Because i

 Ma simt obosita. Insa fericita.
Astazi am profitat de un eveniment important pe care l-am avut de rezolvat, m-am imbracat frumos si mi-am luat pantofii cu toc. Vorba aceea "rosie ca focul sa-i surada norocul".
Imi doream de ceva vreme sa ies putin din anonimat, dar nu am gasit momentul oportun.
A fost inceputul, poate in viitor o sa am parte de mai multe momente in care sa ma simt bine in pielea mea.

 Vreau sa mentionez faptul ca pentru moment am renuntat sa ma mai cert cu cantarul, m-am hotarat sa incerc o metota mai neconventionala ... care a dat rezultate in cazul meu.
Mananc ce vreau in limitele normalului, beau suc de mere vezri si fac sport atat cat imi permite organismul si ...o data pe luna, poate nici atunci o sa consult kilogramele.
Daca ma simt bine in corpul meu nu vad de ce sa ma chinui sa ajung la niste standarde, doar pentru ca mi-as dori sa fiu mai slaba sau sa arat ca x persoana.
As mai scrie, insa am ceva treaba de rezolvat acum. Ne auzim maine cu mai multa vorbarie!

Ascult:
September - Because I Love You

Lucruri nebanuite

Uneori totul pare ca merge bine si frumos. Lumea iti zambeste, te incurajeaza si te felicita cand este cazul ... insa pe ascuns lucrurile nu stau mereu tocmai "roz";
Nu stiu de ce, dar unii prefera sa vorbeasca pe la spate si sa nu iti spuna in fata ceea ce gandesc. Pentru mine un astfel de comportament lasa de dorit si ma infurie mai mult decat ar face-o niste cuvinte rostite la momentul potrivit, clar si raspicat in fata persoanei care te deranjeaza.

Viitorul vindeca ranile.
Poate intr-o zi o sa fiu capabila sa trec cu vederea si sa nu simt nevoia sa intorc spatele persoanelor care m-au dezamagit.

Sa rupem tacerea!

Asupra dormitorului s-a asternut o tacere morbida... am impresia ca cineva ma spioneaza si este atent la fiecare gest pe care il fac. Ma cunoaste bine, stie ca imi este teama de intuneric si de sclipirea ochilor animalici, ma loveste acolo unde ma doare mai tare. Inima imi bate alert, caut telefonul in graba, cand ... un zgomot rupe tacerea, era telefonul care a strigat cu ultima rasuflare, dupa care s-a inchis..
Ma simt singura, speriata si in minte imi vine un gand ca poate sfarsitul acesta este calea pe care trebuia sa o urmez, nimeni nu o sa imi simta lipsa peste cateva luni ... se vor comporta ca si cum nu m-au cunoscut.
Mintea spune una, insa inima nu si nu ... undeva, candva, cineva o sa isi aminteasca si o sa sufere pentru aceasta disparitie grabita. Lupta! Invinge teama!

Am reprodus o frantura din visul pe care l-am trait la o intensitate maxima. Totul parea atat de real si de palpabil. Sa nu va inchipuiti ca m-am ciupit, nu cred in lucruri de genul acesta ... insa anumite momente din timpul noptii sunt foarte bine conturate incat atunci cand ma trezesc am nevoie de timp sa ma dezmeticesc, sa imi dau seama ca situatia nu e asa cum si-o aminteste mintea mea buimaca.

Este toamna, o ador si imi propun sa fac o colectie impresionanta de poze cu acest anotimp.

Pentru ca se poate!

Astazi "telefonul fara fir" mi-a adus numai vesti bune.
Prima veste, a avut legatura cu premonitia mea de acum doua saptamani. Poate ca atunci am simtit cum un fior imi trece prin intreg corpul, imi era teama sa nu fie o veste care urma sa se intample... iar visul era ca o pregatire pentru esec.
Dar in prezent pot sa spun ca lucrurile stau putin altfel. Viitorul suna buna, o sa ii deschid, sunt pregatita...il astept de multa vreme. Las emotiile si il intampin cu incredere.

Vestea a doua a avut un impact direct in sufletul meu. Am fost anuntata ca s-a publicat cartea in care am cateva retete de prajituri si... vestea minunata este ca in cateva saptamani o sa detin un exemplar.
Nu stiu de ce, dar ma entuziasmeaza ideea ca numele si reteta mea vor fi acolo, iar eu voi putea arata copiilor mei ca mama lor a avut un debut in aceasta lume magica.
Poate pentru multi nu e o realizare uriasa, insa pentru mine este o senzatie noua, o experienta si o dorinta devenita realitate.

Si o veste pe care am primit-o aseara, dar e vie in sufletul meu... este aceea ca curand, foarte curand o sa am parte de o imbratisare calda;

Sunt atat de fericita incat am un zambet larg, de care imi era dor!

Adevar sau provocare - Leapsa 14

Am preluat leapsa... asa ca o trimit mai departe catre cei care isi doresc sa raspunda la aceste intrebari:


