Pentru un virus

Boala nu are rusine si deschide singura usa interioara a omului si se aseaza comod pe intreg organismul fara sa ii pese ca nimeni nu o doreste si nu ii face sederea placuta.
 Si omul puternic are micile lui scapari si slabiciuni.
Imi pare nespus de rau ca esti bolnav. Ma doare sufletul cand iti aud vocea slabita si tremuranda. Tusea nu te lasa sa vorbesti, durerile sunt inexplicabile si consecvente.
Boala te-a doborat. Esti asemeni unui copil ce nu isi doreste, dar trebuie sa se ridice din pat intr-o stare cumplit de rea ... orele sunt obligatorii si nu ai cum sa lipsesti atata de mult timp pana te vindeci .
Vreau sa am grija de tine, sa te pun pe picioare si sa te stiu bine.
Iubirea mea nu ajuta in aceste clipe, nu este un remediu bun pentru sanatatea ta precara;
Te dadacesc de la distanta, iti pregatesc supe si mancare care stiu ca-ti place.
Hai sus pui pe urs!
Vreau sa te vad puternic, nu lasa starea aceasta sa mi te rapeasca.
Imi lipsesti enorm si te vreau inapoi.... nu imi place sa te impart cu acesti monstrii care au pus monopol pe tine. 

Analiza

E noapte. Gandurile mele nu au somn. Ma gandesc la tot ce s-a intamplat cu mine pe parcursul anilor.
Cum am incercat sa folosesc multe masti pentru oamenii ce nu ma placeau, incercand sa adopt o atitudine care sa ma faca sa fiu suportata de voie si nevoie.
M-am schimbat mult, fiecare persoana ce m-a ranit a lasat ceva amprente in trecutul meu, insa cele mai multe au fost intr-un sens bun, caci am invatat sa fiu mai puternica si chiar sa nu mai plang de fata cu toata lumea. Inca mai am de cizelat aceasta emotie ... mai am cateva persoane care sunt fortate de imprejurari sa vada partea slaba din sufletul meu.
Am trecut peste un zid pe care l-am construit datorita hazardului. Am crezut in oameni si inca mai cred in ei, desi unii m-au dezamagit cumplit. Sunt de parere ca nu toate degetele de la o mana sunt la fel, asa ca inca mai caut oameni speciali.
In viata e tot timpul loc pentru oameni noi.
Prezentul ma gaseste cu alti prieteni fata de acum 3-4 ani, insa o situatie nu s-a schimbat de cand mi-am inceput viata de bloggerita - " prietenii inca ii pot numara pe degetele de la o singura mana ".
Cel mai mult ma bucur ca iubitul meu imi este cel mai bun prieten.

Imi pare rau ca trebuie sa pun punct acum, dar bateria laptopului o sa ma lase curand...sper sa revin cu chef de povestit despre acest subiect.

Veselie de culoare

Mi-au sosit colorantii alimentari din America. Ii multumesc fratelui meu pentru cadoul pe care mi l-a facut pentru luna martie. Acum ma simt ca un copil ce are multe jucarii pe care vrea sa le incerce cat mai curand.

Astazi mi-au iesit toate preparatele pe care le-am facut. Am bucatarit cu drag si spor.Nici nu am realizat cum a zburat timpul si cum intreaga zi mi-am petrecut-o intre cuptor, dulapul cu minuni si masa de lucru.
Vremea de afara a fost minunata. Mi-a zambit soarele prin geam si eu am zambit la randul meu de dimineata pana seara. Cred ca am gasit echilibrul de care aveam nevoie sa fiu calma si energica.
Lucrurile incep sa se aseze ... imi merge bine cand imi fac o lista de activitati. Anul acesta nu au trecut multe zile fara sa fac ceva util si memorabil.
Mai am o dorinta pe care inca nu am reusit sa o ating. Nu stiu cum sa pornesc spre aceasta insa doar atunci o sa ma simt pe deplin implinita.

Oboseala

Dupa o noapte nedormita, a urmat o zi plina si acum o seara obositoare.
Ma pandeste o raceala dupa colt, as trata-o cu medicamente, dar fiecare pastila se trateaza la randul ei cu o alta...si nu vreau sa devin o farmacie ambulanta. Prefer sa beau ceva cald, sa ma imbrac mai bine si sa dorm invelita ... trebuie sa ma pun pe picioare.
Cat despre celelalte probleme, ma rog la Doamne-Doamne sa ma ajute si sa fie totul bine.
Astept cu nerabdare sa se topeasca zapada si atunci bro o sa fie omul care ma insoteste la alergat. Doar o surioara are el :D . (stiu ca am promis ca nu o sa mai pun atata pret pe ce spune cantarul, dar parca nici nu pot sa fiu indiferenta ca nu arata cat imi doresc eu, donez doua kilograme! ).

