Duminica insorita

Ziua a debutat cu multe discutii contradictorii din care ne-am dat seama ca noi chiar nu avem ce cauta la Gaudeamus, asa ca am mers urmand linia galbena punctata, care ne ducea pe un drum caruia nu ii stiam finalul...

Am fost dezamagita, caci acest drum s-a terminat brusc si eu nu ma saturasem inca de mers, asa ca am continuat "calatoria"...pentru putine minute, caci peisajul ne-a captivat si am ramas pierduti in spatiu si timp privind tot ceea ce ne inconjura.

Locuri pline de amintiri. Fiecare particica din parc face parte din trecutul nostru, dar si din viitor.

Nu mi-am dat seama cum timpul a trecut, cert este ca eu vroiam sa mai stau...incepuse de ceva vreme sa se intunece si apara cealalta parte a orasului. Beculete colorate si diverse lumini ce te fac sa crezi ca esti intr-o alta locatie.

La insistentele domnului meu, am intrat in oraselul copiilor (acum pot sa recunosc ca nu i-a luat mult sa ma convinga, caci unde este vorba de copilarit nu este tocmeala cu mine). Ne-am uitat pe ici pe colo si ne-am oprit la masinute. Am hotarat ca o sa conduca el, dar teoria nu se potriveste cu practica, caci eu am condus...desi nu mai facusem asta de mult timp...chiar daca la inceput eram putin reticenta, pe parcurs mi-am dat seama ca imi place sa fiu "soferita".

In alta ordine de ideei, vreau sa multumesc celui ce m-a impins de la spate si m-a incurajat spunandu-mi ca pot depasi starea de nestare.

Datorita lui mi-am facut curaj sa citesc "Cianură pentru un surâs" de Rodica Ojog-Braşoveanu... am stat cu sufletul la gura din momentul in care actiunea a inceput sa prinda contur, pana la ultima fila din carte;

Scrisoare catre mosu:

Draga mosule,

Este o noapte senina si friguroasa. Luna patrunde prin geam filtrand intunericul camerei.
Mintea imi zburda pe campii pline de zapada, unde oamenii cu nasuri rosii si reci pasesc pe drumul inghetat si neatins provocand un scrancet placut;

Nu am mai petrecut de mult un Craciun ca-n povesti...acum totul pare facut la indigo, pana si vremea insorita e vesnic prezenta in aceasta perioada...oare ea nu s-a plictisit de aceasta vacanta (de iarna) pe Pamant? Nu vrea sa cedeze acest loc fulgilor de nea?

In primul rand vreau sa iti multumesc pentru cadoul de anul trecut, nu conteaza ca a ajuns cu intarziere de 2 luni fara 3 zile...consider ca aceasta asteptare a facut ca acest cadou sa fie pretuit enorm.
A ajuns sa faca parte din mine, el reprezinta intregul meu suflet, toata iubirea de care dispun...fara EL as fi saraca de sentimente;
Nu vreau sa plictisesc cu scrisoarea aceasta, stiu ca multi copii scriu si timpul preseaza in aceste momente.

Eu sunt altruista asa ca te rog mosule sa le imparti sanatate celor dragi, sa le luminezi drumul catre fericire si sa le cureti praful de pe creier atunci cand isi pierd ratiunea.
Vreau ca lumea sa fie buna, sa nu mai barfeasca pe la colturi si mai ales sa nu intervina atunci cand nu sunt implicati.
As mai dori ca traditia sa nu se piarda, sa vina copii la colindat si sa ne incante cu glasurile lor copilaresti...facand fara sa isi dea seama o prevestire a sarbatorilor de iarna.
Politicienilor le doresc cate-o piatra in drum de fiecare data cand fac rau celor mai putin "avuti". Cu siguranta pentru ei nu se resimte nimic din greselile pe care le fac...poate mormanul de pietre o sa le deschida ochii, dar si sufletul.

Elful care a insistat sa scriu aceste randuri mi-a spus ca trebuie sa scriu ceea ce imi doresc pentru a-i usura munca mosului.
Nu mi-a luat mult timp sa ma gandesc la ceea ce vreau sa primesc. Vreau sa pot scrie in fiecare an despre minunatul cadou...despre acel cadou pe care nu l-am cerut...dar pe care l-am acceptat cu putina retinere la inceput...treptat acaparand cel mai pretios loc in inima mea.

