Pe aici - pe acolo

... pe nicaieri si totusi undeva.
M-am cufundat in lectura, insa zgomotul de fond era atat de puternic incat mi-a atras atentia cu o usurinta greu de imaginat. Am privit in jur si am vazut oameni grabiti si masini colorate, e tot ce mi-a atras atentia intr-un Bucuresti lipsit de verdeata si plin de cladiri gigant.
Revenind la cartea pe care o citeam, simteam cum Pamantul vibra de fiecare data cand citeam un pasaj mai profund ... la inceput am crezut ca este vorba de imaginatia mea bogata si de faptul ca ma
afundasem prea mult in poveste ... insa cu timpul am ealizat ca vibratia metroului chiar se simte la suprafata si momentul era doar o coincidenta.

Intensitatea gandurilor nu mai este atat de profunda pe cum am simtit-o acum cateva ore ... acum ma gandesc ca am de recuperat timpul pierdut si sunt pe fuga.

Ascult:
Unwritten - Natasha Bedingfield

A insela?

Ieri am citit intamplator un articol care se intitula " Cum sa ii spun ca l-am inselat?";
Recunosc, prima reactie a fost una mai putin de exprimat in cuvinte, nu pentru ca as fi rostit cuvinte care trebuie sa fie cenzurate, ci pentru ca am lasat gandul sa isi exprime parerea in liniste fara sa foloseasca cuvinte, caci ele ar fi fost dure.
Am mai intalnit cazuri "palpabile" daca pot sa le spun asa, in care unul dintre parteneri a inselat ... insa nu am inteles niciodata de ce oamenii insala daca ei iubesc un alt suflet?

Eu traiesc o poveste de iubire de 2 ani si jumatate , insa nu am avut niciodata intentia de a calca stramb in relatie. Nu am simtit nevoia sa ma arunc in bratele altui baiat, sa incerc sa fac schimbari in viata mea in acest sens ... si nici nu m-am gandit sa fac alt lucru care implica infidelitatea.
Am ochi doar pentru EL.

Merg pe strada, nu port ochelari de cal ... vad in dreapta si in stanga fel si fel de oameni - personaje atat feminine cat si masculine. De cele mai multe ori fetele sunt cele care ma fac sa vad frumusetea omeneasca;
Niciodata nu m-am gandit ca un anumit baiat e mai bun ca Mister si nici nu m-am imaginat iesind la o intalnire cu un alt baiat.
De ce as face prostii de genul acesta atat timp cat simt ca ma iubeste si stiu ca il iubesc...
Poate ca nu e Mister perfectiunea intruchipata, dar pentru mine este cel mai bun. Ma multumesc cu calitatiile pe care le are si ii accept defectele, asa cum nici eu nu sunt frumusetea pe Pamant si nici cea mai perfecta persoana pe care a intalnit-o vre-o data ... insa suntem bine impreuna si nu simtim nevoia sa batem la alte usi "sentimentale".

A insela inseamna a cauta in alta parte ceea ce nu ai "acasa" ... insa nu este mai bine sa incerci sa cooperezi cu persoana de langa tine si sa faceti tot ce va trece prin cap impreuna - astfel ca nici unul dintre parteneri sa nu mai simta nevoia sa se infrupte din fructul interzis ?!?

Plus ca mi se pare o prostie imensa sa te gandesti la intrebarea " cum sa ii spun ca l-am inselat?" - oare credeti ca este om care sa accepte aceasta situatie cu bratele deschise?
Spune bine o vorba din popor "Ce nu stii nu te raneste". Nu vreau sa imping pe nimeni sa insele si sa se ascunda de acest lucru... insa daca isi mai doreste o relatie cu jumatatea actuala, cu siguranta nu o sa fie bine daca ii spune.
Cel mai bine este sa ne punem in situatia celui care afla ca jumatatea a calcat strab. Este dureros mai ales atunci cand stii ca ai facut tot posibilul ca jumatatii sa ii fie bine si sa nu se simta niciodata prost... si cu toate acestea uite dovada de multumire.

Este mult de vorbit despre acest subiect, si sincer vreau sa il dezbat mai in amanunt ... dar acum sunt pe fuga...

N-am inselat si nici nu voi insela! Mereu am mers pe premisa ca "Ce tie nu iti place, altuia nu ii face!"

Wish

Astazi ma simt fericita. Am inceput sa strang actele necesare pentru viitorul meu din luna octombrie. Suna putin ciudat, dar aceasta luna o sa insemne pentru mine implinirea unei farame din dorinta pe care mi-am pus-o ori de cate ori am avut ocazia.
Stiu ca nu este bine sa divulgi dorinta pe care o pui cand suflii in lumanarile de pe tort, cand vezi o stea cazatoare sau cand iti tii respiratia in timp ce treci pe sub un pod.
Insa dorinta mea nu a fost spusa, doar ca este evidenta si normala pentru varsta mea.
Nu stiu daca entuziasmul este cuvantul potrivit ... astept cu nerabdare sa vina ziua in care o sa ma simt mandra cu adevaratde mine, pana atunci nu-mi ramane decat sa fac lucruri marunte care imi plac sau nu si sa ma multumesc cu viata pe care o primesc de la destin.
Saptamana aceasta ma duc sa imi ridic cazierul si sa pasesc spre viitor cu demnitate.
Gata, nu mai spun nimic acum ... o sa povestesc mai multe la momentul potrivit.

Este timpul sa ma cufund in lectura Luminile Sudului de Danielle Steel

Trec zilele...

Dupa doua zile petrecute in capitala, orasul in care locuiesc mi se pare atat de linistit si singuratic.
Nu stiu de ce, dar de fiecare data dupa o perioada mai agitata imi place sa caut locuri vechi pe care nu le-am mai vizitat de mult timp si sa imi amintesc de momentele petrecute prin locurile respective.
Chiar daca unii spun ca locuim intr-un oras mic si plin de rautate, eu sunt de parere ca intinderea nu conteaza, pentru mine este suficient de spatios ... totul este sa vrei sa incerci sa explorezi locuri noi.

