Pagini

marți, 1 septembrie 2015

Adio vacanta

Trag aer in piept si spun "STOP". Concediul s-a sfarsit!

luni, 31 august 2015

Nu cauta daca nu vrei sa aflii!

Nu obisnuiesc sa "imi bag nasul acolo unde nu imi fierbe oala", insa uneori inevitabil ma trezesc in fata faptului implinit si nu stiu cum sa reactionez.
Astazi ...cautam un mesaj oarecare ce ar fi putut sa imi aminteasca de o farama din trecut, dar in cautarea mea nebuna am dat peste o conversatie ce ma avea ca "pion" principal... initial am zis ca nu trebuie sa citesc, dar curiozitatea a fost mai mare si lacoma rasfoiam si ma intristam.
Recunosc partea mea de vina ca am citit ceva ce nu imi era adresat (direct)... erau cuvinte despre mine, dar cu siguranta nu trebuia sa imi ajunga la urechi.
Este atat de simplu pentru unii oameni sa fie fatarnici, sa iti zambeasca in fata, sa se foloseasca de tine si de tot ajutorul de care dispui... insa in spatele tau, cuvintele sunt dure si ironice nevoie mare.
Acum dupa ce m-am linistit putin, nu stiu cum sa reactionez. As vrea sa ma prefac ca nu am vazut nimic, sa fiu indiferenta... dar parca mereu imi revine in minte ceea ce am vazut si nu mai pot sa fiu draguta si dornica sa ajut.
Oare cum se simt ei cand fac astfel de afirmatii?

duminică, 30 august 2015

:(

Sunt dezamagita de acest sfarsit de saptamana.
Stau in fata laptopului si plang cu lacrimi de copil. M-ar placea sa fi  aici si sa imi stergi lacrimile... nu inteleg  nimic din ce s-a intamplat, dar ma simt neputincioasa... un trecator prin viata.

sâmbătă, 29 august 2015

Multumesc

Nu m-am gandit niciodata ca un simplu cuvant venit din partea unei persoane nesemnificative poate sa ma darame si sa imi stoarca lacrimile pana in strafundul sufletului. A durut, am retrait cuvintele de nenumarate ori in cateva clipe...m-am ridicat de pe scaun, simteam ca nu mai pot sa imi stapanesc lacrimile...ma durea amintirea ce se derula in mintea mea iar si iar.
Dar, asa cum un cuvant face prapad in suflet, asa usor un zambet de la o persoana speciala poate sa aduca curcubeul in ochii mei lacrimanzi.
Am tras aer in piept, am strans gandurile si mi-am lasat sufletul sa vorbeasca. Aveam nevoie sa imi golesc veninul ce il primisem intr-o secunda, era atat de mult incat nu il suportam...nu puteam sa plang, stiam ca aveam nevoie de timp sa imi recapat zambetul de odinioara, asa ca m-am consolat exprimand durerea.
Povestea s-a dus ca un fir de praf.

Uitasem cat de sensibila sunt in contact cu oamenii ce nu se comporta asa cum le-ar impune eticheta.
Poate ca am avut nevoie de acest "click" sa imi amintesc cat de mult conteaza sa ai un umar pe care sa iti spui durerea, o persoana careia sa ii dai un mesaj cand simti ca nu poti sa vorbesti, o prezenta alaturi de care sa pornesti spre linistirea sufleteasca, cineva care te intelege si iti este alaturi neconditionat.

vineri, 28 august 2015

Despre nunta...

Nu, nu este vorba despre nunta mea...desi mi-ar placea sa ma vad in rochie alba de mireasa, sa port numele lui si sa ma strige "sotie";  Sunt doar niste vise in acest moment, nu mi-am imaginat niciodata cum o sa fie cererea in casatorie, nici nu stiu ce/cum mi-ar placea...cert este ca vreau sa fie si atat .
Nu stiu daca am mentionat pe blog - anul acesta frace bro nunta - o sa fiu cumnata si asta ma entuziasmeaza pana la cer si inapoi.
Am fost sa imi caut rochii, sa ma incalt, sa caut accesorii si mai ales mi-am oprit instinctul de a visa despre perfectiune. Totul este greu: sa multumesti pe toata lumea, sa cumperi tot ceea ce ti-ai dorit, sa nu irosesti timpul pretios.
Am plecat de la acest subiect deoarece am avut o mica altercatie cu mirele, deoarece are cateva ideei preconcepute si nu ii doreste sa le asume...e greu de explicat durerea mea, dar vreau sa mentionez faptul ca imi doresc din tot sufletul meu sa nu fiu atat de stresata cand evenimentul sa muta in ograda mea.
Tacerea este mama intelepciunii, insa vin si momente in care este cazul sa iti exprimi dorintele personale si sa iei initiativa in a le indeplinii.

joi, 27 august 2015

Acasa

Minunatele zile de concediu s-au sfarsit, defapt mai am cateva pana incep munca, insa o sa fiu prinsa in cateva proiecte si pot sa consider timpul liber ca inexistent.
Tocmai ce m-am intors din vacanta de vis. Timpul a zburat fulgerator, dar frumos. Mi-a umplut sufletul de sentimente si amintiri deosebite.
Curand o sa revin cu povesti despre ceea ce am vizitat si parerile despre meleagurile mioritice pe care le-am colindat in lung si in lat.