"Multupesc" anticipat!
Cu toata dragostea, Ralu

Teatru mut

Adesea mi se intampla sa ascult muzica in casti si sa particip inevitabil la "piesa de teatru" a oamenilor de langa mine.
Imi place sa privesc cu atentie expresia mimica a persoanelor si sa imi inchipui ceea ce ar putea sa zica din felul in care gesticuleaza...
Un simplu zambet poate deschide usa multor imaginatii, o privire indragostita este mereu usor de deslusit si rar confundata cu o duiosie, atunci cand zaresc un inceput de incruntare gandul ma duce imediat la ceva inechitabil, felul in care se joaca mainile ma fascineaza...parca danseaza pe diversure stiluri de muzica;
Pentru mine este un amuzament sa ma rup cateva minute de lumea reala si sa ma pierd in ganduri copilaresti.

Cat de trist este pentru cei ce nu au avut niciodata prilejul sa asculte vocea celor de langa ei, zumzetul albinelor, cantecul pasarilor, muzica - pe care noi ceilalti o ascultam zilnic, bataia inimii, propriul glas...zgomotul orasului de care ne vaitam adesea.
Cred ca este cazul sa multumim pentru ca suntem sanatosi, putem merge, auzim, vedem, vorbim, simtim (spre deosebire de cei autisti), gandim si ne putem bucura de toate acestea...chiar daca viata ni se pare uneori nedreapta trebuie sa ne gandim la aceste calitati de care dispunem de la natura...si sa nu uitam niciodata ca sunt persoane si mai necajite ca noi.

Titlu de criza

Imi doresc sa gasesc dispozitia necesara pentru a ma apuca de citit o alta carte. De o saptamana de cand am terminat cartea precedenta am incercat de cateva ori sa deschid noua carte pe care am luat-o din biblioteca, dar nu am facut nimic mai mult decat sa o mut de pe masa in pat si invers.

Astazi ma gandeam de ce simt nevoia zilnic sa scriu cate o idee, o fraza sau un gand... raspunsul pare relativ simplu in momentul actual, nu stiu ce o sa spun intr-o alta zi...acum fac toate astea pentru ca imi doresc sa am ce citii la batranete,atunci cand o sa stau alaturi de EL pe canapea - cu laptop-ul in brate...la o discutie despre amintiri si o gura de cacao cu lapte;

In alta ordine de idei vreau sa spun ca "Mada you make my day! :) >:D<"

Ascult: Andra feat Adi Korekt - Colt de suflet
Craig David - Walking away
Gavin DeGraw - I Don't Want To Be

Analiza zilei

Dimineata a inceput cu o activitate pe care o fac adesea, dar parca astazi a durat mai mult ca niciodata...m-am invartit ca "Voda in loboda". Nu stiu care este motivul acestei brambureli dar cert este ca am terminat pana la urma;

Pe la pranz urma sa ma intalnesc cu elf-ul mosului pentru a ii inmana scrisoarea de anul acesta.

Dar cum scrisoarea nu era finalizata, m-am hotarat ca de voie-si-nevoie este momentul oportun sa scriu ultimele randuri.

Am sperat ca zece minute sunt suficiente pentru a termina scrisoarea...am lasat muzica sa cante si am ramas cu stiloul in mana gandindu-ma la dorintele pe care le nutresc in momentul actual.

Ascult o melodie, nu scriu nimic, mai ascult alta si inca nimic...coincidenta face a urmatorul cantec sa fie "All i want for Christmas is you", brusc pic intr-o stare de visare care a durat atat de putin cat si melodia... dupa acest moment in minte mi se plimbau multe ideei pe care am inceput sa le astern pe hartie.

In timp ce puneam punct am aruncat o privire fugara asupra ceasului, convinsa ca am timp suficient sa ma pregatesc de plecare (poate chiar sa imi si ramana :D)...mare mi-a fost uimirea cand ceasul indica cu totul o alta ora fata de ceea ce credeam eu ca o sa zaresc.