1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
Cand au inceput sa imi fie publicate articolele in reviste.
2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
Poate ca i-am dezamagit si pe ceilalti, insa de cele mai multe ori ma dezamagesc pe mine...
3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?
Sa fac prajituri, sa vorbesc despre sentimente si iubire.
4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?
Lacrimile care imi curg necontrolat in momente in care nu este cazul.
5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
Nu m-am gandit la asta vreodata . Cel mai groaznic lucru…nu stiu . Depinde de foarte multe lucruri . Ca de exemplu motivul pentru care as avea nevoie de banii aia  .
6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?
Calitatea de a fi om. De la ei am invatat ca lucrurile marunte inseamna foarte mult in sufletul omenesc.
7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?
Nu stiu... probabil sunt cateva momente in care am simtit ca pot sa atrag privirile oamenilor prin felul meu de a arata, ci nu prin parul lung sau comportamenul jucaus. Ma gandesc ca un astfel de moment m-a facut sa cred ca pot sa arat bine, desi personal cred ca arat bine cel mai bine cand sunt la bratul mandrului meu.
8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
Hmmzz, probabil atunci cand cineva soarbe intr-un mod galagios.
9. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat?
Nu as putea sa spun un singur moment. Nu cantaresc emotiile... pentru mine emotiile sunt mari si atat. Am avut multe momente in viata cand am simtit ca inima imi iese din piept si stomacul este plin cu fluturasi colorati.
10. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?
Sa fur eternitatea momentelor frumoase alaturi de persoanele dragi.
11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?
Cand am fost prinsa in ora de fizica cu o foaie de "converastii" ... a fost un moment neplacut, dar pe care l-am facut un atu pe viitor, caci mi-am pus ambitia sa o fac pe profesoara sa ma ierte pentru gestul meu imprudent.
12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?
In fata oamenilor care sunt mai superiori in "grad"... gen angajatori, profesori, doctori...
13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?
Cand stiu ca adevarul putea sa raneasca pe cineva.
14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?
Greselile pe care le-am facut...
15. Cu cine vorbeşti cel mai des despre intimităţi?
Sunt o persoana foarte introvertita cand vine vorba despre acest subiect; Sunt de parere ca fiecare trebuie sa tine pentru sine/cuplu ceea ce se intampla in particular.
16. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?
Nu stiu, sper ca nu a fost nici una atat de evidenta...
17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?
Sunt cateva reguli nescrise intr-un cuplu. Cel mai mult m-ar durea sa ma insele.
18. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?
O maimutica de plus, insa de la varsta de 12 ani...am inceput sa fac o colectie impresionanta de "tweety".
19. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?
Pe EL si pe familia mea.
20. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?
Pe cei dragi sufletului meu. Nu sunt multi, insa sunt cei mai buni pentru mine.
21. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?
Domeniul jurnalistic... mi-ar placea sa ii inteleg dedesubturile.
22. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?
Mandrul meu drag...sau cum ii mai spun pe blog: Mister EL de la Etajul 3.
23. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?
Uneori simt ca nu sunt inteleasa in multe privinte, insa trec cu vederea si las timpul sa isi faca de cap.
24. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
Sentiment.
25. Unde te simţi cel mai în siguranţă?
In locuri in care cineva drag este alaturi de mine.
26. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a facut vreodată?
In momentul de fata nu pot sa aleg unul singur; Esential este ca nu mi se fac complimente fizice foarte des, cele mai multe complimente au legatura cu felul meu de a ma comporta.
27. Care e persoana care te face sa râzi, să te simţi relaxat?
Nu este doar o anumita persoana.
28. Pentru ce te rogi cel mai des?
Pentru viitor si multumire.
29. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?
Familia.
30. Care a fost primul tău vis împlinit?
Am aflat ce inseamna sa iubesti si sa ti se raspunda cu aceeasi moneda.
31. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?
In 2008 a fost un moment de cotitura in viata mea...am terminat liceul si m-am indreptat spre o facultate despre care nu stiam multe lucruri, dar pe care am inceput sa o ador.
32. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?
Internetul. Spun acest lucru din multe puncte de vedere.
33. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de acelasi sex cu tine?
Indraznet? Hmzz se pune daca am dansat o piesa rock?

Nu stiu

Nu stiu. Ceva bizar se petrece, dar nu imi dau seama ce. Incerc sa ma comport normal, insa ceva imi spune ca este atat de evident ca nu ma scald in ape cunoscute. Am incercat sa fac lucruri care in alte zile nu ma atrageau de nici un fel, nu stiu de ce simt nevoia sa le arat celorlalti ca nu sunt chiar o pacoste la casa omului.
Poate ca dorul ma face sa fiu calma si energica ... prefer asa fata de alte zile in care eram nervoasa si energica.

Multe detalii nu pot sa spun. Prefer sa scriu in mare ceea ce s-a petrecut cu mine astazi.
Am citit, am gatit, am facut curatenie si am simtit iubirea cum traieste in interiorul meu.
Fiecare detaliu al vietii ma face sa fiu mai atenta cu viitorul;
Plutesc in ritmuri visatoare si lente.
Ma cufund in bratele ursuletului de plus, cu cartea in mana si cu gandul la tine... maine e doar o alta zi.

Ascult: Bon Jovi: Till We Ain't Strangers Anymore - Dimineata, la pranz si seara.
Luther Vandross - It's All About You

Sentimente

O stare de liniste mi-a cuprins intreg corpul de dimineata. A fost ca o revelatie ce te loveste si ramai perplex. Am simtit ca este timpul sa apelez la promisiunea pe care mi-am facut-o atunci cand am simtit ca tot ceea ce fac este gresit.
Zambetul, dispozitia buna si dorinta de a ma tine de promisiune m-au ajutat sa petrec o zi minunata...sa fac lucruri pe care il alte zile le evit pentru ca ma dezgusta ... sau ma inspaimanta.
Chiar daca m-am ales cu cateva semne "de buna purtare" cum ar spune cineva drag mie, eu stiu ca nu sunt vinovata si ca timpul o sa le stearga si o sa ma lase doar cu amintirea acestei zile de toamna.
 Poate ca starea de bine mi-a aparut atunci cand am vazut ca dieta si sportul au inceput sa dea roade. In sfarsit, dupa doua saptamani am vazut rezultate pozitive. Ma simt bine din acest punct de vedere ... mai lupt putin cu durerea de spate si o sa ajung acolo unde imi doresc. Stiu ca pot si trebuie.

Fug putin de o realitate care nu imi place... vreau sa cred ca pot sa o las in urma.
Intr-o zi, totul o sa fie bine!

O zi

scrisa de David Nicholls.


O zi este în primul rând povestea unei prietenii dintre doi oameni tineri, Emma şi Dexter, ale căror vieţi, după noaptea de 15 iulie, o vor lua în direcţii diferite. E şi un fel de oglindă a viitorului nu prea stălucit în care aspiraţiile de la absolvire devin fade, aproape ridicole.
Deşi Emma începe prin a fi chelneriţă şi sfârşeşte prin a fi scriitoare, iar Dexter începe prin a fi star TV şi sfârşeşte prin a fi singur şi dependent de alcool, droguri, cei doi ţin legătura şi totul se derulează în secvenţe din fiecare zi de 15 iulie pe parcursul acestor ani.
Romanul este şi nu este un roman de dragoste, este şi nu este un roman trist. Cert e că este un roman foarte bine primit, având în vedere review-urile pozitive şi aprecierea entuziastă a lui Nick Hornby.
Pe lângă faptul că a fost publicat în 24 de ţări, urmează să fie lansat şi filmul cu acelaşi nume, în care Emma şi Dexter vor fi jucaţi de Anne Hathaway şi Jim Sturgess.
Em şi Dex, Dex şi Em – speranţe şi oportunităţi ratate, zâmbete şi lacrimi, certuri şi împăcări, succese şi eşecuri – o relaţie dezvăluită prin frânturi de viaţă surprinse în aceeaşi zi de 15 iulie.
Douăzeci de ani, doi oameni. O ZI.

