si cu sufletul curat.

Astazi am intalnit o persoana care a facut un lucru deosebit doar pentru a face pe cineva bucuros. Gestul ei mi s-a parut atat de special incat nu am putut sa nu ma gandesc ca rar se mai intalnesc oameni care sa faca ceea ce a facut ea din suflet, ci nu din promenada cum se intampla des in zilele noastre.

Zambet de copil

Am avut parte de o mica escapada alaturi de persoane dragi sufletului meu.

Am vizitat, am facut poze, am cicalit, am fost imbratisata, am privit, am admirat ... am zambit, am primit flori si cadouri;

Chiar daca am inceput ziua putin cu stangul, am trecut cu usurinta peste inconveniente si m-am bucurat de fiecare clipa, chiar mi-au placut si stropii de ploaie ce mi-au umezit coditele.

Am alergat spre mister EL sa il imbratisez si .... el venea stregnareste spre mine - m-am simtit ca intr-un film romantic...

As repeta aceasta experienta!

Poate data viitoare o sa fiu mai atenta la alte detalii pe care acum le-am scapat din privire.

Mereu este loc de mai bine si.. niciodata nu este suficient sa vezi un loc pentru a spune ca "te-ai plictisit de el";

Cu aceasta ocazie mi-am dat seama de caracterul anumitor oameni si neseriozitatea cu care trateaza lucrurile. Nu, nu o sa ma razbun ... doar ca o sa fiu mai atenta pe viitor.

Nostalgie de primavara

Astazi am fost in vizita la "bunica".
Vorbele ei sunt ca o alifie care unge sufletul.
O priveam si ma gandeam ca nepotii ei adevarati trebuie sa fie niste copii foarte fericiti sa aibe o asemenea persoana grijulie ca bunica.
Am realizat ca ei chiar ii pasa de mine, ma intreaba cum ma simt, cum ma descurc cu facultatea, ce planuri am si tot felul de lucruri despre viata mea;
Eu incerc sa o ajut atat cat pot, fie cu plata facturilor, cumparaturi sau chiar si cu medicamente.
I-am promis ca saptamana viitoare o voi duce la Biserica, chiar daca drumul nu este lung ... seara se pot intampla multe lucruri ciudate, mai ales cu oamenii in varsta si cu animalele strazii.
Mereu vrea sa imi dea din putinul pe care il are, fie ca este vorba de ceva dulce, flori din gradina sau chiar un fruct.
Pot sa spun ca ador astfel de momente, caci ma fac sa simt afectiunea de care nu am avut parte din partea bunicii adevarate;

Niciodata nu mi-a confundat numele, lucru pe care bunicul meu adevarat a facut-o si trebuie sa recunosc ca nu m-am simtit prea bine gandindu-ma ca a uitat cine sunt. (Nu a fost doar o confuzie, ci o dereglarea a amintirilor astfel incat era convins ca numele meu este altul... ).
In fine, ce e val ca valul trece.

De toate si totusi nimic.

Cand sunt intrebata ce mai fac, am o ezitare in a oferii un raspuns prompt si sec cum fac multi oameni ... desi nu imi place, sunt momente in care nu am cum sa detaliez ceea ce fac in momentul respectiv si ma alatur tuturor celor ce spun un banal "bine, cu treaba".
Recunosc ca am incercat sa nu mai ofer raspunsuri foarte seci si consacrate, pentru a nu face pe cei ce ma intreaba sa creada ca am o viata banala si monotona (bine ca nici nu intru in detalii din prima clipa); Am tinut sa precizez acest lucru, caci ma scoate din sarite cate-o data cand toata lumea face bine si atat. Nu ma intelegeti gresit, imi place ideea ca lumea este bine, dar parca devine o obisnuinta sa spunem acest cuvant ... as prefera sa spuna "facun test", "zapez pe net" sau orice altceva...

Revenint la oile mele. Am tinut mortis sa indrept greselile pe care le-am facut in ultiemle saptamani, am inceput sa-mi revizuiesc comportamentul, sa analizez anumite reactii pe care le am fata de o anumita persoana si sa imi pun prioritatile intr-o ordine mai stabila;
Incerc sa nu imi pierd speranta si sa nu ma gandesc la necazurile ce s-au tinut lant in ultima perioada. Trebuie sa invat sa trec cu capul sus peste probleme si sa nu ma mai las daramata de fiecare intamplare nefericita pe care o intampin.
Astazi a trecut ca un fulger pe langa mine si nu a lasat ceva vizibil in urma.
Stau cu documentul pentru facultate deschis de cateva ore si am scris cu greu o pagina.
Am nevoie de inspiratie!

