Stare de moment

Asta-i vremea care ma deprima. Nu-i prea cald, dar nici frig nu e.
Soarele zambeste fugar printre ceata si apoi se ascunde. As face ceva, dar nu stiu ce anume.

Mi-am amintit de cineva care imi spunea adesea ca nu toamna este deprimanta...ci ca orasul devine deprimant atunci cand se asterne covorul de ganduri neintelese .

Serile trecute m-am plimbat putin prin oras. Am gasit strazi pustii,un ceas ratacit ce numara orele pentru sine si o umezeala atmosferica ce m-a trezit la viata inca din primele minute de cand am inceput sa pasesc in aceasta lume intunecoasa;

As putea spune cu usurinta ca orasul asta este zbarcit si obosit... dar as fi condamnata, caci eu nu ratacesc la orele potrivite sa ii remarc fata jucausa si vesela;

Ascult: Sandi Thom - I Wish I Was A Punk Rocker
I-94 - Sun Will Rise Again

Duminica insorita

Ziua a debutat cu multe discutii contradictorii din care ne-am dat seama ca noi chiar nu avem ce cauta la Gaudeamus, asa ca am mers urmand linia galbena punctata, care ne ducea pe un drum caruia nu ii stiam finalul...

Am fost dezamagita, caci acest drum s-a terminat brusc si eu nu ma saturasem inca de mers, asa ca am continuat "calatoria"...pentru putine minute, caci peisajul ne-a captivat si am ramas pierduti in spatiu si timp privind tot ceea ce ne inconjura.

Locuri pline de amintiri. Fiecare particica din parc face parte din trecutul nostru, dar si din viitor.

Nu mi-am dat seama cum timpul a trecut, cert este ca eu vroiam sa mai stau...incepuse de ceva vreme sa se intunece si apara cealalta parte a orasului. Beculete colorate si diverse lumini ce te fac sa crezi ca esti intr-o alta locatie.

La insistentele domnului meu, am intrat in oraselul copiilor (acum pot sa recunosc ca nu i-a luat mult sa ma convinga, caci unde este vorba de copilarit nu este tocmeala cu mine). Ne-am uitat pe ici pe colo si ne-am oprit la masinute. Am hotarat ca o sa conduca el, dar teoria nu se potriveste cu practica, caci eu am condus...desi nu mai facusem asta de mult timp...chiar daca la inceput eram putin reticenta, pe parcurs mi-am dat seama ca imi place sa fiu "soferita".

In alta ordine de ideei, vreau sa multumesc celui ce m-a impins de la spate si m-a incurajat spunandu-mi ca pot depasi starea de nestare.

Datorita lui mi-am facut curaj sa citesc "Cianură pentru un surâs" de Rodica Ojog-Braşoveanu... am stat cu sufletul la gura din momentul in care actiunea a inceput sa prinda contur, pana la ultima fila din carte;

Scrisoare catre mosu:

Draga mosule,

Este o noapte senina si friguroasa. Luna patrunde prin geam filtrand intunericul camerei.
Mintea imi zburda pe campii pline de zapada, unde oamenii cu nasuri rosii si reci pasesc pe drumul inghetat si neatins provocand un scrancet placut;

Nu am mai petrecut de mult un Craciun ca-n povesti...acum totul pare facut la indigo, pana si vremea insorita e vesnic prezenta in aceasta perioada...oare ea nu s-a plictisit de aceasta vacanta (de iarna) pe Pamant? Nu vrea sa cedeze acest loc fulgilor de nea?

In primul rand vreau sa iti multumesc pentru cadoul de anul trecut, nu conteaza ca a ajuns cu intarziere de 2 luni fara 3 zile...consider ca aceasta asteptare a facut ca acest cadou sa fie pretuit enorm.
A ajuns sa faca parte din mine, el reprezinta intregul meu suflet, toata iubirea de care dispun...fara EL as fi saraca de sentimente;
Nu vreau sa plictisesc cu scrisoarea aceasta, stiu ca multi copii scriu si timpul preseaza in aceste momente.