Toate's vechi si ...

Ganduri noi se perinda prin mintea mea. Ascult povesti de viata si imi dau seama ca anumite lucruri nu se schimba niciodata;
O axioma spunea "Boala lunga, moarte sigura" - incetul cu incetul incep sa inteleg ascunzisul acestei fraze.
Fie ca este vorba de rude, prieteni, oameni necunoscuti sau o alta categorie pe care nu am enumerat-o, de la ei am invatat ca nu este bine sa faci in mod repetat lucruri care iti plac, caci fara sa iti dai seama obosesti si te aduc intr-o stare de monotonie din care vrei sa fugi fara sa privesti inapoi.
E trist, greu si total neplacut sa ajungi in starea in care sa vrei sa dai uitarii clipele ce alta data ti se pareau rupte din poveste, sa negi placerea si sa iti doresti "o noua viata";
Sa nu credeti ca vreau acum sa fug de ceva anume ... scriu aceste randuri cu gandul la ceea ce am spicuit in ultima perioada de la oamenii din jurul meu. Am avut zile in care imi era greu sa mai merg printre oameni, de teama sa nu mai aud fraze ce ar putea sa ma puna pe ganduri.
Empatia mea duce la extrem cate-o data, chiar daca nu cunosc intreaga poveste, reusesc sa ma transpun in poveste si sa ma intristez.

Un alt lucru care nu imi place.... si pe care tot cu ajutorul lui x si y l-am descoperit.
Nu imi place Urasc sa aud cum oamenii generalizeaza. Nu inteleg de ce simt nevoia asta.
Daca in viata lor o persoana le-a ranit increderea, asta nu inseamna ca toti o vor face.
Daca un baiat a inselat o fata, nu trebuie sa jignim toti baietii ca sunt niste iresponsabili... aceeasi situatie este si daca fata insala...
Sunt cazuri si cazuri, asa cum nu poti sa spui ca toti baietii sunt romantici, daca unul ti-a adus tie flori.
Sau daca o fata iti gateste prajituri, nu poti sa generalizez spunand ca toate fac acest lucru.
Nu! Nu! Nu!
Nu mai generalizati oameni buni. Jigniti alti oameni, atunci cand faceti afirmatii nefondate si care ii pun pe toti in aceeasi oalaa rautatiilor si a negativismului.

Petrecerea

Cu două fiice gemene absolvente de liceu, un fiu student la Dartmouth şi un copil de grădiniţă din a doua căsătorie, avocata Olympia Crawford Rubinstein pare capabilă să rezolve orice problemă cu graţie şi umor. Totul până într-o frumoasă zi de mai, când primește o invitaţie pentru fiicele ei la cel mai exclusivist bal de debut din New York, iar lucrurile o iau complet razna.
Pentru Harry, soţul ei, ideea unui bal simandicos este respingătoare. Veronica, fiica rebelă, pare încântată să participe, iar sora ei geamănă, Virginia, se gândește deja la rochia perfectă. Fostul soţ al Olympiei îşi face şi el apariţia, văzând în acest bal ocazia perfectă pentru un conflict în familie. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, Charlie, fiul student, se află într-un punct-cheie al vieţii sale şi are nevoie de mama lui mai mult ca oricând.
Pendulând între criza fiului și suferința fiicei părăsite de iubit, între varicelă și dezbaterile politice din propria casă, Olympia este pe punctul de a ceda..., când o serie de evenimente neaşteptate transformă o noapte dezastruoasă într-una magică. Pe măsură ce se vindecă răni vechi, se rup bariere și se nasc noi tradiţii, un bal al debutantelor devine elementul catalizator pentru schimbare, acceptare şi dragoste.

Amintiri

Este dimineata, soarele face negocieri cu norii sa patrunda cu razele sale puternice pentru a ne mangaia fetele crispate.
Toamna imi deschide ochii si imi aminteste cat de naiva am fost in trecut... si poate ca inca mai sunt dar nu imi dau seama pe moment;
   Prin viata mea au perindat oameni pe care ii indrageam pentru felul lor de a se comporta, pentru empatia pe care o emanau si pentru ca erau acolo cand eu ma simteam singura intr-un colectiv.  La momentul respectiv imi promiteam mie ca "atunci cand o sa ma fac mare" o sa fiu asemeni lui X , o sa invat sa ma port cu o eleganta care sa vina din interior, o sa fiu matura si nu o sa arat partea sensibila a sufletului.
Timpul le-a rezolvat pe toate si am constatat ca nu vreau sa copiez pe nimeni si ca persoana pe care o idolatrizam eu intr-un fel sau altul nu era asa super-naturala pe cat o vedeam eu, hiperbolizam fiecare gest si consideram ca acesta este purul adevar.
Dar nu, nimic din toata acea perioada nu a fost cu adevarat real. Totul era un joc malefic pus la cale pentru a se minti pe sine.
Cand ochii i-am inchis si am lasat doar inima sa simta si sa vorbeasca, am realizat lucruri pe care imi era teama sa le marturisesc cuiva ... insa la momentul oportun nu am ezitat si am spus ceea ce gandeam.
Poate ca atunci mi-a fost bine cand ma simteam protejata de anumite rautati, ascunzandu-ma in spatele unui paravan creeat de zembet, insa cand analizez in detaliu perioada.... oftez, nu o sa uit cum e sa te simti inferior restul oamenilor.

Maturitatea si "paravanul sufletesc"  pe care mi le doream s-au dus pe apa sambetei. Caci atunci cand adevarul a aparut in fata ochiilor mei, mi-am dorit sa fug de tot trecutul si sa nu mai pastrez nimic din el in prezent. Cate momente frumoase pareau ca au fost, dar ... defapt nu a fost nimic;

Nu vreau sa arat cu degetul spre nimeni, insa "voila" astazi nu mai e nimic din ce visam ca era.

Praful s-a asternut pe taste, cuvinte si amintiri.