Zilele acestea mi s-au parut speciale, am reusit sa ma bucur de weekend ca si cum era tot ce mi-a mai ramas de facut; De foarte mult timp imi doream sa simt cum sfarsitul de saptamana trece doar pentru a ma bucura eu, fara sa fiu nevoita sa fug din dreapta-n stanga cu treburi.

Zambesc si iubesc.

... puncte puncte ...

Am adunat multe ganduri despre prieteni si prietenie. Chiar daca nu sunt eu una dintre persoanele care sa se mandreasca cu un numar impresionant de oameni dragi pe care poate sa se bazeze la bine si la rau ... totusi sunt multumita cu prietenii mei pe care pot sa ii numar pe degetele de la o singura mana.
Putini, buni si speciali pentru mine. Recunosc, uneori ma mai supara pentru lipsa de punctualitate sau glumele nesarate care par sa nu se mai termine in decursul unei zile, insa de fiecare data trec cu vederea si pastrez doar detaliile care imi fac inima sa zambeasca.

Am observat ca sunt si persoane care se cred prietenii altor oameni, insa nu se comporta ca atare. Poate inteleg eu gresit notiunea de prietenie ... insa in perspectiva mea, daca omul de langa mine este fericit mergand pe un drum gresit, nu vreau sa ii impun cu forta punctul meu de vedere.
Ii spun intr-un dialog cum vad eu situatia, cum se vede din exterior si care este parerea mea (asta in cazul in care chiar in/o intereseaza acest lucru);

Pentru mine prietenia inseamna sa fii langa mine cand vreau sa plang, sa rad sau sa imi pierd timpul uitandu-ma la cer.... iar eu o sa fiu alaturi de tine atunci cand ai nevoie de mine.

O da, urasc cand un om se afla in dilema si vine altul inteligent care ii baga in cap multe teorii despre cum sunt cei din jur si ii impune pe ce drum sa mearga.
Vorba aia "frate, frate... dar branza e pe bani!" - de ce sa ii luminezi tu drumul catre teoria ta? Daca vrei sa ii faci un bine, explica ce ai in minte si lasa persoana in dilema sa se gandeasca ce are de facut.

Pentru ca unii oameni nu stiu sa fie prieteni!

Mireasma

Am descoperit cat de mult imi place mirosul de levantica (lavanda). Saptamana trecuta am primit un buchetel frumos pe care l-am pus in vaza si de care m-am bucurat atat pentru mirosul placut cat si pentru aspectul ce ma duce cu gandul la "dulapul bunicii".
Trec printr-o perioada in care regasesc multe lucruri care ma duc cu gandul la trecut si ma fac sa zambesc larg. Poate ca sfarsitul verii ma aduce cu picioarele pe Pamand si imi aminteste de omul sentimental si romantic care dainuieste in interiorul meu.

Cuvintele ies cu greu dintre ganduri...
Voltaj - Eu cu mine

Cuvinte nerostite

E vara, e cald si timpul parca are un alt ritm.
Stateam ieri pe o banca in parc, ascultam povesti rostite prin glasul inimii, privesm in jur copii cum se alergau, cerul cum isi intindea patura de nori, iar eu ... ma simteam plina de sentimente.
Cu trecerea anilor mi-am dat seama ca lucurile marunte imi ajung mai usor la inima si le scot mai greu.
Am realizat ca prieteniile nu sunt ca in filme, dar sunt speciale in fiecare clipa ... mereu diferite si imprevizibile. Nu imi mai doresc sa ma gandesc la viitor si la cum o sa fie ziua de maine, ci ma bucur de prezent si de oamenii pe care am reusit sa ii tin aproape de mine si cu care impart bucuriile vietii.
Ador zilele cu ploaie caci stiu ca in curand curcubeul si soarele vor aparea in calea mea. O zi cu plaoie e ca o haina noua care te binedispune si te face sa vezi lucruri pe care pana acum le ignorai.
Ma gandeam la felul in care ma manifest eu in jurul oamenilor dragi ... poate pare ciudat, insa cu fiecare imi permit gesturi diferite, glume, vorbe si chiar imbratisari, chiar daca pe unii in cunosc inca de cand eram o liceeana tanara si introvertita.
Cat de mult ne schimba timpul ... cate masti purtam fara sa ne dam seama si cati oameni ranim fara intentie.

Mi-am propus sa fug o perioada, sa analizez anumite lucruri cu privire la mine si sentimentele mele fata de anumiti oameni, poate ofer prea putin si altora prea mult.
Oare unde este calea de mijloc? Locul acela in care totul este fara cusur de frumos.

Romanţă meschină

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!...

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Şi-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!...

N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veşnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...

Mi-am amintit de aceasta poezie. Chiar daca nu este romantica si sentimentala, consider ca are ceva aparte. Autorul este Ion Minulescu, tin sa precizez ca am descoperit mai multe romante simpatice pe care le-a scris in anul 1936, dar care se potrivesc cu prezentul unor oameni din jurul meu.

Intamplarea care mi-a amintit de aceasta poezie, este legata de iubirea cu nabadai a doi tineri proaspat iesiti de pe bancile facultatii;
Rezumat scurt pe doi: S-au vazut, s-au placut, s-au iubit trei ani ... dupa care au inceput certurile, despartirile, impacarile chiar si asa numitele "pauze de relatie";
Am mai incercat sa aflu ce inseamna aceasta "pauza de relatie" insa nu am ajuns inca la o concluzie. Personal nu vreau sa fiu niciodata pusa pe pauza.
Dragostea nu este un joc unde poti prin apasarea unui singur buton sa lasi totul pe plan secund si tu sa te ocupi mai mult alta "problema existentiala".
Dragostea este o parte din tine, ceva ce te tine legat la sentimente frumoase oricat de ocupat, suparat si stresat esti.
Dragostea nu are nevoie de timp de gandire daca mai exista sau nu sentimente la mijloc.
E ceva atat de simplu, dar atat de complicat in esenta. Nu stiu cum sa explic ceea ce am in minte.