Spre alb

Ce bizar imi pare totul in prezent, ceva se petrece in jurul meu si nu stiu cum sa opresc acest haos de intamplari ce apar necontenit;
Imi este teama sa intervin in bataia de picaturi reci ... stau retrasa intr-un loc in care simt ca nimeni nu ma vede, doar asa pot sa analizez in liniste fiecare schimbare.
Ma gandeam de curand la aceste nimicuri ce ma afecteaza pe mine si nu-mi dau seama de ce nu pot sa ma abtin sa vorbesc despre lucurile urate, atat timp cat stiu ca ele sunt trecatoare ... de ce simt nevoia sa scriu zi de zi, de ce cate-o data am impresia ca sunt singura si ca nu am nici un prieten in jurul meu, desi sunt inconjurata de cateva persoane pe care le simt aproape ... de ce?
Uneori lucrurile bune se sfarsesc prea repede.

Regret ca nu am stiut sa fac alegerile potrivite inca de cand eram o copila, cu siguranta daca atunci stiam ce imi doream de la viata ... lucrurile ar fi stat cu totul diferit in prezent, iar dorintele mele ar fi devenit o realitate implinita.
Nu o sa incetez niciodata sa sper, caci speranta moare ultima iar visul niciodata , insa imi mai propus pentru a enşpe mia oara ca o sa fiu mai intelegatoare si mai luptatoare pentru viitorul pe care mi-l doresc.
Nimic nu are sensc in aceasta postare, dar in sinea mea totul prinde contur si culorile se transforma din negru in cenusiu ... astept cu nerabdareculoarea alb pur.

Scurt pe doi

Astazi nu o a spun prea multe vorbe, caci am de lucru intens la proiectul pentru facultate. In mare mi-am indeplinit activitatile pe care mi le-am propus, spre surprinderea mea chiar am facut si peste "linie".
Poate ca multi vor spune "Ce mare lucru ai facut tu?" - poate ca au dreptate, nu am facut ceva iesit din comun, dar pentru mine inseamna foarte mult sa imi respect programul si sa fac zi de zi cate ceva pentru casa si pentru sufletul meu.
Intr-o zi imi doresc sa ajung intr-un alt stagiu al acestei "povesti"; Nu stiu unde o sa fie acel "si-am incalecat pe'o sa si v-am spus povestea asa..."

Am ascultat multa muzica si printe melodii am ramas cu gandul la:
Edsilia Rombley - On top of the world
Kim Herold - Social butterfly

Pentru ca detaliile conteaza

Stii senzatia aia de vinovatie ca nu ai facut ceea ce ai simtit la momentul potrivit? Starea aia ca ai gresit pentru ca nu ai facut ceva. Exact asa ma simt si eu acum. Imi pare rau pentru ca am evitat sa trimit un mesaj sau ca nu mi-am calcat peste discomfortul de a vorbi la telefon, ar fi trebuit sa sun. Nu stiu cum sa reactionez in momentul de fata; Tot ce trebuie sa stiu este ca de azi inainte mi-am propus sa nu ma mai las influentata de starea de moment... sa nu las pe maine de pot face astazi si mai ales sa nu uit ca oamenii dragi trebuie sa fie mereu prezenti in viata mea; Timpul ne pune in fata faptului implinit. Intreaga zi am avut o stare aiurea pe care imi este greu sa o descriu in cuvinte ... as fi vrut sa ma descarc, sa vorbesc cu cineva ... dar m-am resemnat, doar eu inteleg si vad problema asa. Sper sa nu mai fac gafe de acest gen. Poate ca situatia nu se prezinta asa si din punctul celalalt de vedere, dar pentru mine a fost ca un fel de preaviz ... un impuls venit din interior, ca o readucere la viata a prioritatilor.

Poate ca nu, poate ca da

Gabriel Cotabita - Poate ca da, poate ca nu

Aceasta melodie mi-a invadat mintea inca de dimineata... nu stiu de ce, dar imi place intr-un mod deosebit. Mesajul este subtil si conturat intr-un mod special astfel incat prinde usor publicului ascultator.

Chiar daca unii spun ca muzica de acest gen este pentru oameni trecuti de prima tinerete, eu consider ca este pentru cei carora le place - indiferent de varsta.

Am constatat ca eu nu am un gen de muzica pe care sa il ador din toata inima, ci totul depinde de starea de spirit prin care trec.

