Pagini

miercuri, 4 mai 2016

.

Sport si ploaie  - e tot ce conteaza.

marți, 3 mai 2016

Nu plec

Uneori ma intreb de ce nu am curaj sa fug in lume. Puteam sa imi construiesc viata departe de familie, insa nu am avut curaj sa fac acest lucru... nu regret nici o clipa decizia pe care am luat-o. Consider ca am ramas langa oamenii ce imi sunt necontenit alaturi si pe care pot sa ma sprijin oricat de mare ar fi ajutorul pe care il cer.
Chiar daca nu imi permit financiar o casa a mea, o chirie sau un loc unde sa fiu doar eu si sa ma regasesc atunci cand noptile sunt prea intunecate, chiar daca ceasul ticaie foarte repede si am multe lucruri de rezolvat, chiar daca drumurile sunt limitate eu tot nu as pleca.
Momentan trec printr-o perioada de ragasire si analiza minutioasa. As avea nevoie de spatiul meu, sa imi analizez viitorul... ma las pe mana noptii sa imi fie alaturi.

duminică, 1 mai 2016

Trebuie sa ma regasesc


Uneori caut sa ma regasesc.. am impresia ca desi sunt aici, ceva din mine lipseste. Inca sunt o adolescenta entuziasmata de tot ceea ce este nou, am energia necesara sa topai ca o copila dupa fulgi de papadie, ochii mari sunt sclipitori la vederea curcubeului, parul imi zboara in vant si ma amuza coafura pe care mi-o ofera.  Aparent sunt o copila, insa zambetul reuseste sa ma paraseasca in miez de noapte atunci cand raman doar eu in camera mea alba si tacuta.
Sunt pasaje din trecutul meu ce revin, momente pe care le retraiesc pentru fractiuni de secunda si pe care nu imi vine sa cred ca le-am pierdut.  Nu stiu daca destinul a jucat cea mai buna carte, uneori simt ca mai sunt eu fara anumiti oameni, simt ca am depins mult de ei si au luat o particica din mine...
Inchid ochii si ma gandesc cum ar fi fost viata mea alaturi de ei, insa nu reusesc sa conturez o imagine prea lizibila... vreau sa ma bucur de ceea ce am fara sa ma gandesc "cum ar fi fost daca...?".
Trebuie sa invat sa fiu un copil cu suflet matur. Am crezut ca m-am maturizat si ca obtinerea "locului pentru care sa ma trezesc dimineata...si motibvului pentru care plec de acolo" o sa ma ajute sa fiu o persoana mai puternica si mai stapana pe sine... insa in interiorul meu unt tot "o prajitura fondanta" ce se scurge la prima lovitura pe care o primeste.
Imi e dor de momentele pe care le petreceam in curtea vecinilor, acolo unde eu eram sora mai mica ce reusea sa castige la jocuri datorita fratiorilor ce ma lasau sa fiu invingatoare pentru a imi aduce fericirea pe chip. Acum simt ca an devenit un punct de sprijin si nu  am energia necesara sa lupt cu tot ceea ce urmeaza... imi este teama sa nu "imbratisez" un esec.

sâmbătă, 30 aprilie 2016

Vineri

Inainte de toate sunt  om.
Mereu am mers pe principiul acesta...indiferent despre ce a fost vorba eu am incercat sa fiu de folos oricui mi-a cerut ajutorul. Uneori era nevoie doar sa vad ca cineva este in impas, iar eu eram deja acolo sa ajut.
Niciodata nu am stat sa ma gandesc daca am ceva de castigat sau daca o sa fiu rasplatita prin cuvinte pentru ceea ce fac; Primul indemn a fost mereu sfant pentru mine.
Nu fac nimic pentru lauda oamenilor... vreau doar sa las loc de "buna-ziua".

marți, 26 aprilie 2016

Discutii

Daca in ultimele zile mi-am pus capul pe perna si gandurile dezordonate in sertarul inimii, astazi am profitat de libertatea si intimitatea sufleteasca pentru a discuta anumite probleme ce ma framantau cumplit.
Am ajuns la un consens, am lamurit ganduri ce nu imi dadeau pace, am ascultat povesti si declaratii.... m-am simtit iar un copil ce se teme de ziua de maine, dar pana la urma am plecat cu inima linistita ca rugamintea mea a fost ascultata, iar gandurile au reusit sa prinda contur si sa se transforme in fraze concise.
Nu stiu daca era musai necesar sa se ajunga acum in acest punct, insa trebuia ca intr-o zi sa avem parte si de astfel de discutii...
Viata nu este mereu atat de colorata pe cat as vrea, dar totul este bine cand se termina cu bine. Orice problema are o rezolvare, tot ce avem nevoie este de timp pentru a analiza putin inainte de a lasa vulcanul din noi sa erupa, caci uneori la nervi spunem cuvinte pe care le regretam si pe care nici un fluviu nu o sa reuseasca sa le dea uitarii.