Eu sunt altruista asa ca te rog mosule sa le imparti sanatate celor dragi, sa le luminezi drumul catre fericire si sa le cureti praful de pe creier atunci cand isi pierd ratiunea.
Vreau ca lumea sa fie buna, sa nu mai barfeasca pe la colturi si mai ales sa nu intervina atunci cand nu sunt implicati.
As mai dori ca traditia sa nu se piarda, sa vina copii la colindat si sa ne incante cu glasurile lor copilaresti...facand fara sa isi dea seama o prevestire a sarbatorilor de iarna.
Politicienilor le doresc cate-o piatra in drum de fiecare data cand fac rau celor mai putin "avuti". Cu siguranta pentru ei nu se resimte nimic din greselile pe care le fac...poate mormanul de pietre o sa le deschida ochii, dar si sufletul.

Elful care a insistat sa scriu aceste randuri mi-a spus ca trebuie sa scriu ceea ce imi doresc pentru a-i usura munca mosului.
Nu mi-a luat mult timp sa ma gandesc la ceea ce vreau sa primesc. Vreau sa pot scrie in fiecare an despre minunatul cadou...despre acel cadou pe care nu l-am cerut...dar pe care l-am acceptat cu putina retinere la inceput...treptat acaparand cel mai pretios loc in inima mea.

"Multupesc" anticipat!
Cu toata dragostea, Ralu

Teatru mut

Adesea mi se intampla sa ascult muzica in casti si sa particip inevitabil la "piesa de teatru" a oamenilor de langa mine.
Imi place sa privesc cu atentie expresia mimica a persoanelor si sa imi inchipui ceea ce ar putea sa zica din felul in care gesticuleaza...
Un simplu zambet poate deschide usa multor imaginatii, o privire indragostita este mereu usor de deslusit si rar confundata cu o duiosie, atunci cand zaresc un inceput de incruntare gandul ma duce imediat la ceva inechitabil, felul in care se joaca mainile ma fascineaza...parca danseaza pe diversure stiluri de muzica;
Pentru mine este un amuzament sa ma rup cateva minute de lumea reala si sa ma pierd in ganduri copilaresti.

Cat de trist este pentru cei ce nu au avut niciodata prilejul sa asculte vocea celor de langa ei, zumzetul albinelor, cantecul pasarilor, muzica - pe care noi ceilalti o ascultam zilnic, bataia inimii, propriul glas...zgomotul orasului de care ne vaitam adesea.
Cred ca este cazul sa multumim pentru ca suntem sanatosi, putem merge, auzim, vedem, vorbim, simtim (spre deosebire de cei autisti), gandim si ne putem bucura de toate acestea...chiar daca viata ni se pare uneori nedreapta trebuie sa ne gandim la aceste calitati de care dispunem de la natura...si sa nu uitam niciodata ca sunt persoane si mai necajite ca noi.

Titlu de criza

Imi doresc sa gasesc dispozitia necesara pentru a ma apuca de citit o alta carte. De o saptamana de cand am terminat cartea precedenta am incercat de cateva ori sa deschid noua carte pe care am luat-o din biblioteca, dar nu am facut nimic mai mult decat sa o mut de pe masa in pat si invers.

Astazi ma gandeam de ce simt nevoia zilnic sa scriu cate o idee, o fraza sau un gand... raspunsul pare relativ simplu in momentul actual, nu stiu ce o sa spun intr-o alta zi...acum fac toate astea pentru ca imi doresc sa am ce citii la batranete,atunci cand o sa stau alaturi de EL pe canapea - cu laptop-ul in brate...la o discutie despre amintiri si o gura de cacao cu lapte;

In alta ordine de idei vreau sa spun ca "Mada you make my day! :) >:D<"

Ascult: Andra feat Adi Korekt - Colt de suflet
Craig David - Walking away
Gavin DeGraw - I Don't Want To Be

Analiza zilei

Dimineata a inceput cu o activitate pe care o fac adesea, dar parca astazi a durat mai mult ca niciodata...m-am invartit ca "Voda in loboda". Nu stiu care este motivul acestei brambureli dar cert este ca am terminat pana la urma;

Pe la pranz urma sa ma intalnesc cu elf-ul mosului pentru a ii inmana scrisoarea de anul acesta.

Dar cum scrisoarea nu era finalizata, m-am hotarat ca de voie-si-nevoie este momentul oportun sa scriu ultimele randuri.