Cert este ca oricand as asculta o balada sau o melodie lenta si romantica, dar cu toate acestea nu as refuza nici o piesa mai ritmata, poate chiar si house.

Cand vine vorba de acest capitol se pare ca nu sunt deloc stabila.

Asa-mi vine cateodata...

sa fug departe de tot, sa nu privesc in urma - sa ajung intr-un loc unde ma asteapta sufletul pereche. As vrea sa fiu doar eu si mister EL, sa uitam de lumea intreaga si sa privim norii jucausi. In clipa de fata nu-mi mai doresc nimic altceva, stiu ca doar in bratele lui m-as simti fericita si implinita. Keith Urban - Tonight I Wanna Cry Toata aceasta starea mi-a fost provocata de o anumita persoana care a reusit sa ma faca sa ma simt ca un om mic si neinsemnat, sentiment pe care in ultima perioada am incercat sa il ocolesc. Ideea este ca nu inteleg de ce unii oameni nu stiu sa se prefaca incantati de bucuria pe care o ai tu in acel moment. Stiu ca asta inseamna o inselatorie pe fata sau o ipocrizie, dar in unele cazuri cei dragi ar trebui sa se prefaca ca te inteleg si se bucura cand tu ai parte de un moment de fericire provenita dintr-un oarecare "sambure". Parca oamenii astia la care te asteptai cel mai mult sa iti fie empatici , eh ... tocmai ei reusesc sa sa te demoralizeze, cel putin eu asta simt in ultima perioada ca doar eu ma bucur si cei carora le povestesc sunt indiferenti, plus ca parca devin uraciosi si rautaciosi fara motiv. Daca nici eu nu ma cunosc cand ma comport ca un copil care atunci cand primeste o jucarie noua, vrea sa o arate lor, oamenilor pe care ii consider aproape. Trebuie sa imi cer scuze ca generalizez situatia ... dar imi este greu sa vorbesc la singular, caci sunt tentata sa zic numele sau sa povestesc prea mult despre persoana in cauza. Poate ca fac din tantar armasar, dar ma simt plina de regrete si simt ca am aclumulat multe rautati in suflet pe care nu am vrut sa le spun nimanui. Am fost invatata sa nu povestesc lucrurile urate prin catre trec, sa nu stie lumea necazurile pe care le avem ... dar cu trecerea anilor, am descoperit ca ma relaxez si arunc veninul ce se strange in suflet prin scris. Imi pare rau daca am dat din casa mai mult decat era nevoie ... uneori poate ca am exagerat. De multe ori m-am gandit sa inchid blogul, sa nu fiu acuzata in viitor pentru gandurile de moment pe care le-am tastat adesea la repezeala si pe care nu le-am mai recitit de teama sa nu regret. Asa cum mi se intampla de cele mai multe ori, scriu, sterg, scriu iar si la final de postare uit despre tristete - las de la mine, caci viata e scurta si momente de fericire or sa tot fie.

Doar ganduri

"Un pas mic pentru om un pas mare pentru omenire", unul urias pentru mine.
Timpul ticaie pretutindeni, chiar si atunci cand nu il auzim ... undeva in surdina el canta necontenit si ne face sa dansam un cantec lin la inceput, alert pe parcurs si spre sfarsit obositor de lent. In toata aceasta agitatie si fuga de minute am petrecut cateva zile istovitoare, dupa care am avut parte de o zi cu activitati relaxante - intr-un fel sau altul simt ca a fost linistea dinaintea furtunii. Presimt ca saptamanile ce vor urma or sa fie putin mai incarcate si solicitante, nu ma vait ... stiu ca acesta este doar inceputul unei noi etape.

In ultimele zile am mai creeat cateva accesorii, o alta parte sunt in curs de finalizare si multe sunt ramase inca in stagiul de proiect general.

Am mai descoperit o reteta pe care am pus-o in practica tava si am realizat-o in doi timp si trei miscari. Rezultatul nu este tocmai in topul preferintelor mele, dar niciodata nu se stie gustul carui musafir o sa il fure.
Eu raman la preferintele mele cu nuca de cocos si vanilie.

Joi!

Una din zilele pe care o ador, o indragesc si chiar imi toate sentimentele cand ma trezesc dimineata amintindu-mi ca este ziua noastra.

Poate ca pare bizar cum ne-am facut un program astfel incat sa avem o zi in mijlocul saptamanii in care sa ne petrecem timpul impreuna.

Eu sunt foarte incantata cand ma gandesc ca a facut tot ceea ce i-a stat in putere sa fuga de la munca saptamana de saptamana doar pentru a isi petrece timpul in compania mea.