Eu nu am avut niciodata nevoie sa ma indepartez de persoana de langa mine sa imi dau seama ca inca tin la ea, caci simt la fiecare inceput sau sfarsit de intalnire cum inima tresare intr-un fel aparte.
Ma gandesc ca daca in viitor inima nu o sa ma mai informeze cu privire la sentimentele pe care le simt, nu vreau sa pun pe nimeni intr-o situatie penibila si sa ii spun ca "am nevoie de o pauza". Prefer sa ma gandesc la tot ce simt atunci cand sunt singura din motive intemeiate. Nu as avea nevoie de o ruptura de drum pentru a face diferenta dintre sentimente si obisnuinta.
Poate ca sunt eu mult prea ciudata pentru lumea in care traiesc ... insa am impresia ca "mancarea reincalzita nu mai are acelasi gust" - mereu o sa ramana regrete si amintiri cu privire la "mancarea calda" de la inceput.

Zapand prin viata

Zilele trec, iar dorinta mea cu privire la un laptop dragut si performant nu a disparut ... lucrurile banale de zi cu zi ma fac sa realizez ca este imposibil sa mi-l permit in viitorul apropiat.
Zapand prin lumea internetului am vazut o postare tentanta pe site-ul playtech.ro
Este vorba despre un laptop care o sa isi gaseasca posesorul in data de 7 septembrie.
Sa va povestesc cate ceva despre premiul pe care il pun la bataie playtech.ro si www.koyos.ro :
In urma botezului laptopul a primit numele de : Asus X52F-EX514 D .

Cateva aspecte care mi-au atrs atentia au fost:
Procesor Intel Core i3
Memoria 2GB DDR3
Greutate 2.62 kg

Mai multe detalii gasiti aici: Link

In the mood for nothing

Play:
Keith Urban - Tonight I Wanna Cry


Probabil caldura ma moleseste si ma aduce in stare in care nu ma simt capabila sa vorbesc cu nimeni; Cu greu imi suport si propria-mi prezenta. Mi se pare ca totu-i obositor si greu de inteles.
Am evitat sa intru in contact cu oamenii, asa ca am preferat sa ma apuc de creatie.
Cu astea doua maini dibace am realizat o fustita vesela de vara.
Dar cum imi place sa asortez fiecare detaliu din viata mea, urmeaza sa ma apuc de niste accesorii pe masura ... astfel o sa mai pierd cateva ore in linistea dormitorului meu, ascultand muzica de suflet.

Inca mai am in gand anumite probleme despre care vreau sa vorbesc, insa am nevoie de o dispozitie potrivita pentru a scrie mult si concret ... nu vreau sa bat campii aiurea.

Intrebari si intamplari

De curand am simtit cum cerul se prabuseste peste mine ... ma simt revoltata cand cei din jurul meu au impresia ca doar ceea ce fac ei poate sa provoace oboseala, dureri de cap sau de articulatii; Revolta nu a aparut pentru faptul ca aveam nevoie de consolare sau de laude, ci pentru faptul ca m-am simtit neindreptatita; Nu cer mila nimanui si nici nu cer de la cineva ceva ... insa mi-ar placea sa nu mi se vorbeasca de la un nivel mai inalt, doar pentru faptul ca "Am fost la munca astazi".
Toate respectele mele pentru cei ce au un loc de munca ... insa am pretentia la unii dintre ei sa stie ca nici eu nu stau cu burta la soare si nici nu ma relaxez, chiar daca stau acasa.
Sunt multe lucruri de facut, uneori poate minore si banale, dar facandu-le zi de zi incepi sa te saturi si sa nu iti mai dai seama de ele, caci intra in banalitate - le faci pentru ca trebuie, nu pentru ca ti se impune.
De ce unii oameni au impresia ca doar ceea ce fac ei conteaza?

Acum am trecut peste aceasta intamplare, o port doar in ganduri ... imi doresc sa nu ranesc niciodata pe cineva prin astfel de gesturi minore dar dureroase.

Timpul le rezolva pe toate.
Sper ca in curand sa imi duc la bun sfarsit aceasta dorinta.
Incep pe zi ce trece sa imi doresc mai mult un ajutor in aceasta directie. Daca nu vorbesc despre asta, nu inseamna ca sunt dezinteresata sau ca imi place situatia in care ma scald ... insa uneori vorbele nu isi au rostul, si nu fac nimic altceva decat sa fie rostite si sa aduca de la sine alte cuvinte.

"Celebritate" de Jackie Collins

Annabelle Maestro e fiica unor cunoscuţi actori de cinema. Răsfăţată de soartă, are tot ce şi-ar fi dorit, mai puţin afecţiunea părinţilor. O duce din petrecere în petrecere până când se hotărăşte să facă o schimbare şi să părăsească însoritul Los Angeles pentru cosmopolitul New York. Aici îl cunoaşte pe Frankie Romano, consumator de droguri, cu conexiuni în lumea interlopă. Împreună cu el, creează o reţea de prostituţie de lux, lăsând să se creadă că lucrează în industria modei. Lucrurile se complică atunci când mama ei e omorâtă şi trebuie să se întoarcă acasă. Suspiciunile planează chiar asupra tatălui ei, iar o fostă colegă de liceu a Annabellei, Denver, face parte din echipa de avocaţi care îl va apăra. De aici, intrigile se ţin lanţ şi acţiunea se complică din ce în ce mai tare.
Intrigă şi suspans la cote ameţitoare

Tatăl Annabellei, faimosul actor, îi mai încredinţează avocatei sarcina de a-i supraveghea fiica, dar aceasta pare mai preocupată de viaţa ei personală, aflată într-o schimbare rapidă. Părăsită de prietenul ei, tânăra începe o viaţă aventuroasă, alături de un pasionant amant latin, dar are şi o aventură trecătoare cu un scriitor. Între timp, fosta gaşcă de liceu din Beverly Hills se reîntregeştedvd prin sosirea de la Washington a lui Carolyn, asistenta personală, dar şi amanta unui senator căsătorit, care speră că acesta îşi va părăsi soţia şi se va însura cu ea.