Am sperat ca zece minute sunt suficiente pentru a termina scrisoarea...am lasat muzica sa cante si am ramas cu stiloul in mana gandindu-ma la dorintele pe care le nutresc in momentul actual.

Ascult o melodie, nu scriu nimic, mai ascult alta si inca nimic...coincidenta face a urmatorul cantec sa fie "All i want for Christmas is you", brusc pic intr-o stare de visare care a durat atat de putin cat si melodia... dupa acest moment in minte mi se plimbau multe ideei pe care am inceput sa le astern pe hartie.

In timp ce puneam punct am aruncat o privire fugara asupra ceasului, convinsa ca am timp suficient sa ma pregatesc de plecare (poate chiar sa imi si ramana :D)...mare mi-a fost uimirea cand ceasul indica cu totul o alta ora fata de ceea ce credeam eu ca o sa zaresc.

Cu ce sa ma imbrac, cu ce ? Timp sa probez si sa reprobez nu aveam. M-am multumit cu haine ce nu necesita calcare.

Incerc sa nu ma mai vait despre parul meu 'naravas', dar uneori nu pot sa trec cu vederea problemele pe care mi le face tocmai in momente de criza.

Mi-am petrecut restul zilei alaturi de elf...am vizitat renii si apoi ne-am oprit in locul meu de meditatie din copilarie, unde l-am lasat sa citeasca scrisorile mele puerile si eu mi-am amintit de acele perioade.

Amintiri

Stateam aseara in pat cu privirea catre televizor dar cu gandul plecat...imi aminteam de momentele in care imi era frica si simteam asta in bataile inimii, in acel frig ce intra prin piele, in sacadatia plamanilor si in sangele care curgea mai incet ca niciodata;

Ce puerila eram atunci cand gandurile ma napadeau si evitam sa ma exteriorizez de frica... de frica? Ce hilar pare acum!

Ma ascundeam in lacrimi de tristete si nu gaseam niciodata butonul de "close".

Ma amuz cand ma vad in amintiri ... cat de terifiata eram in situatiile in care eram pusa intre ciocan si nicovala fara sa fie locul meu acolo;

Acum sunt indiferenta la tot ceea ce atunci parea a fi imposibil de depasit.

Nu imi este teama sa: spun ceea ce gandesc, scriu cuvinte care consider ca exprima stari sau caracterizari ale persoanelor, fac gesturi fara a imi pasa de privirile celorlalti, raspund la telefon fara sa ma gandesc ce isi doreste interlocutorul, imi exprim opinia pentru ca am acest drept, accept fericirea in viata mea - pentru ca o merit.

Daca atunci cand am inceput sa pasesc pe acest drum, aveam o retinere in ceea ce insemna fericire, iubire, zambete, vise, sperante si ganduri impartasite...acum pot spune ca nimic nu mai este cum a fost.

Traiesc clipa de fericire fara a ma gandi daca maine voi mai avea parte de ea, iubesc intens lasand uitarii gandul ca intr-o zi o sa ma trezesc si o sa fiu rece in ceea ce priveste sentimentele, zambesc mereu...chiar si atunci cand plang, visez fie ca vreau sau nu - imi place sa fac asta si mai ales sa pun in practica anumite chichite din vis, sper adesea ca oamenii nu vor mai barfii si vor lasa de-o parte ranchiuna, imi impartasesc gandurile prin scris chiar daca a doua zi este posibil sa primesc o eticheta din partea celor ce au citit, imi asum riscul sa scriu cu dublu inteles si prefer sa las pe fiecare sa inteleaga ceea ce isi doreste...este un sport frumos sa citesti printre randuri :) .

Am umblat prin multitudinea de ganduri ravasite de care nu mai stiam nimic...am sters amintirile uitate intr-un sertar prafuit si mi-am dat seama ca m-am schimbat mult fara sa bag de seama acest lucru;

Noua mea deviza este :"de ce sa ma leg la cap daca nu ma doare?"

Ganduri de iarna

Au inceput sa apara in vitrine din ce in ce mai multe obiecte care te duc cu gandul la Sarbatorile de iarna.