Astazi mi-a demonstrat pentru a nenumarata oara ca ma rasfata si face orice lucru marunt pentru a ma vedea fericita.

Ii multumesc pentru a nenumarata oara ca imi este atat prieten, iubit, confident cat si omul care ma rasfata enorm.

Uneori ma simt atat de cocolosita de EL, incat am impresia ca dorintele mele devin ordine in gandul lui. Mi-ar placea sa fiu si eu putin mai indemanatica si mai atenta cu EL, sa il rasfat macar pe jumatate din cat o face EL. Nu stiu, incerc ... dar parca fericirea lui nu i se citeste pe chip asa cum ma bucur eu pentru orice detaliu mic din viata mea pe care il impart cu EL.

Iubesc felul in care are grija de mine, iubesc momentele in care suntem doar noi doi, iubesc modul in care ma tine in brate, iubesc glumele lui, iubesc tot ce tine de EL ... si cel mai important il iubesc pe EL - cu bune si cu rele, la bine si la rau. >:D<

Ganduri

Am gasit o ora libera pentru a face lucruri care imi fac placere si care ma inveselesc ... nu am stat pe ganduri si m-am apucat de scris, nu am mai facut de mult timp acest lucru in liniste.
Imi era dor sa povestesc ce ma apasa pe suflet sau ce am mai trait dincolo de bariera cotidianului;
De cand nu am mai povestit, s-au petrecut cateva schimbari, nu stiu daca sunt radicale sau ceva temporar, dar esential este ca ma simt bine acum.
M-am indepartat de persoane pe care simteam ca le deranjez ori de cate ori ma trezeam batand la usa casei lor pentru a ne intalni la un pahar cu vorbe bune.

Am renuntat sa mai fac un pas in directia unde vad ca nu sunt dorita. Nu sunt doar vorbe spune-n vant sau pareri personale, ci un adevar pe care l-am trait pe propria piele de nenumarate ori (pentru a ma asigura ca nu interpretez eu gresit, am intrebat persoane mai destepte ca mine, cum s-ar simti in locul meu ... si raspunsul lor m-a facut sa imi dau seama ca nu fac o greseala daca plec departe).

Am avut parte de cateva intalniri cu prieteni vechi, care devenisera pentru prezentul meu doar niste oameni care au perindat prin viata mea ... recunosc ca mi-a prins bine astfel de iesiri.
M-am simtit foarte prezenta in poveste, parca despartirea nici nu a avut loc vre-o data intre noi. Am glumit, am ras, am vorbit si am analizat prezentul nostru individual.
Trece timpul lasand in urma multe amintiri si momente ce au reprezentat candva ceva frumos ... iar acum au ramas doar ganduri si regrete.

Spunea bine o persoana draga mie, niciodata nu este bine sa te increzi in persoane carora nu le cunosti potentialul ... asa ca mine, caci peste noapte imi strang bagajul si imi inchid usa sufletului.

Incapabila!

Oare sunt uneori atat de incapabila sa fac multe lucruri ?
Eu nu simt acest lucru, cel putin nu in clipa de fata, doar ca cei din jur ma fac sa cred ca sunt asa. Nu pot sa incerc sa realizez x lucru, ca vine cate o persoana cu sugestii impunatoare ca si cum ceea ce fac eu este total eronat.
Nu am voie sa gresesc, nu am voie sa fac printr-o alta metoda, nu am voie sa fac alt model ... caci sunt considerata incapabila.
M-am saturat de persoane care considera ca daca nu faci ca ele, faci gresit.

Gata, mi-am spus supararile aici si parca toata starea mea de tristete a disparut ca prin minune. Starea mea generala este putin ambigua ... ma gandesc la multe nimicuri fara inteles si nu pot sa imi dau seama de ce nu mi le pot scoate din cap.
Pot sa spun ca am inceput sa imi schimb stilul de viata, am facut lucruri despre care in urma cu cateva luni as fi spus ca nu o sa le pot realiza niciodata - insa acum sunt parte din viata mea. Chiar daca imi pare rau de anumite decizii pe care le-am luat, consider ca sunt cele mai potrivite. Atat timp cat nimeni nu ma trage de maneca sa imi spuna ceva ... orice ce ar putea sa ma readuca pe drumul pe care paseam in trecut.
M-am lecuit in anumite privinte, mi-ar placea sa vorbesc mai deschis, dar nu este momentul oportun si nici locul potrivit.

Pe fuga

Am plantat alte seminte si bulbi de flori ... acum astept sa imi creasca "copii" mari si sa ma bucur de frumusetea lor exterioara.