Titlu

Zambitoare, fericita, dar obosita.
Am acumulat o serie de amintiri pe care o sa le aranjez frumos in sertarul cu lucruri colorate pe care nu vreau sa le uit prea curand. E atat de placut sa te bucuri de aerul curat, de cerul plin de nori pufosi si de compania unor oameni cu adevarat minunati.
Cuvintele nu imi ies din gentuta colorata atat de usor pe care imi doream ... insa pot sa spun ca inima bate tare si zambetul rarase pe chip ori de cate ori il vad pe Mister. Are un efect straniu, dar frumos asupra mea.

Las cuvintele inteligente pentru maine, caci mi-am propus sa va vorbesc despre cateva probleme pe care le-am auzit in dreapta si in stanga si... recunosc: sunt putin confuza.
O sa am nevoie de parerea voastra, daca mai este cineva pe receptie cu mine ... cate-o data am impresia ca am ramas singura aici si ca Etajul 3 a ajuns un blog prea sentimental si singuratic.
Dar cum spuneam, pana maine pun stop.

A little bit more

In ultima perioada de timp vreau sa fiu o persoana cameleonica. De ce imi doresc cu ardoare acest lucru? Nici eu nu stiu ... tot ce stiu este ca ma face sa ma simt mereu diferita si imi confera un plus de fericire cand realizez ca astazi pot sa fiu "lady in black", iar maine "laly in red", intr-o alta zi sa ma considere lumea "aia mica cu codite" sau sa foloseasca orice alt apelativ.
Cum imi place mie sa spun: "multe masti, un singur suflet.".

Daca ar fi sa descriu modul in care ma simt astazi, cu siguranta ca as alege "pijama party". Nu sunt plictisita, urasc cuvantul acesta - mereu am spus ca plictiseala trebuie sa apara atunci cand faci un timp indeplungat un lucru, insa cat ai alternativa sa faci o multitudine de activitati, cum mai poti sa psui ca esti plictisit/a?
Astazi ma simt slabita de puteri. Am un chef nebun sa citesc, sa ma ocup putin de mine si sentimentele mele. Trebuie sa le ordonez si sa le pastrez doar pe cele care imi fac cu adevarat placere sa le port in suflet.

Vis sau Realitate ?

Simt cum vine o furtuna si ma ridica pe sus ... nu inteleg cum am ajuns aici, ce caut si incotro ma indrept. Incerc sa fug in directia opusa insa atractia furtunii este prea puternica, ma trage brusc direct in mijlocul nebuniei. Sunt prinsa in acest necunoscut. Tip. Dau din maini si din picioare. Nimeni nu ma aude. Ma simt ca un personaj din povestirea pe care o urmaream cu interes in copilarie si anume "Cartea cartilor";
Am ajuns cu picioarele pe Pamant.
Fug fara sa privesc inapoi ... nu e cale de intoarcere! Nu trebuie sa ma las induplecata de razele soarelui ce au iesit timid acum, nu am de unde sa stiu ca nu au complotat sa ma ademeneasca intr-o cursa de unde nu mai pot sa scap asa usor.

Departe de tot, imi trag sufletul ... analizez situatia si ma simt depasita de tot ce ma inconjoara.
Vreau sa vorbesc cu cineva, sa realizez daca tot ce am trait a fost real ... sau poate e doar un vis care nu se mai termina...

Atunci cand o sa ma trezesc la realitate o sa va spun cu adevarat ce s-a intamplat.
Pana atunci trebuie sa suport lupta din interiorul meu si furtuna ce se dezlantuie prin apropiere.

Stare

Totul este ... mohorat, atat vremea de afara cat si starea mea de spirit. Ma ameninta un inceput de raceala si ma doare capul intr-un mod ciudat, imi vine sa stranut, iar "robinetul" de la nas a ramas blocat deschis.
Poate ca este o stare generala la mine sa fiu mereu pandita de un inceput de gripa/raceala sau cum se mai poate descrie acest virus.
Mi-am zis ca trebuie sa fac ceva pentru a scapa de starea aceasta, asa ca m-am hotarat sa plec putin pe afara cu una dintre prietenele mele. Am colindat prin cateva magazine, ne-am clatit ochii, am vorbit vrute si nevrute ... si intr-un final starea mea generala si-a spus cuvantul si m-a impins fortat acasa.
Spunea bine cineva "O mancare calda e la fel de buna ca pastilele."

Acum ma simt putin mai bine, insa nu sunt capabila sa suport zgomotul parcului ... o sa stau acasa si o sa mai citesc.
Am ramas in urma cu o carte ... fata de programul pe care mi l-am impus. Sa imi fie rusine!

Gata cu vorba lunga ... am fugit.
Sper ca maine sa am ceva mai interesant de scris, imi e dor sa povestesc despre prieteni, sentimente si iubire.