Jucarele de plus se pot cumpara cu diverse ocazii, la fel masinute teleghidate si robotei cat mai sofisticati - dar acum vanzatorii magazinelor profita de ocazie si fac o invazie de astfel de obiecte. Dupa parerea mea cam acestea sunt unele dintre cele mai dorite cadouri de copii ce au fost crescuti intr-o maniera aparte, astfel incat sa nu viseze departe si sa pice de undeva de sus;

Cei ce au fost invatati cu daruri ceva mai pretentioase lista de cadouri contine neaparat ceva din urmatoarea enumerare: calculatoar, laptop, bicicletea, ipod, papusa care mai are putin si aseamana oamenilor, aparat foto de ultima generatie, atv, masini electrice si alte cele...

Nu este treaba mea ce primesc ceilalti si nici nu sunt invidioasa...doar faceam o retrospectiva a ceea ce am remarcat;
M-am uitat melancolica la decoratiunile pentru acest sezon...as fi ipocrita sa spun ca nu sunt deosebit de frumoase si chiar ingenios de inspirate.

In fiecare an cumpar macar un glob pe care il alatur celorlate globulete si de fiecare data cand il pun in brad imi amintesc cu placere de momentul achizitionarii. Suna copilaresc, dar mie imi provoaca o stare de bine...pot spune ca un fel de traditie;

Elf-ul Mosului m-a indemnat sa scriu o scrisoare si sa i-o inmanez cat mai curad, sa aibe timp sa o citeasca...probabil s-a obisnuit Mosul ca eu scriu mult si in final spun ca vreau un set de pix-uri colorate. Aseara m-am apucat de ea, dar inca nu am terminat-o...asa ca fug sa mai scriu putin;

Multumesc

Prin minte imi trec o mie de ganduri...nu pot spune cu exactitate care sunt acestea, deoarece nu pot percepe decat franturi in care musai esti si TU.

Nu as fi crezut niciodata ca voi ajunge dependenta de TINE.

Am descoperit ca viata mea merge alaturi de a TA, urmarind impreuna soarele de la capatul drumului care ne zambeste cald;
IMPREUNA visam si speram ca dorintele noastre vor ajunge o realitate palpabila intr-un timp potrivit pentru a reusi sa le punem in practica conform planului de atac.

Cand NOI ne intalnim Pamantul de sub picioare parca dispare si plutim asemeni norilor, intr-o lume inimaginabil de frumoasa.

Iti multumesc pentru ca:

- mi-ai iesit in cale si pentru faptul ca ai luptat ca aceasta relatie sa existe;

- imi accepti stangaciile si inceri sa ma ajuti sa trec peste ele;

- m-ai invatat sa simt acest sentiment placut numit de oameni "iubire";

- ma faci sa rad atunci cand sunt trista;

- imi adori coditele si privirea aceea inocenta(;;);

- imi faci toate mofturile... si ai grija sa ma indulcesti mereu;

- ma intelegi fara sa spun nimic;

- ma asculti chiar si atunci cand aberez;

- m-ai ajutat sa invat sesiunea trecuta sa trec examenele cu bine;

- mi-ai fost alaturi in toate momentele despre care am omis sa scriu mai sus...

- dar si pentru ca ma intelegi asa cum nimeni altcineva nu a reusit sa faca;

Mai bine spus: Iti multumesc pentru ca Esti TU langa mine.

Noi

Ma aflu pe scaunul tau, in dormitorul tau ... ma simt ca intr-un vis frumos.
Am trecut peste toate obstacolele pe care mi le propunea aceasta zi si acum sunt extrem de fericita.
Chiar daca nu a fost asa cum mi-am imaginat, nu-mi pare rau...pentru ca a fost de o mie de ori mai bine de cat credeam;
Inca un lucru nou pe care il fac in aceasta clipa...scriu de pe pc-ul tau, din locul in care te aflai tu acum un an si ceva cand ne-am cunoscut pe net. Ironia sortii face ca simt ce simteai si tu atunci -poate chiar inzecit, ma refer la acel fior care trece prin tot corpul, la aceea emotie ciudata care nu da pace dar de care nu ai vrea sa scapi niciodata.

>:D< Vie si nevatamata parasesc aceasta parte din zi :*.