Cu ce sa ma imbrac, cu ce ? Timp sa probez si sa reprobez nu aveam. M-am multumit cu haine ce nu necesita calcare.

Incerc sa nu ma mai vait despre parul meu 'naravas', dar uneori nu pot sa trec cu vederea problemele pe care mi le face tocmai in momente de criza.

Mi-am petrecut restul zilei alaturi de elf...am vizitat renii si apoi ne-am oprit in locul meu de meditatie din copilarie, unde l-am lasat sa citeasca scrisorile mele puerile si eu mi-am amintit de acele perioade.

Amintiri

Stateam aseara in pat cu privirea catre televizor dar cu gandul plecat...imi aminteam de momentele in care imi era frica si simteam asta in bataile inimii, in acel frig ce intra prin piele, in sacadatia plamanilor si in sangele care curgea mai incet ca niciodata;

Ce puerila eram atunci cand gandurile ma napadeau si evitam sa ma exteriorizez de frica... de frica? Ce hilar pare acum!

Ma ascundeam in lacrimi de tristete si nu gaseam niciodata butonul de "close".

Ma amuz cand ma vad in amintiri ... cat de terifiata eram in situatiile in care eram pusa intre ciocan si nicovala fara sa fie locul meu acolo;

Acum sunt indiferenta la tot ceea ce atunci parea a fi imposibil de depasit.

Nu imi este teama sa: spun ceea ce gandesc, scriu cuvinte care consider ca exprima stari sau caracterizari ale persoanelor, fac gesturi fara a imi pasa de privirile celorlalti, raspund la telefon fara sa ma gandesc ce isi doreste interlocutorul, imi exprim opinia pentru ca am acest drept, accept fericirea in viata mea - pentru ca o merit.

Daca atunci cand am inceput sa pasesc pe acest drum, aveam o retinere in ceea ce insemna fericire, iubire, zambete, vise, sperante si ganduri impartasite...acum pot spune ca nimic nu mai este cum a fost.

Traiesc clipa de fericire fara a ma gandi daca maine voi mai avea parte de ea, iubesc intens lasand uitarii gandul ca intr-o zi o sa ma trezesc si o sa fiu rece in ceea ce priveste sentimentele, zambesc mereu...chiar si atunci cand plang, visez fie ca vreau sau nu - imi place sa fac asta si mai ales sa pun in practica anumite chichite din vis, sper adesea ca oamenii nu vor mai barfii si vor lasa de-o parte ranchiuna, imi impartasesc gandurile prin scris chiar daca a doua zi este posibil sa primesc o eticheta din partea celor ce au citit, imi asum riscul sa scriu cu dublu inteles si prefer sa las pe fiecare sa inteleaga ceea ce isi doreste...este un sport frumos sa citesti printre randuri :) .

Am umblat prin multitudinea de ganduri ravasite de care nu mai stiam nimic...am sters amintirile uitate intr-un sertar prafuit si mi-am dat seama ca m-am schimbat mult fara sa bag de seama acest lucru;

Noua mea deviza este :"de ce sa ma leg la cap daca nu ma doare?"

Ganduri de iarna

Au inceput sa apara in vitrine din ce in ce mai multe obiecte care te duc cu gandul la Sarbatorile de iarna.

Jucarele de plus se pot cumpara cu diverse ocazii, la fel masinute teleghidate si robotei cat mai sofisticati - dar acum vanzatorii magazinelor profita de ocazie si fac o invazie de astfel de obiecte. Dupa parerea mea cam acestea sunt unele dintre cele mai dorite cadouri de copii ce au fost crescuti intr-o maniera aparte, astfel incat sa nu viseze departe si sa pice de undeva de sus;

Cei ce au fost invatati cu daruri ceva mai pretentioase lista de cadouri contine neaparat ceva din urmatoarea enumerare: calculatoar, laptop, bicicletea, ipod, papusa care mai are putin si aseamana oamenilor, aparat foto de ultima generatie, atv, masini electrice si alte cele...

Nu este treaba mea ce primesc ceilalti si nici nu sunt invidioasa...doar faceam o retrospectiva a ceea ce am remarcat;
M-am uitat melancolica la decoratiunile pentru acest sezon...as fi ipocrita sa spun ca nu sunt deosebit de frumoase si chiar ingenios de inspirate.