Intrebari fara raspuns

Privelistea spre Etajul 3 incepe sa devina monotona.
Am nevoie de o schimbare de care as vrea sa am parte cat mai curand;
M-am cam descurajat vorbind cu diverse persoane care mi-au spus toate acelasi lucru: E greu in Romania in perioada aceasta. Criza financiara ne-a legat pe toti la maini si ne face sa ne dorim sa inchidem ochii pana cand totul o sa capete o culoare frumoasa si o sa se deschida portile catre paradisul locurilor de munca.
Pana atunci ce-i de facut?
Personal, inca traiesc din banii pe care ii primesc pentru articole in diverse reviste, dar ma intreb cat o sa mai pot merge asa ... imi trebuie ceva serios si stabil.
Sa ma trezesc dimineata, sa plec la munca si sa ma intorc pe la cinci-sase acasa, urmand sa fac alte activitati pentru sufletul meu. Daca se poate si sfarsitul de saptamana sa il am liber, ce minunat ar fi, insa in prezent totul este un vis frumos.Nu stiu la ce usi sa bat. Nu stiu cu cine trebuie sa vorbesc pentru o mana de ajutor. Nu stiu exact pe ce drum vreau sa merg. Nu stiu cum sa rezolv problema asta din sufletul meu.
Pur si simplu ma depaseste situatia ... de cateva zile, parca ma preseaza iar rau.
Cei din jurul meu sunt intelegatori cu mine, insa personal consider ca am o varsta si ca este destul de rusinos sa stau acasa ca un bondar.

Zambet

Soare, miros de flori, zumzet de albine, ciripit de pasarele, iarba verde, nori pufosi si noi doi.
M-am lasat alintata de razele soarelui pana cand am simtit ca ma sufoca cu prea multa caldura, atunci am decis sa este nevoie de o schimbare de loc ... asa ca ne-am mutat cuibul de parasele indragostite la umbra pomului batran. Adevarul este ca imi amintesc cu drag de multe zile in care veneam impreuna, ne asezam "aici" si la sfarsit cand ma intrebai daca am uitat ceva iti spuneam :"Da, amintirile!".
Merita sa trecem prin perioade de "austeritate", caci momentul revederii aduce multe sentimente placute si reuseste sa aprinda flacara iubirii si o face sa lumineze ca la inceput.

Ghemuita in bratele tale, privesc sclipirea apei si reflexia peisajelor ... iti spun cat de minunate sunt, insa stiu ca tu esti mai minunat ca ele si ca fara tine toate acestea nu ar avea sens.

"Fericirea are chipul tau" - e tot ce pot sa spun.

Si-a mai trecut o zi

In ultima saptamana am uitat sa imi fac liste cu lucruri pe care trebuie sa le fac ziua urmatoare ... am avut parte de o perioada mai dezorganizata, dar totusi plina de activitati;
Astazi mi-am propus sa ma "joc" putin cu margelutele si sa realizez cateva accesorii. Mi-au batut la usa imaginatiei anumite modele care sper sa iasa macar simpatice, daca nu chiar dragute.
Un alt lucru pe care vreau sa il fac: Sa citesc macar patru capitole din cartea de care m-am apucat saptamana trecute si pe care am lasat-o mereu de izbeliste, spunandu-mi ca sunt alte prioritati.
Trebuie sa calc un "morman" de haine ... sa nu mai gasesc scuza "am intarziat pentru ca hainele pe care le aveam calcate nu se potriveau cu starea mea de spirit".
Imi mai doresc sa imi fac un model pe unghii ... stiu suna copilaresc si aiurea, insa sper ca daca am facut dorinta publica, sa reusesc sa imi indeplinesc acest gand arzator. De la inceputul verii mi-am propus sa folosesc "discul magic" pe care l-am primit anul trecut de ziua mea ... insa pe care nu am ajuns sa il folosesc asa cum pretindeam eu ca am nevoie de el.

In asteptarea zilei de maine...a mai trecut o zi.

Oameni...

Gura omului vorbeste mult ... iar uneori sunt fraze care sunt spuse fara sa fie gandite si ele reusesc sa atinga o tinta aflata in miscare.
Nu inteleg de ce e musai ca oamenii din jur sa arunce o privire in "ograda" ta si sa comenteze; Atat timp cat tu iti vezi de treaba ta si nu ai nimic cu nimeni, ei de ce tin mortis sa intre cu bocancii in viata ta?
Ma depasesc astfel de lucruri, insa sunt momente in care ma ranesc.
Am incercat sa trec cu vederea, sa las de la mine sau sa incerc sa explic toate partile situatiei...sa inteleaga si "vecinul" curios ca lucrurile nu stau asa gri pe cum le vede el - poate ca nu trebuie sa imi pese de ce vad si cred ceilalti, insa atat timp cat poti sa previi niste discurtii ce pot avea loc in viitor, de ce nu ai face-o?

Cum spunea cineva: "Traim intr-o lume in care timpul nu ne ajunge, prietenii dispar incet-incet, goana dupa mai mult incepe sa stapaneasca si frumosul se pierde pe zi ce trece..."

Tired

Am petrecut jumatate din aceasta zi la cumparaturi.
Am vazut, analizat si cumparat doar ceea ce avem nevoie.

Spre seara ... o mica escapada, dupa care a urmat un somn de bebelus.

Resentimente

Te-ai trezit vreodata ca te trec sudori reci gandindu-te ca ai apucat-o pe un drum gresit si ca esti blocata intr-o viata pe care nu ti-o doresti? Ti-a trecut vreodata prin cap sa pui frana, sa dai inapoi si sa o iei in alta directie?

Este doar o alta zi de vineri. M-am trezit la sase si zece in urletul radioului si am apasat pe buton ca sa il reduc la tacere. Nu aveam nevoie de dezbateri politice ca sa mi se puna un nod in stomac.

Intreaga zi am avut o stare de greata si o durere ciudata in suflet. M-am arestat la domiciliu;;
Am reusit fara sa vreau sa pun cap la cap niste intamplari si sa imi dau seama ca roz sunt doar unghiutele mele ... caci viata nu e tocmai roz, dar daca vreau sa o vad asa, o sa trec peste momentele gri care s-au asezat ca o patura peste aceasta zi insorita.
Nu are rost sa ma aricesc pentru nepasarea celorlalti.
Tot ce conteaza e ca oamenii stiu sa ierte.