Asa e toamna totdeauna

Mirosul de toamna imi aminteste de multe momente placute. Nu stiu de ce, dar incep sa cred ca am o afinitate aparte pentru acest anotimp. Imi place sa vad cum din pomul verde si frumos, frunzele cad...una cate una si peisajul se trasforma zi de zi intr-un decor multicolor.
 Chiar daca pasarile se pregatesc de placare si ne lasa parcurile fara muzicalitatea lor imposibil de inlocuit, trebuie sa intelegem ca asa e toamna intotdeauna.
Acesta-i anotimplul plin de culoare si mireasma;

 Ador sa citesc in aer liber, iar adierea vantului ma face sa simt ca nu sunt singura.  Fosnetul lin al frunzelor strivite de greutatea oamenilor imi amintesc ca viata-i scurta dar frumoasa.
Cuvintele se ingramadesc la usa catre iesire, dar in loc sa ma ajute, mai rau ma bulverseaza.

Ma simt stangace.
Mai bine pun punct si ma apuc de cautat retete pentru prajituri ... las descrierea si bucuria sa emane intr-o zi mai vesela pentru mine.

In drumul meu

O plimbare matinala mi-a scos in cale un buchet de trandafiri. Stiu, suna ciudat ... insa chiar parea cazut din cer in drumul meu.
Imi place sa glumesc spunand ca este de la un admirator secret care a gresit destinatia, caci era pus in dreptul curtii vecinului care nu mai locuieste aici, deci pentru el sigur nu putea sa fie.
De cum am vazut buchetul parasit, m-am gandit la fel si fel de ipoteze. Am privit in dreapta si in stanga, am realizat ca sunt singura pe strada, asa ca l-am ridicat putin nedumerita si am venit acasa sa il pun in vaza. Merita o a doua sansa.

Chiar de curand vorbeam cu cineva despre "romantism" - si povesteam cat de mult apreciez eu un gest mic facut din suflet. Prefer sa primesc o frunza care pentru NOI sa reprezinte un simbol al iubirii, decat sa mi se aduca un buchet de flori care sa nu aibe nici o insemnatate pentru cel ce le ofera.
Poate sunt eu de moda veche, insa imi place mai mult un gest decat un cadou impunator care ma faca sa ma simt prost si sa nu stiu cum sa multumesc sau mai rau ... sa ma simt indatorata fata de persoana care mi-l ofera.
Am fost crescuta intr-un stil modest.  M-am bucurat ori de cate ori cineva imi daruia o atentie, fie ca era vorba de un clestisor de par, un pix sau orice alt obiect care nu valora o avere. Radiam de fericire si multumeam intr-un mod in care iti era drag sa ma auzi; Sa nu credeti ca ai mei nu isi permiteau sa imi cumpere maruntisuri de genul acesta, vreau sa spun ca imi luau mult mai multe, insa bucuria de a primi din sufletul unui strain ma incanta si mai tare. Adoram sa vad sclipirea din ochii lor cand ma vedeau incantata de cadou.

Romantismul exista, insa unii nu vor sa il arate din orgoliu, altii pentru ca nu se pricep sa fie mai maleabili ... si multi uita sa il foloseasca atunci cand realizeaza ca au o relatie stabila, astfel de oameni nu mai vad rostul sa faca gesturi romantice pentru persoana de langa ei.

Eu sunt si voi ramane mereu o persoana visatoare si plina de romantism. Chiar daca este vorba de privitul in doi al cerului pufos de primavara, alergatul desculti prin iarba cruda sau prin frunzele ce trosnesc toamna, sarutul patisam, imbratisarile de ramas bun sau dansul in ploaie ... orice gest de genul acesta ma face sa radiez si sa imi simt inima cum vibreaza de iubire.

E timpul pentru ...

Creatie!
Tocmai am terminat de vizualizat cateva tutoriale, le-am analizat cu atentie si dupa ce ma intorc de la alergat si alte exercitii pe care mi-am propus sa le fac, vreau sa incerc sa realizez macar o "bratara a prieteniei" - sau asa numita bratara din ata.
De foarte mult timp tanjesc dupa o astfel de bratara, insa dupa un experiment mai putin placut m-am lasat pagubasa. Intre timp am descoperit si greseala: nu foloseam materialul potrivit.

Imi doresc ceva simplu, cu influente de albastru si alb.
Am cateva nelamuriri, insa nici o prietena de-a mea nu se ocupa de creatie... nici cu margele, materiale, ate sau orice alt gen de creatie exista;
Daca am vre-o cititoare care ma poate ajuta, o rog sa imi lase un mesaj sau un semn, promit sa nu fiu sacaitoare si nici agasanta.

Acum cativa ani, cand m-am apucat eu de aceasta nebunie a creatiei, am realizat cu putinele materiale de care dispuneam cateva bratari pe care le-am oferit prietenelor mele de atunci, imi amintesc ca imi parea rau ca nu aveam mai multe materiale sa fac ceva mai spacial. Imi doream sa reperezinte pentru noi o legatura speciala, sa ne asemanam cu fetele din filme, care au "puterea magica" a unui obiect si dintr-o farama se face o legatura.
Nu stiu cum sa explic, insa cred ca nu au fost apreciate deloc.
In prezent as putea sa ofer mai mult unor astfel de persoane; Mi-am procurat mai multe materiale, am invatat multe modele si sunt mult mai creativa ... insa in prezent nu dispun de un cerc de prietene. Deja asta e oa alta poveste;

Cam atat am avut de povestit astazi, am fugit sa ma schimb pentru ora de alergat.

See you later alligator!

Sentimente

Toamna, peisaje, culoare, iubire, muzicalitate si dorinta.

Poate ca este ultimul weekend calduros care ne permite sa ne imbracam cu haine de vara ... sau poate este primul weekend care ne aduce cu picioarele de Pamant si ne aminteste ca urmeaza o perioada minunata, plina de culori si momente speciale oferite de natura.
Ador inceputul acesta.
Imi place sa aud fosnetul lin al frunzelor uscate, sa privesc ramasite de flori ale teiilor cum cad si se prind intr-un dans energic si eu sa imi tin iubitul de mana bucurandu-ma ca suntem impreuna si ne iubim. Toate acestea pentru mine reprezinta un decor perfect. Imi aud inima cum bate de fericire.

 Imi era dor sa plutesc alaturi de nori pufosi, lacuri sclipitoare si sentimente cunoscute.

Schimbari

Play: Brooklyn Bounce - Music is my destiny

 Dis de dimineata m-am trezit cu melodia aceasta in cap, stiu ca sunt mult mai multe versiuni, insa mie imi place aceasta mai calma (acoustic reprise).
Imi amintesc cu drag cum invatam eu in perioada liceului si fredonam aceasta melodie.
Pe vremea aceea ma simteam un suflet singuratic si imi placea sa cred ca ma pot cufunda in muzica si pot sa gasesc un inteles in fiecare text.