In fiecare an cumpar macar un glob pe care il alatur celorlate globulete si de fiecare data cand il pun in brad imi amintesc cu placere de momentul achizitionarii. Suna copilaresc, dar mie imi provoaca o stare de bine...pot spune ca un fel de traditie;

Elf-ul Mosului m-a indemnat sa scriu o scrisoare si sa i-o inmanez cat mai curad, sa aibe timp sa o citeasca...probabil s-a obisnuit Mosul ca eu scriu mult si in final spun ca vreau un set de pix-uri colorate. Aseara m-am apucat de ea, dar inca nu am terminat-o...asa ca fug sa mai scriu putin;

Multumesc

Prin minte imi trec o mie de ganduri...nu pot spune cu exactitate care sunt acestea, deoarece nu pot percepe decat franturi in care musai esti si TU.

Nu as fi crezut niciodata ca voi ajunge dependenta de TINE.

Am descoperit ca viata mea merge alaturi de a TA, urmarind impreuna soarele de la capatul drumului care ne zambeste cald;
IMPREUNA visam si speram ca dorintele noastre vor ajunge o realitate palpabila intr-un timp potrivit pentru a reusi sa le punem in practica conform planului de atac.

Cand NOI ne intalnim Pamantul de sub picioare parca dispare si plutim asemeni norilor, intr-o lume inimaginabil de frumoasa.

Iti multumesc pentru ca:

- mi-ai iesit in cale si pentru faptul ca ai luptat ca aceasta relatie sa existe;

- imi accepti stangaciile si inceri sa ma ajuti sa trec peste ele;

- m-ai invatat sa simt acest sentiment placut numit de oameni "iubire";

- ma faci sa rad atunci cand sunt trista;

- imi adori coditele si privirea aceea inocenta(;;);

- imi faci toate mofturile... si ai grija sa ma indulcesti mereu;

- ma intelegi fara sa spun nimic;

- ma asculti chiar si atunci cand aberez;

- m-ai ajutat sa invat sesiunea trecuta sa trec examenele cu bine;

- mi-ai fost alaturi in toate momentele despre care am omis sa scriu mai sus...

- dar si pentru ca ma intelegi asa cum nimeni altcineva nu a reusit sa faca;

Mai bine spus: Iti multumesc pentru ca Esti TU langa mine.

Noi

Ma aflu pe scaunul tau, in dormitorul tau ... ma simt ca intr-un vis frumos.
Am trecut peste toate obstacolele pe care mi le propunea aceasta zi si acum sunt extrem de fericita.
Chiar daca nu a fost asa cum mi-am imaginat, nu-mi pare rau...pentru ca a fost de o mie de ori mai bine de cat credeam;
Inca un lucru nou pe care il fac in aceasta clipa...scriu de pe pc-ul tau, din locul in care te aflai tu acum un an si ceva cand ne-am cunoscut pe net. Ironia sortii face ca simt ce simteai si tu atunci -poate chiar inzecit, ma refer la acel fior care trece prin tot corpul, la aceea emotie ciudata care nu da pace dar de care nu ai vrea sa scapi niciodata.

>:D< Vie si nevatamata parasesc aceasta parte din zi :*.

Liniste

Nu stiu cum se face, dar de cand m-am asezat in fata laptop-ului sa scriu cateva randuri, winamp-ul meu a generat numai muzica melancolica...care se potriveste perfect cu starea in care ma aflu. Am lasat muzica la un volum redus, vreau sa ramana in fundal pentru a completa decorul de care am nevoie in aceasta clipa.

Nu vreau sa ma trezeasca nimeni din starea aceasta ciudata in care am picat...e o liniste care se poate asemana cu "linistea dinaintea furtunii".

Daca o tin in ritmul asta, poate o sa reusesc sa imi aud gandurile cum vorbesc intre ele...

Spre surprinderea mea sunt calma;

Inca nu constientizez ca maine o sa ii intalnesc pe "ai LUI" (a 2-a intalnire cu parintii sai) si presimt ca o sa fiu emotionata si chiar extrem de timida (adesea devin penibil de tacuta in astfel de situatii).