Timpul trece mult prea repede cand ai activitate.
Mi-am facut si lista de treburi pe care vreau sa le indeplinesc in viitorul apropiat:
- husa pentru palete
- briz-brizuri primavara
- teme pentru facultate
- ordine in dulap
- terminat rochita si fustita

Transportul in comun

Eh, cu siguranta toata lumea a surprins cel putin cateva discutii din transportul in comun, fie ca este vorba despre franturi sau chiar discutii intregi.

O intamplare similara am trait si eu astazi, chiar daca de cele mai multe ori ador sa ma las cuprinsa de muzica din fundal si sa ma agat de fiecare vers si sa plutesc intr-o lume numai a mea. Astazi incercarile mele de a ma sustrage din nebunia "drumului la comun" au fost in zadar.

Am auzit multe apelative despre o doamna, precum "grasa aia"sau "aia cu rujul rosu" ... dar povestea nu s-a oprit aici, o alta persoana a fost luata in colimatoriu chiar daca acum traieste in viata de apoi.

Lucruri urate se petrec la tot pasul, nu inteleg de ce oamenii se leaga de defecte fizice si fac din tantar armasar. Ma depasesc astfel de comportamente;

Imi place sa merg cu metroul, aici lucrurile stau putin diferit ... poti sa asculti doar ceea ce spun vecinii de langa tine si nimic mai mult - rar se intampla sa fi liniste incat sa poti auzii ce spun cei din fata ta ... zgomotul metroului este un bun izolator de cuvinte.Evit sa privesc generatia copiilor din ziua de astazi care fac tot posibilul sa iasa in evidenta si se mascaresc in ultimul hal, vorbesc pe un ton ridicat si au un comportament agresiv - orice cat sa fie priviti de ceilalti. :

Un alt atu pe care il are mersul cu transportul in comun" este acela de a privii oamenii care citesc carti, imi place sa privesc titlul cartii si daca stiu povestea sa imi imaginez ce fel de om este cel de langa mine.

Transportul in comun aduce si beneficii dar si dezavantaje.

Timpul meu

Astazi mi-am dat seama ca nu imi place somnul atat de mult pentru odihna pe care ne-o ofera, ci il ador pentru starea pe care o am dimineata, atunci cand simt cearceaful rece si ma intind, rasfatandu-ma imbratisata de pilota.
E o liniste interioara, o stare de beatitudine exterioara si brusc mi se incarca bateria cu energie.

Am uitat visul care m-a trezit, dar nu pun mare importanta pe aceste traiti din timpul noptii, caci de multe ori visez lucruri care nu au nici cea mai mica legatura cu viata de zi cu zi.

Ma las purtata de val, de vremea de afara si prefer sa fiu zgarcita in ceea ce priveste cuvintele ... simt ca altfel nu pot sa caracterizez ceea ce vad ca ne ofera primavara.

Poate ca atunci cand copacii nu vor mai fi infloriti, albinutele nu vor mai zumzai din floare in floare si mirosul florilor nu o sa mai pluteasca pretutindeni, poate ca atunci o sa fiu capabila sa vorbesc despre primavara in cuvinte potrivite;

Ascult: The Police - Every Breath You Take

O zi cu tata

Scriu acest randuri la ora 9:06, in curand o sa inceapa ziua pe care o sa mi-o petrec doar cu tata.
Nu stiu cum o sa decurga, doar sper sa gasim lungimea de unda de care sa ne agatam amandoi pentru a realiza ceea ce ne-am propus.
Imi plac zilele in care din diverse materiale inutile, fac cu tata lucruri utile si dragute. Pentru astazi ne-am propus un suport de flori - ideea imi apartine, design-ul in proportii mari ... dar laudele si meritele nu mi se vor cuveni doar mie, caci lucrurile mai grele o sa le faca el ... eu sunt doar un spiridus care tine, aduce lucrurile necesare si se mai loveste peste degete din cand in cand din neatentie.

L.E. : E trecut de ora pranzului, am terminat treaba cu tata.
Sunt multe de spus despre aceasta zi, dar pe scurt a fost mult mai bine decat ma asteptam. Am comunicat si ne-am inteles de minune. Am reusit sa realizam suportul si maine o sa plantez seminte.
Uneori lucrurile mici ma uimesc teribil de mult.
Poate o sa revin intr-o alta zi cu povesti mai detaliate despre acest subiect, pana atunci trebuie sa ma duc sa gatesc ceva,caci dupa o zi de munca, meritam ceva bun de mancare.