Evadarea

Emily Aulenbach, o newyorkeză de treizeci şi doi de ani, pare să aibă tot ce și-ar putea dori o femeie: un soț iubitor, un post de avocat într-o firmă de succes, o casă frumoasă și o mașină scumpă. Privite însă mai atent, lucrurile nu sunt chiar atât de grozave: soțul este preocupat numai de propria carieră, slujba ei se reduce la o sumă de sarcini birocratice, iar casa și mașina aduc cu ele nesfârșite rate la credite.

Sătulă de telefon, de laptop și de ceasul de la mână, într-o zi de vineri, Emily se ridică pur și simplu de la birou, își lasă în urmă cariera, soțul și viața agitată din metropolă, hotărâtă să descopere care sunt lucrurile cu adevărat importante în viață. Vocea inimii o călăuzește înapoi în Bell Valley, locul care, în urmă cu zece ani, îi oferise atâta bogăție sufletească, dar care îi provocase și cea mai mare dezamăgire. Aici va avea răgazul să își înțeleagă propriile greșeli, să îşi asculte sentimentele și să decidă care va fi drumul ei în viaţă. Curând, Emily se vede nevoită să aleagă între doi bărbați, între două stiluri de viață, între glasul rațiunii și șoaptele inimii.

Let the music heal your soul

Am o pofta nebuna sa ascult muzica de suflet.
Am selectat multe piese care imi fac inima sa vibreze si sufletul sa zambeasca, le-am lasat sa cante necontenit si ce chef de dans mi-a venit!
Ma simt vesela, energica si plina de viata. Incerc sa imi colorez viata si sa o transform intr-un curcubeu de veselie;
Mi-am dat seama ca poate nu am motive intemeiate sa ma simt singura si sa fiu suparata pe factorii de mediu care au facut de asa natura ca situatia sa se intample "asa".
Pun niste puncte puncte care pot sa insemne multe lucruri sau nimic.
Am fugit sa imi consum constructiv energia.

Nemultumitului i se ia darul

Poate ca ar trebui sa ma bucur pentru ca anumite lucruri se vor intampla ... chiar daca nu la momentul pe care mi-l doream. Stiu ca "nemultumitului i se ia darul" - asa ca trebuie sa strang din dinti o scurta perioada de timp si sa astept momentul potrivit pentru a ma bucura de implinirea dorintelor.
Nu vreau sa grabesc lucrurile sa se intample.
Stiu ca intr-o buna zi totul o sa fie bine si eu o sa imi amintesc zambind de aceste ganduri.
Atunci visele pe aceasta tema se vor incheia si vor incepe altele mai frumoase si mai colorate.

Astazi nu vreau sa vorbesc despre gandurile interioare!

Bryan Adams - Let's Make A Night To Remember

Feelings

I keep seeing thing that remind me of you.

Astazi nu sunt deranjata de aceste sentimente;
Nu stiu de ce ... dar imi place ca inca inima imi este capabila sa perceapa dorul de tine.
Imi lipseste prezenta ta si stiu ca nu este vorba de o obisnuinta, ci de iubirea ce ti-o port in suflet.
Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni!
Nu iti voi spune asta prea dea, sa nu ti se urce la cap...
Te-am iubit, te iubesc, te voi iubi.

O scurta vizita

Astazi am primit o invitatie obligata sa plec intr-o scurta vizita la niste oameni care oficial imi sunt rude ... dar practic nu le simt deloc asa.
Nu am strambat din nas asa cum as fi facut in mod normal, nu stiu de ce, dar am acceptat sa o fac si pe asta chiar daca nu imi era deloc drag sa plec de acasa .
In drum spre locul cu pricina am purtat cateva discutii ciudate cu "G" - sunt atat de mototoala incat mai pun la suflet rautatile celor din jur ... chiar daca stiu ca nu trebuie. Incerc sa imi impun ca eu sunt singura care pot sa imi critic pasii gresiti pe care ii fac in viata, insa sunt momente in care ma doare sa vad ca ceilalti nu au incredere in mine.

Revenind la intalnirea cu oamenii carora le port respect doar pentru ca sunt trecuti de o varsta, nu pentru alte lucruri pe care altii le-ar spune ...
Acum mi se impune sa iubesc sa fiu dragastoasa fata de oamenii care in copilaria mea au uitat cu desavarsire de mine si fratii mei ... asta desi stiau ca erau unicele persoane care puteau sa ne suplineasca lipsa bunicilor.
Nu pot sa trec peste acest gand. Nu inteleg de ce sa las de la mine acum ... si sa ma comport ca si cum tin la acesti oameni, cand adevarul este ca imi sunt relativ indiferenti.
I-am vizitat de cateva ori pe an ... asa cum si ei ne vizitau pe noi in copilarie doar la ocazii speciale. Daca era vorba de o distanta greu de parcurs mai intelegeam, insa este vorba doar de 15-20 de minute de mers pe jos.
De ce nu au stiut sa fie alaturi de noi cand am avut nevoie?

Citeam povesti cu bunici si plangeam amintindu-mi mereu de cuvintele pe care mama mi le povestea despre parintii ei (niste oameni deosebiti, pe care nu am avut oportunitatea sansa sa ii intalnesc).

M-a durut sa il vad pe omul batran cum priveste in gol, fara sa ma vada sau sa ma auda cand ii vorbesc. Cu siguranta aceasta durere ar fi venit pentru orice necunoscut pe care il vedeam in situatia aceasta;
Ma simt inapta sa depun sentimente pentru ei ... nu vreau sa ma razbun, insa nu pot sa fiu altfel. Nu am cum sa ii imbratisez doar pentru ca imi sunt rude!