Asta seara mi-am propus sa spun tot ceea ce nu mi-a dat pace, acum si nici in trecut... ganduri ce s-au acumulat si au reusit sa ma darame pentru putin timp.
Era necesar sa vorbim, nu puteam sa traiesc cu gandul... poate ca am exagerat, dar consider ca am procedat corect...oricine ar fi facut la fel pana cand primea o confirmare a sentimentelor;

luni, 25 aprilie 2016

:(



Caut putere sa ma adun si sa ma linistesc. Vreau ca problemele sa nu se impregneze pe chipul meu.
Simt ca ma doare din ce in ce mai tare si nu inteleg cum m-am prabusit intr-o clipa, am cazut de undeva de unde nici nu imi dadeam seama ca sunt...banuiam ca ma aflu pe o treapta inalta, insa abia acum dupa ce am simtit durerea am realizat cat de sus eram.

Simt ca debusolarea mea capata proportii pe zi ce trece... as vrea sa primesc un semn ce ar putea sa ma linisteasca sufleteste, cred ca as inflorii intr-o clipa.
.. am nevoie de timpul meu. Ma retrag in coltul meu sa ma gandesc la tot.

vineri, 22 aprilie 2016

:(

Nu ma simt bine... dupa mult timp ma bag la somn inainte de miezul noptii si  nici nu vorbesc despre ziua ce tocmai s-a incheiat.

joi, 21 aprilie 2016

1,278 Days

Trecut-au anii... si noi tot impreuna.
Ador sentimentul acesta. Ma simt fericita la gandul ca Mister a ajuns cel mai cel om din viata mea. El imi aduce zambetul pe chip dimineata si sclipirea din privire atunci cand il intalnesc.
Astept cu sufletul la gura sa gasesc o perioada mai linistita sa reusesc sa duc la indeplinit tot ceea ce in prezent se afla doar pe lista de dorinte. 
Pe zi ce trece simt ca inima imi bate mai tare si dorinta referitoare la viitor se contureaza.

luni, 18 aprilie 2016

Dulce

Niciodata nu as fi crezut ca pot sa fiu atat de fericita. Pe zi ce trece simt ca omul de langa mine face atatea lucruri pentru noi. Micile gesturi reusesc sa ma ridice pe un nor pufos si sa ma faca sa zambesc larg, sa tresar cand aud telefonul sunand, sa simt inima cum imi bate alert si nebuneste. Simt fiorii primei iubiri .
 Cateodata citesc primul meu blog si gandurile pe care le aveam atunci... nimic nu se mai potriveste cu frumoasa mea poveste de iubire, simt ca am gasit omul langa care vreau sa imi petrec tot restul vietii.
Omul ce ma intelege chiar si atunci cand nu vorbesc.
Persoana care ma imbratiseaza chiar daca ii spun ca vreau sa fiu singura doua minute sa imi ascult gandurile.
Mister care zambeste si la glumele mele nu tocmai stralucite...
Il iubesc si ii multumesc pentru ceea ce a facut pentru mine si vreau sa stie ca apreciez pana la luna si inapoi schimbarile pe care le-a trait pentru ca relatia noastra sa fie astazi in acest punct .


duminică, 17 aprilie 2016

Duminica in familie.


Masa de duminica a devenit din ce in ce mai colorata de caractere multiple. Cred ca este genul de pranz pe care il vedeam in filme cand eram mica ... intreaga familie plus jumatatiile sufletelor , toti adunati la masa degustand bucatale atent selectionate de gospodina desavarsita a familiei.
Sunt fericita cand ma gandesc la aceasta situatie si pun in antiteza ceea ce traiam in urma cu cativa ani. Parca nu am trait eu acele amintiri.... Prezentul este total diferit, niciodata nu mi-as fi imaginat ca poate a fie asa frumos.
Iubesc cu intreaga mea inima si  sunt inconjurata de oameni dragi.
Chiar daca sunt lucruri ce nu pot sa le realizez... in prezent sunt multumita de ceea ce am si de modul in care am reusit sa pun la punct anumite lucruri ca un om mare.