Sentimente

Inima imi bate cu putere, simt din ce in ce mai puternic aceasta iubire nemarginita. Stiu ca pare ireal, dar eu cred cu ardoare ca ne completam perfect si suntem facuti unul pentru celalalt.
Chiar daca au fost perioade in care nu intelegeam nimic din ceea ce imi arata, acum am descoperit felul lui de a comunica sentimentele si asta ma face stapana pe situatie;
Intotdeauna am crezut ca iubirea este cel mai special sentiment, acum pot sa confirm ca atunci cand te lasi imbratisat de aceste simtiri, intreg corpul prinde viata si fiecare por vrea sa fie cat mai aproape de persoana iubita.
Ma las purtata de simtiri si zambetul meu devine omniprezent pe chipul meu dornic de bucurie.
In doi lucrurile nu mai sunt bune, ci devin foarte bune. O zi banala de joi se poate transforma intr-una demna de povestit.

sâmbătă, 22 august 2015

Bagaje

M-am dezlipit cu greu de perna in aceasta dimineata, ma uitam la ceas si nu imi venea sa cobor din pat desi eram constienta (dar amortita) de treburile infinite pe care le aveam in plan.
Am tras aer in piept si mi-am adunat puterile sa ma dau jos; Era timpul sa mananc ceva fugar, chiar daca nu imi face placere trebuie sa invat iar cat de importanta este mancarea dimineata... in ultima perioada am primit nenumarate semnale de alarma de la stomacul meu care are nevoie de hrana, nu se mai poate cu salate si apa din belsuc.
Gimnastica am facut-o in timp ce stergeam praful, bateam covoarele si strangeam prin casa diverse obiecte "pierdute". E un fel de a ma relaxa si de a incerca sa devin comunicativa cu cei din jurul meu, astfel de dimineti sunt groaznice... nu am chef de nimeni, nici macar pe mine nu ma suport, imi descopar atatea defecte incat imi vine sa ma intorc inapoi in pat sa nu aud, sa nu vad si sa nu simt nimic.
Timpul trecea rapid, asa ca am ajuns la dulapul cu haine, locul ce adesea ma invseleste brusc; Descopar haine de care am uitat si pe care le imbrac grabita stiind deja cu ce se combina cel mai bine.
Eh, nu e chiar asa simplu cand vine vorba de facut bagaje, astazi am stat in fata sifonierului o ora, am sortat haine si totusi am impresia ca nu mi-am luat tot ceea ce aveam nevoie.... dar nu plec in jungla, in caz de orice dau o fuga la magazin.

    Sunt entuziasmata. Ma simt de parca as pleca prima data de acasa fara parinti. Gandul imi zboara la libertate, relaxare si liniste sufleteasca.
Am visat la concediul acesta inca de anul trecut, desi parea ireal, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa se realizeze si nu o sa las nimic sa imi strice aceste zile.


vineri, 21 august 2015

Melancolie de vara

Mi se pare ca nu reusesc sa fiu asa cum mi-am propus..niciodata suficient de buna pentru cei din jurul meu. Oricat de mult am incercat sa le arat ca ma straduiesc sa fiu asa cum si-au dorit ei, sa le fiu pe plac si sa ii fac fericiti simt ca ma izbesc cu capul de mici impedimente.

joi, 20 august 2015

1

Ploua... ascult James Morrison - I Won't Let You Go/  sunt putin melancolica. Ma gandesc la multe intamplari si la oameni dragi la care nu as renunta pentru nimic in lume, sper ca nici ei la mine. 
Citeam postari din trecut, am trecut prin atatea etape si cu toate astea mereu mi-am propus sa imi pastrez zambetul pe buze si sa nu ma las doborata de intmplari. Nu stiu cat am reusit, cert este ca sunt inca optimista si ma ridic mereu de la pamant si ma scutur cand este cazul.
Am invatat sa spun cand ceva ma supara, sa nu las timpul sa astearna praf peste poveste...caci oricand vantul poate sa sufle praful si povestea iese la iveala.

Au trecut patru zile din concediu, mi-am amanat din planuri caci vremea nu mi-a permis sa ma apuc de treburi... ar mai fi cateva dorinte de dus la indeplinit, insa incerc sa fac ceea ce mi-am propus chiar daca este greu acum. |Simt ca am ramas singura in jocul asta.
As vrea sa fie diferit, sa ofer si sa primesc energie/ zambete ... dar nu tine doar de mine.