You've got mail

Nu am crezut niciodata ca o sa ajung atat de incantata de nebunia tehnologiei.
Pana ieri toate telefoanele erau la fel pentru mine ... nu intelegeam de ce sa dai o caruta de bani pe un telefon.
Cuvantul "telefon" inseamna pentru mine ca este conceput pentru a apela + a trimite mesaje.
Stiu cmulte persoane care au telefoane de ultima generatie cu acces la internet, programe, adroid si alte "chichite" despre care nu stiu sa povestesc.
Personal nu mi-as dori niciodata un asemenea instrument. Mi se pare prea complicat pentru nevoile mele. S-a ajuns la o perioada in care daca nu ai internet, parca esti legat de maini si de picioare.

Recunosc cu mana pe suflet ca este atat de placut sa primesti mailuri din inima muntelui.
Iti dai seama ca cineva se gandeste la tine in timp ce sa bucura de privelistea din jur si vrea sa imparta cu tine aceste momente. Face o poza si o trimite pe mail.
Cum sa nu te bucuri cand realizezi ca "you've got mail".

Ma simt asemeni unui copil care este incantat de lucruri usor de realizat. Fericirea mea actuala consta in mailurile pe le primesc, pozele pe care le admir si textele scurte si pline de sentiment.
Poate pentru multi ceea ce am povestit eu nu inseamna nimic special, insa pentru mine pot sa spun ca "make my day".

Numai pentru tine!

Uneori mi se atrage atentia ca poate nu realizez cat de norocoasa sunt sa am alaturi de mine un om care ma rasfata, dadaceste, adora si ma iubeste macar la fel pe cat il iubesc si eu pe EL.
Eu stiu ca nu totul mi se cuvine, insa sunt clipe in care afirm cu tarie ca viata e de asa natura incat fiecare o sa primeasca la momentul oportun sentimentele pe care le merita.

Chiar daca acum viata unor oameni este cenusie si au impresia ca marea iubire s-a scurs printre degetele destinului, eu sunt convinsa ca daca s-a terminat intr-un mod bizar inseamna ca nu a fost sa fie " true love " ;
E greu sa te ridici dupa o relatie in care ai (de)pus suflet si sentimente - mai ales atunci cand te surprinzi pe tine insuti depasind toate barierele pe care le-ai cladit de'un car de vreme in interiorul tau si limitele pe care ti le impuneai in ceea ce privea "impartasirea" de sentimente - totul te schimba fara sa iti dai seama.
Atunci cand e musai sa mergi singur pe drumul vietii, totul pare cumplit de greu si povara trecutului te urmeaza ca o umbra la fiecare pas.
Fara sa iti dai seama o sa transofmi momentele frumoase in amintiri placute, clipele de iubire in trecut si cuvantul "Noi" o sa apartina unui alt om.

Fiecare poveste are un inceput si un final ... depinde de amandoi partenerii cat de indepartat sau cat de tragic este acest punct culminant.

In prezent eu iubesc un om special... dar am avut si momente in trecutul meu in care am suferit din dragoste (recunosc cu mana pe inima aceasta care bate de dor dupa Mister, ca nici o alta poveste de iubire din viata mea nu a semanat cu a noastra ... pentru nici un om trecut prin viata mea nu am simtit atatea sentimente, atata dor, nu m-am mai bucurat de iubirea aceasta arzand de placere, nu am mai spus nimanui ca il iubesc ... EL este special in viata mea.)
Revenind la ideea pe care vroiam sa o spun, caci m-am luat valul si am uitat sa spun concret ce gandeam... am tinut la trecut, dar nu am considerat ca era imposibil de lasat in urma.
In cateva luni eram ca noua si zambeam de prezentul meu glorios.

Se spune ca roata se intoarce ... am vazut asta in multe cazuri dragi mie, dar oare este bine sa gusti iar iubirea care te-a ranit?

:-??

M-am trezit cu o stare pe care nu am mai intalnit-o de mult timp ... eram euforica, zambitoare si dornica sa las timpul sa treaca repede pana la ora in care urma sa ma intalnesc cu Mister.
Probabil am uitat sa opresc pendula ceasului sa bata in ritmul ametitor de repede, caci nu stiu cum m-am oprit in loc dabea la ora 18:30 ... era liniste si ma simteam singura.
M-am schimbat in pijama si am inceput sa privesc spre televizor, caci imaginile fugeau pe langa mine fara sa le inteleg.
Nu stiu de ce dar brusc ma simteam atat de trista.
M-am cufundat in pat, printre perne si mi-am luat ursuletul de plus in brate. Am inchis ochii si am inceput sa ma gandesc la o multitudine de lucruri.

Un gand

Tocmai am terminat de citit cartea ... daca la inceput am fost destul de putin atrasa de subiect, recunosc ca atunci cand am prins firul povestirii nu am mai indraznit sa il las sa plece pe taramuri necunoscute;
Imi pare rau ca nu pot sa citesc cap-coada o carte ... ma supara ochii, lacrimeaza si literele incep sa fuga de pe pagina. Nu stiu daca este doar problema mea sau multi dintre voi treceti prin momente similare.

Mereu imi place sa ma cufund in povesti de dragoste ... acum sunt in dilema ce carte urmeaza sa citesc. Recomandari nu am primit ... desi mi-ar placea sa imi spuna cineva un roman interesant pe care sa il lecturez cu sufletul la gura.
Bro mi-a tot spus de Jane Austen, insa nu a fost chiar pe placul meu ... caci personajele nu erau bine definite la inceput si cand am inceput sa le fac cat de cat o corelatie in minte era deja tarziu si firul epic era de mult pierdut in spatiu.
Ma duc sa vad ce imi face cu ochiul...