Totusi sa scriu si lucruri vesele, ca prea am surprins doar partea mea trista in ultima perioada.
Astazi am primit multe cadouri de la EL... a fost ca o zi de Craciun. Zapada a completat perfect acest decor.
M-am tinut de promisiune, nu folosesc scarile rulante de la metrou. Asa ca uite-ma cu o sacosica plina in mana cum urcam treapta cu treapta si ii lasam pe ceilalti sa ma priveasca ca si cum eram un fenomen ciudat in jurul lor.
Am trecut pe la magazine zilele acestea, insa am fost atat de cuminte incat nu imi vine sa cred ca am reusit sa nu cumpar nimic, desi am vazut cateva lucruri dragute. 

Titlu

 Sentimente amestecate, ganduri neintelese si stari agitate. Toate astea vreau sa le las in urma.
Imi doresc veselia, entuziasmul si momentele ce ma faceau fericita.
Nu mai vreau sa imi plang de mila ... perioada asta de tranzitie nu imi place deloc. Nu stiu din ce cauza sunt foarte stresata si nu imi mai vine sa zambesc des.
Ah, ce as vrea ca o cpelsidra sa ma poata ajuta sa derulez mai repede timpul atunci cand acesta nu este placut. Stiu, e doar o chestie de moment in viata mea. Nu trebuie sa las pe ceilalti sa vada asta . Nu trebuie sa le transmit agitatia mea celor din jur ... nu trebuie sa ma las batuta.
Ce e val ca valul trece. Sper ca saptamana aceasta sa ma pun pe picioare si sa imi revin la viata. Sa infloresc ca primavara si sa ma bucur de tot.

Cuvintele imi ies greu din suflet.

Ganduri

Un sentiment dur, greu si insuportabil este dezamagirea de sine. Atunci simti cum cerul se coboara cu o greutate inimaginabil peste umerii tai si nimic nu te poate salva.

Similar ma simt si eu astazi. Oricat am incercat sa fac ce mi s-a cerut, parca ceilalti nu au fost multumiti de mine. 

Acest sentiment mi-a reamintit cat de nepriceputa sunt...cat de nepregatita pentru acest viitor pe care trebuie sa il luam in piept la o varsta cat mai frageda...daca se ajunge la varsta mea, deja se accentueaza sentimentul de neputinta si iti vine sa fugi.

Cuvintele sunt de prisos!

Martie, Martie, Martisor

Am primit martisoare nonconventionale, nu pot sa spun ca nu m-au bucurat, insa nu ma asteptam sa nu primesc nici macar un martisor legat cu snur alb-rosu.
Imi amintesc cum in copilarie imi legam snurul de mana si purtam in piept o brosa.
Anul acesta nu am simtit trecerea de la anotimpul rece la cel plin de soare si caldura. Poate starea mea de spirit a fost de vina, sau sunt altele motivele.

 Cred ca in aceasta perioada am vazut cei mai multi barbati cu buchete de flori in mana. Unii dintre ei m-au surprins intr-un mod placut ... nu ma asteptam sa isi aminteasca de aceasta zi.
Nu cred ca este o discriminare, cel putin eu nu sunt de parere ca femeile sunt egale cu barbatii. Nici nu imi doresc sa ajung intr-o zi sa fiu independenta si sa nu am nevoie de EL langa mine.
In viziunea mea... femeia are farmecul si unicitatea ei....asa cum si barbatul are calitatiile si unicitatile lui.
Femeile sunt mai slabe sufleteste, mai doritoare sa fie rasfatate si  sa li se arate afectiunea din partea partenerului ... chiar daca acesta vine in aceasta zi cu o caramea pe care a primit-o rest la magazin. Totul sta in modul de a darui si de a vorbi.

Disparuti fara urma - Cecelia Ahren

Sandy Shortt este o persoana care pierde adesea lucruri, insa de fiecare data le cauta in speranta ca o sa le gaseasca. In jurul ei oamenii dispar si aceasta problema o macina, de aceea a deschis o agentie de cautarea a persoanelor disparute. Viata ei se transforma intr-o continuua cautare. Oamenii care au rude sau prieteni disparuti apeleaza la ea, sa ii gaseasca pe cei disparuti fara urma. Asa a facut si Jack Ruttle, pentru a isi regasi fratele, pe Donald, care a disparut in urma cu un an .

Legatura dintre Jack si Sandy a fost doar telefonica, caci intalnirea pe care au stabilit-o pentru a discuta despre acest caz, nu mai are loc din cauza disparitiei lui Sandy.

Jack incepe cautarea lui Sandy, ea e singura persoana care l-a facut sa se simta mai bine de la disparitia fratelui si i-a oferit o speranta ca il poate gasi. 

Sandy Shortt, ajunge intr-o lume in care locuiesc toti oamenii pe care ea ii cauta. Aici descopera lucrurile pe care le pierduse de-a lungul anilor si afla ca nu exista nici o scapare din aceea lume, desi lucruri bizare se petreceau. Lucrurile inca dispareau desi toti ceilalti spuneau ca “este lumea unde lucrurile nu dispar niciodata”.