Acum lucrurile s-au mai schimbat, am invatat sa spicuiesc doar ceea ce este cu adevarat relevant;
In prezent iubesc cu inima, traiesc fiecare sentiment cu intensitate maxima, cern oamenii prin mai multe site pana sa ii numesc prieteni ... ma gandesc de doua ori inainte sa spun un cuvant.
In trecut, iubeam cu mintea ... impropriu zis iubeam, caci mereu am fost reticenta si tineam totul in spatele unei bariere, nimeni nu putea sa treaca si nu pot sa spun ca imi displacea situatia, insa recunosc, e mult mai placut sa impartasesti sentimentele cu un om care merita cu adevarat acest lucru.
 As putea sa fac o comparatie a lucrurilor pe care le faceam atunci si ceea ce s-a schimbat acum;
In cele mai multe cazuri lucrurile au inaintat intr-o directie noua si interesanta. Stiu sa pretuiesc lucrurile mai mult si am incercat pe cat posibil sa ii invat si pe ceilalti sa o faca.
Sentimentul acesta de impartire e atat de placut incat ma indeamna sa repet experienta ori de cate ori am ocazia.

Amintiri

Simteam nevoia sa citesc pagini prafuite ale jurnalului meu online, rasfoind cateva insemnari, am ajuns la un text care mi-a atras atentia si pe care am tinut mortis sa il aduc si aici, in lumea reala si prezenta a vietii mele.
"Pot spune ca am invatat din nou sa cred in sinceritate, in suflet, in oameni si mai ales am invatat ca iubirea exista si toate acestea le-am descoperit alaturi de tine.

Si daca pe tine te face fericit atunci cand sunt eu fericita, atunci fi fericit ... caci eu sunt fericita alaturi de tine."

Ganduri pe care i le declaram lui Mister, i le declar si i le voi declara pana in clipa in care drumurile noastre se vor despartii...

"...cand esti departe sunt vulnerabila si lucruri marunte ma fac sa plang usor.

Nu stiu cum faci dar simti cand iti ascund aceasta stare si mie imi e greu sa te mint ca sunt bine, defapt ma simt incapabila sa-ti raspund de ce nu sunt in apele mele."
Un alt citat care se potriveste cu sentimentele mele prezente.

Poate ca sunt putin shue sau ceva de genul acesta, dar in ultima perioada m-a cuprins un dor nebun de trecut, de inceput si de fata cu suflet plapand de atunci.
Nu vreau sa ma schimb, insa mi-ar placea sa pot reproduce pentru o zi toate starile ce ma cuprindeau atunci, sa ma bucur de fiecare loc pe care il vad ca si cum ar fi pentru prima data cand pasesc acolo, sa spun povesti fara sfarsit, sa ma cuprinda un fior de emotie, sa fiu tacuta si zambitoare.
Toate depind numai de mine si de felul in care percep lucrurile in prezent... insa cate-o data am nevoie si de un ajutor din partea oamenilor de langa mine sa ma simt mai bine.

Recomand:Sam Tsui - Don't Want An Ending

Pentru ca e toamna

Play:


Cuvinte fara sens, sentimente neintelese ... ganduri plutitoare. Ce stare de melancolie m-a cuprins. Imi este dor, teama si sete de iubire.
Toamna ma deprima, insa are ceva ce imi place la ea. Peisajele, temperatura, oportunitatiile si mai e ceva, insa nu stiu cum sa descriu acest "ceva";
Simt un fior strain in interiorul meu. Adorm cu el langa mine si ma trezesc cu un gol in stomac. De cateva zile a inceput sa imi fie putin teama de o parte din viitor.
Nu stiu, e bizar ... imi place ca am inceput sa imi organizez viata, insa ceva ma face sa fiu prudenta la fiecare gest, cuvant sau sentiment pe care il scot la iveala.
Ma simt de parca cineva sau ceva m-a prevenit ca o sa se intample un fapt dureros si stau in sah-mat. Nu vreau sa se intample, insa nu stiu cum sa previn sau sa inlatur gandul asta din mintea mea.
Ma simt de parca sunt ciudata, nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre subiectul asta, nu ma simt capabila sa explic ce simt si nu am nici un motiv concret pentru care sa ma simt asa deplorabil.

Vreau o certitudine. Un gest. Un cuvant venit din partea unui om in masura sa ma ridice din mizeria in care ma aflu.
Nu, nu plang ... mi-am propus sa imi pastrez lacrimile pentru ocazii cu adevarat importante.

"I just called to say I love you, come back home"

Ce caut eu?

Caut sa ii inteleg pe oameni ... acele fiinte care ne privesc respingator fara sa ne cunoasca.
M-am saturat sa primim etichete doar din prisma aparentelor.
Eu la inceput sunt timida, tacuta si retrasa - asta imi aduce o eticheta de fitoasa - insa cu timpul devin sociabila, prietenoasa si empatica - eticheta ce nu mai poate sa fie schimbata in majoritatea cazurilor.
Poate ca nu toti merita sa le demonstrezi ce e dincolo de aparenta, insa cate-o data imi vine sa fug in lume si sa imi caut curajul. Sa ma perceapa lumea inca de la inceput asa cum trebuie, sa nu sparg bariere pentru a scapa de etichete care nu ma caracterizeaza.

Nu stiu, ma sperie gandul ca poate anumiti oameni ma vad ca pe o persoana rea. Nu imi place gandul asta, dar nu am incotro.
Imi port eticheta care consider ca ma caracterizeaza. Cine o vede bine, cine nu ... sa-mi puna mii si mii de "tag-uri".

Ipocrizia oamenilor lasa de dorit. ( continuitate cu mesajul scurt de ieri)

Zambet de copil tamp.

Ascult muzica, reflectez si deja pot sa spun ca ma simt mult mai bine.
Am inceput programul pe care mi-l doream. Acum simt ca zilele au sens. Ma motivez singura in prezent, cand o sa simt ca nu mai pot o sa apelez la "public";
Cu siguranta schimbarile ne fac sa ne simtim alti oameni, parca am intra in alt corp si ne-am schimba prioritatile in functie de aliura pe care o abordam.
Daca ar trebui sa aleg o culoare care ma reprezinta astazi, cu siguranta as alege verde ... un verde deschis, ceva similar cu iarba cruda si timida ce apare la inceput de primavara.

