Pagini

miercuri, 10 februarie 2016

Caut drumul

Trecutul ma ajunge din urma, ma prinde cu bratele lui puternice de picior si ma zgudura energic. Ma uit in gol si imi inghit cuvintele.
Sunt sensibila, orice fraza ma atinge pe coardele sentimentelor si imi provoaca lacrimile sa danseze un val trist pe obraji;
Imi este teama sa fac un pas brusc.
Sufletul imi este mototolit si nu stiu cum sa il ambalez in culori pastelate. Astept ca timpul sa decida cum este mai bine pentru mine sa pasesc pe drumul singuratic. 

marți, 9 februarie 2016

Amintiri

Cand soarele apune durerile se intensifica, asa a fost mereu si nimic nu o sa schimbe singuratatea de care da dovada sufletul meu atunci cand se trezeste singur in dormitorul mic si alb.
Cand eram mica imi doream cu ardoare o camera doar a mea, sa imi las jurnalul pe birou si sa revin la el ori de cate ori simteam nevoia sa scrijelesc un mesaj pentru viitor, vroiam sa am siguranta ca nimeni nu putea sa ma citeasca asemeni unei carti deschise uitate pe nopriera.
Nu am avut parte de "camera mult visata", cu mobila alba, oglinda mare si accesorii colorate, insa atunci cand noaptea venea scoteam cu grija din "ascunzis" caietul cu patratele pe care il numeam jurnal de noapte, caci acolo imi scriam gandurile si sentimentele acumulate in decursul zilei; Daca ma intreaba cineva de ce scriam...nu as avea un raspuns laudabil, nici intamplari memorabile nu traiam dar imi placea ideea de a ma ascunde sub plapuma cu lanterna in mana sa scriu depre viata mea tumultoasa de adolescenta.
 Prima mea mare iubire a avut multe capitole, iar pe unele dintre ele mi le amintesc si acum cand ma intalnesc cu baiatul pe care il consideram perfect pentru mine...si care s-a dovedit ca nutrea sentimente pentru mine;
Fiorii au disparut izbitor de iute, aproape ca as putea sa asemen totul cu  repeziciunea cu care s-au ars foile despre el. Capitolele au ramas scrum, insa undeva in interiorul meu sunt fragmente ce ma rascolesc atunci cand noaptea vine si intunericul se lasa.
Amintirile se sterg cu timpul, lasand loc unor momente noi sa se intipareasca pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, poate au noroc si trec de granita uitarii si vor ramane vesnice pe buzele povestitorului..
Viata este frumoasa in orice "prezent" traim.

 stop watching,
start living!

sâmbătă, 6 februarie 2016

Terapia prin scris

De cand m-am intors la scris constant, am inceput sa simt ca ma regasesc si ca viata mea se ordoneaza frumos. Nu mai simt ca sunt o plangacioasa si nici nu mai caut sa vorbesc mult.
Mi-am propus sa redevin fata copilaroaa pe care o pierdusem in trecut. Nu imi doresc sa gasesc maturitatea...
Poate ca fac o greseala, dar nu o sa stiu asta pana nu incerc sa merg pe o linie dreapta si sa ma tin de toate activitatile pe care mi le planific in detalii largi.
Imi doresc cu ardoare ca anul acesta sa fie plin de momente magice si plimbari speciale. Am in minte un album, totul depinde de cat o sa imi permit sa fac din ceea ce acum doar visez.

vineri, 5 februarie 2016

Ganduri nespuse

Stateam astazi in bucatarie si "dulcegateam", ma gandeam la lucruri trecatoare... fizic ma aflam acolo, simteam izul prajiturilor coapte, caldura degajata de cuptor... insa, psihic eram plecata.  Imi aminteam de momentele in care am vrut sa fac un gest necugetat. Oare cine as fi fost astazi daca luam o alta decizie?
Intr-un fel as fi curioasa sa imi vad destinul pe care cineva, undeva, acolo sus vroia sa mi-l traseze, dar parca in alt fel imi este bine aici pe pamanturi mioritice si cred ca adevaratul meu drum este cel pe care merg.
Adesea ma trezesc in discutii referitoare la "traiul Romanesc vs Afara"...mereu sustin cu sus si tare ca banii nu m-ar face sa plec, multi nu ma cred...insa eu stiu ca am avut posibilitatea aceasta si am refuzat cu vehementa si am luptat pentru realizarea dorintelor personale.
Iubesc viata acasa, aici unde imi sunt oamenii dragi si amintirile.
In tot acest razboi am indepartat oameni din viata mea, cu voia sau dorinta lor. Am renuntat sa mai am incredere usor in cuvinte, totul este o lupta cu eul interior...niciodata nu o sa existe basme cu zane si printi, cu intelegere deplina si liniste vesnica. Viata este un labirint

Am avut neplacuta sansa sa ma trezesc asupra unui fapt deja consumat cu mult timp in urma, sa resimt frustrari si nemultumiri, insa tot ce am putut sa fac a fost sa strang din dinti si sa imi inghit cuvintele. Nu imi doream o cearta acum, totul era deja prea tarziu... recunosc ca m-a deranjat aroganta cu care ceilalti au tratat problema, insa e dreotul lor sa o faca...nu am nici un drept sa condamn pe cineva. Sunt mica in lumea lor.