Adresa iubirii

Adresa iubirii. Strada Charles 44 - Danielle Steel

La treizeci si cinci de ani, Francesca Thayer se confrunta cu o dubla problema: iubitul ei este hotarât sa renunte atât la relatia lor, cât si la casa pe care o au împreuna pe Charles Street, la numarul 44, în cartierul West Village din Manhattan.

Convinsa ca nu poate renunta cu nici un chip la aceasta casa, mai ales ca alaturi se afla propria ei galerie de arta, Francesca ia o decizie care îi va schimba viata: va pastra casa, dar va aduce chiriasi.

O cunoaste astfel pe Eileen, o tânara profesoara obsedata de întâlniri online. Vor veni apoi Marya, un bucatar celebru, si Chris, tatal divortat al unui adorabil baietel de sapte ani, care le cucereste inimile tuturor.

La început, fiecare tine sa-si pastreze intimitatea si o respecta pe a celorlalti, cu atât mai mult cu cât toti au parte de propriile aventuri, esecuri si framântari.

Dar, în curând, legatura dintre ei devine tot mai strânsa, si casa din Charles Street se transforma în chip neasteptat într-un adevarat camin pentru fiecare dintre membrii ei.

Francesca însasi îsi gaseste un nou drum, alaturi de Chris, caruia îi sta alaturi în lupta pentru custodia fiului sau.

Cel mai recent roman scris de Danielle Steel dezvaluie o poveste contemporana despre triumful dragostei, al prieteniei si al sperantei într-o a doua sansa.

Picaturi de ploaie

Simt nevoia sa ma refugiez in dormitorul meu, sa ma cufund intre perne si sa citesc un roman de dragoste. Anul acesta am citit nenumarate carti romantice si din fiecare am invatat cate ceva.
Imi place sa cred ca viata mea este o frantura dintr-un roman ce o sa fie scris in viitor.
Cate-o data este nevoie doar sa visez cu ochii deschisi si povestea capata un final fericit ... insa atunci cand cineva ma loveste puternic imi este teama ca finalul pe care il astept este mult prea indepartat si tinde catre inexistenta.
E atat de greu sa nu depinda in totalitate de tine viitorul.

Ma gandeam astazi daca as da peste o zana fermecata, un pestisor auriu sau orice alta fiinta supranaturala care indeplineste dorinte ... oare ce as vrea sa ii cer?
"Wish list" este plin de lucruri minore pe care sper sa mi le achizitionez, indeplinesc si realizez singura intr-un viitor cat mai apropiat;
Lucruri cu adevarat marete pe care le vreau sunt putine:
- as vrea un loc de munca, stiu ca nu e asa usor si ca nu o sa pice din cer, credeti-ma ca fac pasi marunti in aceasta priviinta, nu stiu exact unde ma indrept, caci sunt dezorientata. As pleca sa bat din usa in usa, dar nu ma pricep sa fac asta ... depun cv-uri, caut locuri unde au nevoie de nepriceputi ca mine insa in vremurile de astazi trebuie sa fi bun la ceva pentru a avea aceasta oportunitate.
- celelalte lucruri raman inca nespuse
- ...

Ajung sa ma gandesc la tot ce este mai rau :(

Ascult: VH2 - Nu-mi pasa
Akon - Come back to me

O noua zi

Simt mirosul tuberozelor cum imi inunda sufletul. Iubesc senzatia aceasta...ma face sa radiez de fericire, pur si simplu inchid ochii si ma simt intr-o lume plina de fluturasi colorati, floricele pe campii si oameni draguti.
Inca ma simt o copila intr-o lume de poveste. Imi place sa cred ca inca pot sa ma regasesc printre jucarii de plus, sa ma stramb cand ceva nu imi convine, sa dau din picioare in semn de protest si sa plang atunci cand sunt foarte fericita - caci asa facea copilul pe care mi-l amintesc eu.
Sunt multe ... si totusi parca nu mai e nimic. Uneori ma simt atat de straina in lumea aceasta.
Ma simt lovita de un sentiment puternic cand lumea incearca sa ma descurajeze. Cred ca nu sunt inca suficient de capabila sa accept rautatile celor din jur ... am incercat sa trec cu vederea, insa de cele mai multe ori le zambesc dulce in fata si cand ajung intr-un loc linistit oftez adanc si reflectez la tot. Stiu ca nu sunt suficient de matura, experimentata, priceputa, indemanatica si ca totul este greu ... dar nu totul are un inceput?

Sufletul imi este deschis pentru noi oportunitati. Vreau sa imi demonstrez in primul rand mie ca pot!

Astazi ma simt plina de sentimente, intamplari si momente.

Poza ma inspira si ma face sa iubesc in fiecare zi,caci iubirea este frumoasa si in cuplu cat si din exterior.

Ochii vad, degetele tasteaza

Astazi am luat o decizie pe care imi promisesem in urma cu cateva luni ca nu o sa o mai fac ... insa am zis ca pot sa ma abat putin de la reguli, mai ales cand nu fac asta constant.
Rezultatul? Hhmm nimic conform asteptarilor mele. Nu pot sa spun ca aceasta intamplare a inclinat spre mai bine sau mai rau. Insa cert este ca nu mai este cum a fost.
Poate ca m-am schimbat sau sentimentele mele interioare au vrut sa se cizeleze si nu au reusit ... nu stiu ce se petrece.
Imi lipsesc momente, intamplari, oameni si zambete.
Trebuie sa imi amintesc mereu ca Pamantul se invarte, acele ceasornicului se invart, roata se invarte si asa si viata noastra se invarte pana intrt-un punct in care stationeaza totul brusc .

Nu vreau sa detaliez problema acum, imi este teama ca voi generaliza si rezultatul nu o sa fie multumitor. Cert este ca o sa revin cu detalii intr-o alta zi despre tot ceea ce am analizat in ultima perioada.
Toate la timpul lor;