M-am descotorosit de lucrurile care nu imi mai erau de folos. Mi-a fost greu, caci ma atasasem de ele ... insa stiu ca spatiul ne preseaza pe toti si fie ca imi place sau nu trebuie sa fac din cand in cand astfel de compromisuri.

Sa lasam muzica ca cante si culorile sa danseze.
Astazi este o zi destul de draguta. Povestea, oamenii si intamplarile ma fac sa ma ridic de jos. Trebuie sa fiu bine, pentru mine... cat si pentru ei.

Vroiam sa fac o mica precizare cu referire la prieteni: Iar mi-au demonstrat-o! :)
Dar "nu-mi pasa de nimic, sunt fericit(A)."

O particica noua

Inca de ieri mi-am propus ca ziua ce urmeaza trebuie sa aduca schimbari. Mi-am facut planuri in minte si astazi am inceput sa le astern pe hartia imaginara a vietii mele.
Am inceput cu schimbarile pentru partea spirituala, adica miscarea de sanatate care imi doresc sa ma faca sa ma simt mai bine. Am nevoie de exercitii si antrenament ... nu stiu daca o sa imi placa sau o sa fac totul doar pentru ca imi doresc schimbarea aceasta.
Am facut planul de lupta pentru fiecare seara. Fie ca vreau sau nu , cineva o sa imi dea un sut in partea dorsala si o sa ma indrume spre drumul bun.

O alta schimbare pe care mi-o doresc este cea despre care am mai vorbit, sa devin puternica. Sa renunt la plansul copilaresc ... cel putin de fata cu ceilalti; Vreau sa le arat ca sunt puternica si ...
Chiar daca nu sunt, ei trebuie sa stie ca sunt puternica. Ma sperie gandul ca mila ii aduce langa mine. Sunt un copil firav la suflet si cu lacrimile mereu pregatite sa inunde chipul, insa nu fac rau nimanui ... tot ce fac este pentru a ma calma. Nu vreau sa renesc pe nimeni;

Ma tot gandesc la o schimbare de look, insa nu as face-o pentru mine. Nu stiu, inca e pe lista de lucruri pe care trebuie sa le analizez bine. Poate doar niste bucle ma vor face sa imi treaca ideea usor din minte.

Revin la ideea de : " Cel putin o carte citita pe saptamana!"

Trebuie sa imi fac curat in dulapul cu haine si sa ma indur sa renunt la o parte din ele. Gata, nu mai e loc nici sa arunc un ac printre ele.

"Si mai vreau draga Mos Craciun sa-mi aduci cadoul cel bun ... acel cadou mult visat, pe care mult l-am mai asteptat." - Atat e tot ce pot sa spun astazi.

Confuza

Povestile ascultate pe furis parca nu se mai opresc.
Am auzit fara sa vreau anumite discutii in mijloacele de transport in comun: persoane diferite, cazuri similare, intamplari coplesitoare si momente tensionate.
Mi-a parut rau de acesti oameni ... insa parca starea s-a coborat si peste acoperisul meu.
Sunt confuza. Ma simt in sah-mat. Nu stiu ce se petrece, cum sa reactionez, cu cine sa vorbesc, daca sa vorbesc sau ce anume trebuie sa fac.
Imi lipseste copilaria. Momentele alea in care nimic nu ma atingea si chiar daca ma atingeam singura de necunoscut, nu bagam de seama intensitatea lucrurilor.

Am privit pe geam, parca orasul ma nelinisteste. Am vrut sa ma cufund in povestea cartii ... insa tot raul parca se transforma in realitate.

Muzica de la radio e pentru sufletul meu.

Unde esti copilarie?

Imi amintesc cu drag de primul balci la care m-am dus. Eram foarte mica, alergam spre disperarea parintilor, ma ascundeam printre oameni si ma gaseau mereu privind catre standurile cu jucarii.
Mi-au cumparat mingii yo-yo umplute cu rumegus... in scurta vreme am descoperit ce avea in interior caci ma rodea curiozitatea si nu am rezistat sa nu imi macelaresc jucaria acasa. Norocul meu era ca mereu aveam rezerva, caci bro era milos si imi oferea jucaria lui.
Chiar astazi am descoperit in podul casei o "poseta" pe care am cumparat-o chiar atunci. Eram clasa a II-a poate ca nu as fi retinut acest detaliu, insa modelul pe care il are cusut geanta are doua flori mari si multe altele mici si mereu mi-au amintit de "varsta mea".

La balci gaseam acadele mari colorate, vata de zahar pe bat, tiribombe, masinute, agitatie, miros de mici si pastrama ... jucarele de tot felul , covrigi si multe alte lucruri.

Anul acesta am fost dezamagita de ce am gasit la balci. Poate ca am ajuns prea tarziu si toate lucrurile frumoase au plecat catre un alt oras.
Nu stiu, incerc sa gasesc circumstante atenuante.

O sa fie bine

Sunt bine. Am depasit ziua de ieri cu fruntea sus. Nu stiu de cati pitici am avut nevoie sa ma inveseleasca, insa rezultatul nu a intarziat sa apara.
Mi-am propus sa devin "copil cuminte" - am impresia ca in ultima perioada o cam luasem pe aratura si deviasem de la planul de atac pentru viitor.
Vreau sa fac iar fiecare zi sa fie speciala si sa adorm cu gandul ca ziua ce urmeaza are un scop pentru mine ... sa am un program pe care sa il respect.
Mi-a lipsit viata organizata.
Am trecut cu privirea peste multe lucruri din cauza indiferentei si a timpului fugar.

Stiu ca pot sa imi fac ordine in ganduri, suflet si in locuinta de la Etajul 3.

Vine Toamna bine-mi pare ... in gradina am o floare.
In casa am o umbrela rosie ce asteapta sa o plimb dupa mine prin parcuri bucurestene si locuri frumoase din orasul meu . Hainutele tomnatice bat la usa in fiecare dimineata. Vantul bate si curata sentimentele negativiste din calea mea.

Sunt bine, zambesc, iubesc, gandesc si planuiesc.

I feel so ...

Ma simt transparenta. Intreaga zi am simtit o stare de singuratate.
Poate ca mi-am facut multe iluzii care au fost sfaramate intr-o singura clipa si acesta este motivul pentru care mi-a aparut acest discomfort;
As face ceva, insa nu stiu ce ... nu este nimeni disponibil sa iesim la o gura de aer. Nu am chef de singuratarea pe care mi-o ofera mersul pe bicicleta.
Nu vreau sa ascult muzica, nu vreau sa privesc un monitor gol, nu vreau sa trag de oameni sa vorbim ... nu vreau azi.
Varianta care mi-a ramas este cartea pe care o citesc, insa vederea ma supara in ultimele zile... cuvintele fug de mine si nu stiu cum sa le prind.