Jack incepe cautarea urmelor referitoare la disparitia fratelui sau, si reuseste sa descopere lucruri importante, pe care isi doreste cu ardoare sa I le povesteasca lui Sandy, pentru ca numai ea il poate ajuta… insa nimeni nu il poate ajuta sa o gaseasca pe aceasta, caci ceilalti erau obisnuiti cu disparitile ei scurte si neanuntate.

Sandy reapare in locul din care disparuse, fiind gasita aproape moarta de Jack, cauia i s-au intamplat lucruri bune in ultima perioada

Dovezile palpabile despre lumea celor disparuti, reusesc sa demonstreze ca acest loc exista si sa o faca pe Sandy sa perceapa prezentul cu totul diferit.

“Uneori oamenii pot sa dispara chiar de sub ochii nostri. Uneori oamenii te descopera, desi te priveau de multa vreme. Uneori ne ratacim, daca nu suntem atenti.”

“Disparuti fara urma” este un roman psihologic scris de Cecelia Ahren, diferit de restul romanelor sale. Aceasta carte este recomandata oamenilor care vor sa se redescopere pe sine.
----------------------------------------------------------------------------------------------------

Autor(i):

CECELIA AHERN

Categorii:

Literatura universala, Beletristica si critica

Editura:

ALL [2008]

Nr. pagini: 368 pagini
Comanda: Aici

Ai blog? Îţi place să citeşti? Îmbrăţişezi acţiunile de voluntariat?
Grupul Editorial ALL isi propune sa incurajeze lectura si voluntariatul, mai exact, o echipă de angajati ALL va face voluntariat in schimbul…lecturii noastre. Noi citim si All ne plateste muncind pentru noi.
In perioada 24 ianuarie – 16 martie pun la dispozitia bloggerilor orice carte, gratuit, de pe ww.all.ro, pentru a fi citita si a i se face o recenzie pe blog. Fiecare recenzie valorează 15 minute de voluntariat ce va fi realizat de către echipa ALL pentru un centru ales de bloggeri.

“vALLuntar este o campanie prin care vrem să promovăm lectura şi voluntariatul şi prin care încercăm să ne apropiem de cititori. Nu spunem că vom schimba lumea, că datorită nouă şi voluntariatului nostru lumea va deveni un loc mai bun, mai sigur sau mai frumos. Doar că orice schimbare începe cu noi înşine. Iar aici, la Grupul Editorial ALL, suntem dispuşi să facem mai întâi în noi înşine această schimbare, ca ea să se poată reflecta ulterior şi în comunitate. Ce va rămâne la sfârşit? Nişte cărţi citite, nişte copii zâmbind, nişte copaci plantaţi si un imens sentiment de linişte interioară, de bine şi de bucurie”, a declarat vicepreşedintele Grupului Editorial ALL, Mario Demezzo.

Floricele pe campii

Maine este 1 martie, am trecut din curiozitate prin fata tarabelor sa vad ce martisoare se mai fabrica... in ultimii ani am vazut atatea modele hidoase incat imi este si teama sa ma uit.
Personal am realizat inca din generala martisoare, atat pentru ca erau mult mai ieftine, cat si pentru faptul ca reprezentau o munca facuta cu gandul la persoana ce urma sa primeasca aceasta mica atentie.
Imi pare rau ca nu stiu inca sa crosetez. Mi-ar fi placut sa fac niste brose-floricele. Aseara am avut prima experienta cu croseta, insa rezultatul nu este multumitor.
Cat despre origami, se pare ca floricelele mi-au iesit destul de bine. Am mai facut niste lalele... m-am jucat si cu hartia de quilling.

Am mai inceput cateva fundite, dar nu le-am terminat.Asa se intampla cand nu ma opresc la un singur proiect. Dar promit ca luna aceasta sa duc la indeplinit tot ce imi doresc.
In weekend am o programare la bucatarie. Cateva prajituri, aperitive de casa si ce o mai urma.

Gata. Pun stop, vreau sa termin cartea ... trebuie. Stiu ca in cateva ore paginile se citesc, dar creatia ma face sa stau departe de aceasta poveste.

Timpul meu

Agitatie. Veselie si multa culoare. Creatia mea a revenit la normal. Ma cufund intre multa ata pentru crosetat, hartie pentru quilling, materiale pentru flori si fundite;
As vrea sa fac putin din toate, sa profit la maxim de aceasta dispozitie buna.
Imi pare nespus de rau, mai am 100 de pagini de citit din cartea "Disparuti fara urma" de Cecelia Ahern. Recenzia pe care am promis ca o sa o fac, este pe drum. Nu stiu de ce dar m-am simtit presata de timp sa citesc cat mai repede, si voila am batut pasul in loc o saptamana.
Plimbarile se intensifica, sportul incepe sa isi refaca loc in prezentul meu si energia mea se distribuie in multe directii.
Ah, am uitat sa mai mentionez ... mi-am facut bucle, spre marea dezamagire a oamenilor care nu ma "plac" cu parul desfacut. Bunatate de bucle nu meritau sa fie prinse intr-o coada. Poate pe viitor o sa inventez un look mai atragator.