Consider ca in toata aceasta nebunie de sentimente o sa fie si un fapt care este cu certitudine de partea binelui... pot spune ca alaturarea sufletului meu cu al lui o sa imi ofere curaj si multe sentimente adorabile;

Ascult:Delta Goodrem- In My Own Time

Chris Daughtry - Tennessee Line

Egypt Central - Home

Ganduri pentru EL

Adesea ma gandesc cum am ajuns sa fiu dependenta de tine - cand spun asta ma refer la ceva bun, caci fiecare zi in care ma gandesc la tine imi ofera motivul pentru care traiesc.

Alaturi de tine am descoperit multe sentimente placute, dar si cea mai mare calitate a mea - iubirea pentru tine!

Trebuie sa recunosc, de dimineata eram extrem de ingrijorata...dar de indata ce am primit un semn (de viata) de la tine am inceput sa fiu suparata si mi-am propus sa te cert...dar, atunci cand ti-am auzit glasul adormit si putin rasfatat nu m-a lasat inima sa fiu rea cu tine. Am inceput sa ma inmoi si am sfarsit prin a te saruta dulce.

Nu stiu daca ti-am mai spus ca ador momentele in care ne tachinam pe motive ciudate...mai ales atunci cand nu vrem sa lasam nici unul de la noi la incheierea unei discutii telefonice si ne ciondanim in cuvinte oferind tot felul de motive pentru care suntem indreptatiti sa oferim ultimul pupic. Daca stau sa ma gandesc, la faza asta castigi in majoritatea cazurilor... cred ca ai cuvintele cheie in buzunar si stii cand trebuie sa le spui...

Ai acel ceva, ce ma cheama mereu langa tine si nu imi da pace cand suntem departe unul de celalalt.

Esti un elf, iesit in calea mea pentru a ma face mereu fericita. >:D<

Reverie

Straniu...nu stiu ce este cu mine, dar este a doua zi consecutiv in care ma trezesc destul de devreme si resimt urmele visului de peste noapte.

Cel mai ciudat este ca imi trebuiesc cateva minute pana ma dezmeticesc si fac o diferenta intre ceea ce se intampla in realitate si ceea ce trebuie sa ramana in norisorul cu vise.
Coincidenta face ca in ambele nopti sa fi pierdut ceva in lumea viselor, dar spre norocul meu in viata reala inca le mai am si sper sa nu pierd niciodata aceasta parte de fericire pe care o am... ma refer la blog, caci noaptea trecuta se facea ca un buton care spunea ca trebuie sa faca o anumita trebusoara, a confundat cererea mea si mi-a sters blog-ul fara a ma intreba daca sunt sigura sau nu ca vreau sa fac acest lucru...

Trebuie sa existe o portita ce a dat drumul acestui gand sa isi faca de cap in visul meu...oare faptul ca saptamana asta mi-am recitit cateva dintre articolele scrise pe blogurile trecute sa ma fi adus in acest punct straniu?

App ce inseamna daca visezi colorat?
Ascult : Anouk - Lost Picco - Its goes on and on

:-??

Atunci cand auzim o fraza poate chiar un pic banala, pentru inceput incercam sa sustragem decat intelesul care ne pica noua bine...

De ce nu vream sa vedem si partea ascunsa, cea care se citeste printre randuri?

Uneori am impresia ca sunt doar o ciudata, care isi doreste sa cunoasca cu exactitate ce inseamna o anume propozitie si mai ales daca ascunde sau nu ceva.

Ma macina teribil cand piticii din cap imi spun sa gandesc la rece o discutie petrecuta cu ceva timp in urma... imi este imposibil sa-mi dau seama ce a vrut sa spuna interlocutor-ul sau interlocutoarea.

Ma intreb oare ce varianta trebuie sa pastrez in minte, cea pozitiva sau negativa?

Daca as alege varianta de mijloc si as merge cu ambele solutii in gand, atunci cand o sa ajung la locul faptei cum trebuie sa ma comport ?