Ascult:
Janet Jackson - Someone to call my lover
Bosson - One in a milion

Nu nu nu

Nu mai vreau sa visez urat. Sa ma trezesc brusc gandindu-ma la cosmarul care parca nu se mai termina nici macar atunci cand ma trezesc si strang la piept ursuletul meu de plus.
Mi se pare atat de real ce se intampla in vis incat inima imi bate tare si sta sa fuga din interiorul meu.
Imi lipsesc momentele in care ma trezeam cu zambetul pe buze si mangaiata de soarele plapand.
Acum toamna sta sa bata la fereastra cu peisajele ei multicolore, cu mirosul inconfundabil si cu bogatia fructelor de sezon.
Imi amintesc cu drag de perioada in care furam mere din curtea vecinilor, mereu aveau un gust mai bun si mai aromat fata de cele din ograda mea. Acum parca nu mai este atat de palpitant sa sustrag peste gard un mar ... poate ca am invatat cum este mai usor sa o fac;
In copilarie totul parea o joaca si prindeam din zbor o adrenalina greu de stapanit.

In cautarea castanelor, peisajelor si momentelor speciale. Am nevoie de liniste, de calmitate si de EL. O imbratisare imi va da puterea de care am nevoie.

Nu vreau sa ma leg la cap daca nu ma doare. Este o lectie de care trebuie sa tin seama, atat acum cat si in viitor. Mi se pare o deviza justa.
Fug de vise, de oameni si de realitate.

Diverse

Vreau sa imi pun la punct lista cu lucruri pe care trebuie sa le duc la bun sfarsit in perioada urmatoare.
Sunt atat de fericita ca am reusit sa creez un model de accesorii la care visam de mult timp. Nu stiu daca o sa il port ca set, sau pe bucatele ... chiar daca nu este ceva complicat, tot am avut nevoie de timp sa margelesc.
Dupa cateva ore in care am aranjat cutiile, am reorganizat locurile si am creeat, m-am simtit un alt om.
Atunci cand fac lucruri care imi plac, nu simt cum trece timpul;

Daca in perioada liceului nu stiam care sunt pasiunile mele, acum pot sa spun cu usurinta ca le-am descoperit:
Imi place sa gatesc, mai ales prajituri (oamenii spun ca sunt delicioase, insa eu cred ca mai am de invatat pana la pragul pe care il visez eu).
Ador sa creez, atat cu ajutorul margelelor, hartiei cat si din materiale.
Cochetez cu scrisul si ma simt bine cand recitesc ceea ce am scris in trecut. Chiar daca am perioade in care nu ma recunosc, stiu ca textele imi apartin si vin cu usurinta din interiorul meu ... nu mai sunt ca o piatra tare care se chinuia cu greu sa scrie un eseu. Acum totul este mult mai simplu.
Imi amintesc de o intamplare din liceu in care am fost nevoita sa scriu o scrisoare de dragoste... cu greu am incropit o pagina, acum as putea sa vorbesc despre propria-mi iubire si as scrie cu sufletul si inima.


De astazi ma apuc iar ! Am zis!
Trebuie sa fac asta, fie ca imi place sau nu. Ma simt aiurea si vreau sa fac ceva in privinta asta.

Este timpul pentru:

Este timpul pentru creatie. Nu voi spune multe cuvinte, nu pentru ca nu as avea ce ... ci pentru faptul ca imi doresc sa ma apuc cat mai curand de mesterit : margelute, panglici colorate, ate si multe alte lucruri ce consider ca merg folosite in acest scop.
Poate ca am avut o perioada in care m-am lasat pe tanjala sau poate am pus prioritatea pe alte lucruri, precum gatit, citit sau plimbari cu prietenii.
Astazi vreau sa fie o zi speciala.
Imi era un dor nebun sa fac acest lucru. As putea sa spun ca o parte din sufletul meu este destinat creatiei si ocupa un loc fruntas, insa nu atat de special precum iubirea de oameni si natura.
Am sa las grijile acasa si am sa zambesc pentru ca sunt sanatoasa si pot sa fac lucruri care imi plac; Nu are rost sa ma mai gandesc la rautatiile oamenilor, chiar nu imi mai pasa in clipa de fata de nimic rau. Ii multumesc Celui de Sus ca nu sunt bolnava si ca am niste oameni speciali in viata mea. Ce puteam sa imi doresc mai mult?
Nu, nu am sa ii cer talent sau lucruri materiale ... daca sunt insteata pot sa mi le realizez singura.

Bagaje ...

de cunostinte.
Trec zilele ca acceleratele ... parca nu mai apuc sa le vad numarul si sa le simt prezenta in viata mea. Privesc ingandurata catre un drum necunoscut, ma intreb oare unde duce si ce se descopera la capatul celalalt?
Brusc aud telefonul sunand:
Mat Kearney - Where We Gonna Go from Here?

Vorba romanului "gand la gand cu bucurie", exact asta ma intrebam si eu ... unde vreau sa plec de aici? Poate ca o sa inaintez spre necunoscut sau ... o sa fac cale intoarsa catre locuri unde ma simt in siguranta, alaturi de oameni dragi si imbratisari cunoscute.
Am parcat la umbra unui nuc batran, am inchis ochii si am lasat timpul sa se scurga peste nelinistea din sufletul meu; Trebuie sa fiu calma si rationala cand voi lua aceasta decize ... orice greseala poate sa insemne enorm pentru viitor.

Scot telefonul din geanta si scriu un mesaj cu un text preluat dintr-o melodie de suflet: " Here without you...".

Expediere mesaj!
dupa care s-a rupt filmul. M-am trezit cu gandul la Mister si la toate momentele frumoase pe care le-am trait impreuna. Stiu ca iubirea este ca un cutit cu doua taisuri, insa eu am descoperit doar o singura parte - una care imi place si ma face sa plutesc. Inconstientul meu ma indeamna sa fiu atenta in viitor, sa nu fac afirmatii nefondate sau alte greseli minore care ar putea sa strice armonia dintre noi.
Iubirea pluteste si muzica o ajuta sa danseze in ritmuri armonioase.
Lumea dincolo de realitatea pe care o traiesc eu mi se pare indepartata si agitata, nu imi doresc sa ma apropii de aceste ganduri, insa cate-o data filmele, cartile sau povestile pe care le ascult sunt macinate la foc mic in lumea viselor.
Din fiecare poveste pe care o aud am invatat sa spicuiesc esentialul, sa adaug zi de zi cate un gand la bagajul de cunostiinte si sa nu uit sa fiu politicoasa oamenii;

Nimic nu are sens cand recitesc, insa ideea este ca iubesc atat in realitatea palpabila cat si in lumea viselor... da, iubesc acelasi om!