marți, 2 februarie 2016

Despre trecut

Nu imi explic cum o simpla revedere cu o persoana a reusit sa imi dea lumea peste cap, sa ma faca o zi intreaga sa ma simt un nimeni intr-o lume mult prea superioara.
Mi-am reamintit cat de mult am fost sifonata si cat am luptat sa arat ca sunt bine. Nu stiu de ce am facut toate astea, probabil nici nu a observat cat m-am macinat si cat am suferit in urma a tot ceea ce s-a intamplat. Pe cand eu ma perpeleam ca un mic pe gratar, viata celorlalti mergea pe un fagas normal...poate chiar in ascensiune.
Nu stiu ce inseamna prezentul acum pentru altii, stiu ca pentru mine are culoare in clipe in care tastez aceste ganduri, insa in weekend recunosc ca am fost devastata.
Am simtit ca am nevoie de o gaura in care sa ma afund, nu ma simteam confortabil in pielea mea...simteam ca nu am acordat prea mult timp pentru mine in ultima perioada...nimic nu ma mai multumea. Insa acum, dupa o odihna inexplicabila am ajuns la concluzia ca viata mea este ordonata si linitita, nu imi trebuie nimic mai mult de atat.
Trebuie sa depasesc astfel de tracuri de moment, asa cum restul zilelor am invatat sa traiesc si sa ma acomodez fara anumiti oameni, asa trebuie sa fie si acum.....sa invat sa nu ma mai deranjeze prezentele oamenilor.
As vrea uneori sa fiu un spirit si sa vad daca cineva se mai gandeste la mine ... dar de teama ca nu este asa...prefer sa raman o simpla anonima ce se ascunde in spatele cuvintelor.

luni, 1 februarie 2016

:)

Sentimentele sunt niste momente din viata pe care ai vrea sa le explici dar nu gasesti niciodata cuvintele potrivite.. mereu parca este loc de mai bine.
In prezent sunt atat de fericita incat as striga asta in gura mare. Nu stiu daca am neaparat un motiv concret pentru asta, dar cert este ca o stare de bine salajluieste in interiorul meu.
Zambetul este larg si asta se vede.
Imi doresc ca viata sa se linisteasca si sa cuega la limite decente.

vineri, 29 ianuarie 2016

Viata programata

 Am ajuns in stadiul in care totul e pe fuga si niciodata nu am timp pentru mine. Agenda este incarcata, am adaugat si ora de sport in aer liber. Imi doresc din tot sufletul meu sa se incalzeasca si sa pot face tot ceea ce mi-am propus, mai ales in ceea ce priveste miscarea si antrenamentele gym.
Timpul e scurt si fugar, trebuie sa lupt cu ceasul sa fac tot ceea ce imi face placere si sa gasesc momente pentru oamenii ce au nevioie de mine.
Am reusit sa gatesc iar intens, sa intru in bucatarie si sa nu ma dezlipesc de masa de lucru pana nu fac ceva nou. Vreau sa cred ca mi-am revenint si am reluat pasiunea de acolo de unde am lasat-o.

joi, 28 ianuarie 2016

Ganduri

Sufletul imi este plin de sentimente ce stau sa iasa si sa se rastogoleasca sub atingerea fina a tastelor. Ma gandesc la minute, ore, zile si ani...totul are o insemnatate in mintea mea. Imi este teama ca anumite cuvinte nu reusesc sa imbrace haina potrivita atunci cand vor iesii din cutia amintirilor.
As vrea sa scriu un text pentru mine, sa il inteleg doar eu peste 20 de ani, atunci cand o sa am parte de o zi primavaratica libera si voi sta cu o cana de ciocolata calda si laptopul in brate, o sa citesc toate postarile....o sa rad si o sa plang deopotriva.
O sa fie ziua in care fiecare gand o sa ma duca la o frantura din viata mea dezorganizata; O sa imi amintesc cu drag de fiecare noapte pierduta pe fotoliu cu spatele la televizor si fata la fereastra, cautad stelele cu privirea.
Au trecut cativa ani buni de cand am inceput aceasta poveste....de cand cuvintele au prins contur in propozitii si viata mea a fost scrisa in povesti...mi-a fost teama ca o sa renunt, mai ales dupa pierderea oamenilor ce insemnau enorm pentru mine, dar m-am recules si am luat-o mereu de la capat, desi simt ca o fac din ce in ce mai stangaci.
Am ramas o anonima, o persoana fara chip dar cu sufletul aruncat pe birou, la vedere cat sa il vada oricine trece pe aici...dar nu imi pare rau, caci vreau ca cineva sa inteleaga din povestile mele ca viata desi uneori e grea ne face puternici si ne contureaza ca oameni de viitor.

luni, 25 ianuarie 2016

Nu am fugit

Nu am mai scris in ultimele zile, am avut un program incarcat si liberul meu a fost foarte plin de activitati, abia acum am ajuns la taste sa scriu cateva ganduri fugare, insa nu o sa scriu tot ce imi doresc deoarece somnul e mai pternic decat ma asteptam .
Timpul trece fugar si activitatile se inmultesc. Mi-am propus sa fac cate ceva pentru mine in fiecare zi, iar planul meu se pare ca da rezultate. Am plantat flori, am prajit, am iesit pe afara....mereu ceva ce sa imi ocupe mintea.

joi, 21 ianuarie 2016

Ganduri

Am avut o noapte lunga, m-am rasucit pe toate partile si am vegheat somnul agitat al lui Lizu. Am spus si ma repet "numai mama sa nu fii". Inima mea e prea subreda sa suporte socuri de orice fel.

Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru binele pe care l-a facut pentru mandra mea adorabila. Datorita Lui ea a avut forta sa suporte operatia si sa ne priveasca astazi cu dorinta de joaca.