Capitolul 10

Povestea de iubire a inceput sa capete sens. Fiecare intalnire avea ceva aparte ... unic si minunat;
Ne intalneam de doua-trei ori pe saptamana - recunosc, se sustragea de la serviciu pentru a ne vedea, insa spre norocul nostru nu s-a intamplat nimic rau.
Cu timpul, incepusem sa ii declar sentimentele in fel si fel de moduri ... lucru pe care nu mi-l imaginam ca sunt capabila sa il fac pana in acele clipe.
Alaturi de EL, am descoperit multe sentiment nebanuite. Pot sa spun ca m-a invatat sa fiu Eu.
Mi-a aratat ca sunt o persoana speciala si ca merit sa fiu alintata si rasfatata pentru felul meu de a ma comporta, chiar daca uneori eram foarte copilaroasa ... poate chiar mai plangacioasa decat isi imagina ca sunt, insa a trecut alaturi de mine prin momente vesele, dar si prin clipe grele;

Am apreciat foarte mult la EL faptul ca de ziua mea a facut imposibilul sa fie posibil si mi-a fost alaturi intreaga zi. Imi amintesc ca ii povestisem cand ne-am cunoscut cat de mult inseamna pentru mine ca jumatatea sa imi fie alaturi de ziua mea. A tinut cont de dorinta mea si m-a ajutat sa ma simt speciala intr-o zi care an de an mi se parea banala si fara sens.
Toate povestile de iubire din carti pareau sa devina realitate sub ochii mei. Stiam ca trebuie doar sa imi doresc si EL o sa ma ajute sa imi indeplinesc si cea mai nebuneasca dorinta - nu am profitat niciodata de aceasta "putere", insa mi se parea atat de frumos sa simt ca cineva imi face inima sa bata de fericire si ar fi in stare sa rupa de la gura lui ca eu sa fiu fericita.
Ce privire dulce imi arunca cand eu il priveam cu ochii mari, sclipitori si rugatori.
Am stiut ca alaturi de EL pot sa merg pana la capatul lumii si nu mi-ar fi teama de nimic.

Pana sa il intalnesc pe EL nu stiam ce este iubirea, insa am invatat din stangacii si momente frumoase ca iubirea se compune din lucruri marunte, din priviri calde, imbratisari si multe alte lucruri care difera de la cuplu la cuplu sau de la om la om.
Am simtit ca este omul de care nu as vrea sa ma despart ... este omul care ma ridica atunci cand sunt demoralizata si omul care mi-a aratat ca iubirea nu este doar verbala.

Noi si restul lumii

Privesc incaperea plina de oameni, stau la masa ce mi-a fost repartizata si ma simt de parca nimeni nu m-ar vedea - nu spun ca este un lucru rau. Ma bucur enorm ca iti simteam caldura mainii ce statea stransa intr-a mea ... cel putin asta ma facea sa ma simt alaturi de cineva intr-o lume ce parea agitata si conectata la curent electric.

Parca suntem doar noi ... si restul lumii face parte din alt decor.

O lectie de viata mi-a fost data sa o invat inainte sa fie cazul, insa niciodata nu strica sa previi in loc sa repari o gafa ;

Iubirea ce pluteste in aer este doar a noastra. Suntem ca doi indragostiti ce acum si-au jurat iubire vesnica si se bucura de fiecare mangaiere si sarutare pe care o primeste.
Ma indragostesc de tine ori de cate ori imi zambesti si imi spui cuvinte dulci ... si cand spun dulci nu ma refer la "miere", "prajiturele" sau alte lucruri de acest gen ... ci la tandreturi copilaresti.
Ador sa ma cuibaresc la pieptul tau si sa iti simt bataile inimii. Stiu ca sentimentele sunt pentru mine asa cum si inima mea bate doar pentru iubirea noastra si pentru clipele in care ne revedem cu drag si dor.
"Iubite, iubite'as o eternitate de acum inainte".

I want sunshine :)

I'm feeling so free
like a summer breeze
It must be magic

Joy Williams - Sunny Day

Prima zi din aceasta toamna.
Este o zi minunata in care radiez de fericire si energie pozitiva. In cateva minute bagajul a fost facut, acum nu-mi ramane decat sa astept timpul sa treaca si sa vina ora plecarii.
Nu sunt entuziasmata, as putea sa spun ca imi doresc sa treaca mai repede aceasta perioada.
Maine urmeaza o alta zi in care am deja planuri pe care trebuie sa le indeplinesc cu atentie;
Saptamana aceasta timpul meu a trecut invers proportional cu dorinta mea ... recunosc ca nu am avut timp sa fac multe lucruri pentru mine, insa imi promit sa recuperez.

Mi-a sosit "masina" din service si vreau sa fac o tura cat se poate de curand; I-am simtit lipsa ... daca vara trecuta ma plimbam chiar si de patru ori pe saptamana, anul acesta am fost cam privata de aceasta bucurie.

Tic-Tac spune ceasul si nu vreau sa il contrazic.
Astazi am avut parte si de doua surprize ... una dintre ele consta in sustinerea unui examen pentru viitorul meu iar cealalta surpriza a venit din partea unei persoane necunoscuta care mi-a lasat un mesaj pe un site de socializare spunandu-mi ca ma cunoaste dintr-o revista la care eu public articole.
E deja a doua persoana care are curiozitatea sa imi vada chipul ascuns in spatele cuvintelor... oare cat de socant este sa vezi cine este in spatele unui nume banal?

Chiar daca aceasta postare este mai personala fata de ceea ce am scris in ultimele zile, nu o sa renunt sa o public ... stiu ca ochii straini au nevoie si de astfel de detalii despre viata mea.
Nu am renuntat sa cred ca anumite persoane vin si citesc blogul meu precum "revista presei" ... dar nu vreau sa comentez despre acest subiect, mi-au demonstrat-o unii dintre ei cand m-au intalnit pe strada.
Pun punct pentru astazi.