Incep sa ma resemnez cu ideea ca acestea sunt doar niste intrebari retorice

Revenind cu picioarele pe Pamant - am o intrebare la care sper sa nu primesc un raspuns, ci multe...extrem de multe, caci am nevoie de sfaturi si recomandari de la voi... Intrebarea mea suna in felul urmator: Ce recomandati in materie de gatit? (astept retete de la voi...fie ca este vorba despre mancare sau ceva dulce ).

O alta stare

Nu stiu voi cum va simtiti, dar eu cred ca sunt dependenta de soare...de cele mai multe ori cand afara este mohorat, ceata sau ceva asemanator, simt ca puterile mele sunt egale cu zero.
Imi place sa ploua, dar neaparat sa indeplineasca anumite criterii ale starii mele de spirit: adesea ador sa aud cantecul ploii, uneori vreau sa fie o ploaie calda care sa lase in urma miros de praf ud...dar de cele mai multe ori imi doresc sa ma aflu in mijlocul "evenimentului";
Da chiar, am uitat sa iti marturisesc blogutule ceea ce am facut duminica...stiu ca o sa ma certi pentru ca am omis un lucru atat de placut, dar am o scuza (da stiu "cine se scuza se acuza") am fost mult prea impresionata de somnul dulce al copilului meu si am uitat sa iti spun ca am mers alaturi de EL prin ploaie

In minte imi zboara toate amintirile in care apar frunzele uscate, parca totul se petrece in fata ochilor mei...presimt ca o suflare o sa ia cu ea ultimele uscaciuni ce au mai ramas agatate de copaci. Peisajul asta imi da impresia ca frunzele vor sa spuna o poveste ... dar nu au persimiunea vantului hain.
Ma cuprinde o melancolie...probabil sentimentul asta mi l-a insuflat frigul de afara, intunericul ce se lasa treptat si durerea asta ciudata de cap.

In astfel de momente imi place sa citesc...de mult timp am primit o recomandare de la fratele meu referitor la cartea "La rascruce de vanturi - Emily Bronte"...daca la inceput nu am fost atat de incantata de acest roman, acum pot spune ca imi pare rau ca nu am avut incredere in gusturile lui;
Imi doresc sa nu gasesc un final dezamagitor...

>:D<

As fi vrut ca aceste randuri sa fie mai deosebite, dar inca tremura amintirea in suflet si nu ma simt capabila sa gasesc niste cuvinte potrivite pentru a descrie in intregime...
Dormeai foarte frumos, imi era drag sa te privesc si teama sa ma foiesc in pat pentru a nu iti tulbura somnul dulce.
Imi place cand ma imbratisezi in timpul somnului si ma faci sa ma simt bagata in seama si de inconstientul tau...
Iti priveam zambetul, pierduta de realitate...nu auzeam nimic in jurul meu, muzica de fundal facea parte din noul taram unde ma aflam...acolo unde gandul meu plecase in incercarea de a gasi cheia catre cuvintele ascunse de fermecatorul zambet...
Simteam ca fac parte dintr-o fila de poveste si poate ar fi fost frumos sa iti spun ca te iubesc ca in prima zi, caci asa sunt povestile de iubire...dar nu vreau sa te mint. Stii mai bine ca oricine ca in prima zi nu te-am iubit deloc si la drept vorbind nici nu credeam ca o sa ajung sa simt acest frumos sentiment ... dar cu timpul m-ai invatat sa ma las purtata pe drumul tau plin de vise... Am invatat sa fiu iubita si am descoperit ca si inima mea poate simti acest sentiment pentru tine, care stiu ca se poate amplifica pe zi ce trece.
Ador sa ma hranesc cu iubirea ta si imi place enorm de mult cand ma pot rasfata alaturi de tine.

Timpul pe care l-am petrecut cu tine, a zburat repede dar parca a avut un rost si un inteles ascuns;

Leapsa 7

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
Sa ma copilaresc, daca aceasta ar fi singura varianta pentru a putea fi in elementul meu - as plati.

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
Hmmzz, in primul rand nu as spune nimanui acest "mic" detaliu.
As vrea sa traiesc fiecare clipa pretuind-o mai mult. Iubirea pentru EL ar ramane la fel de intensa.
In ultimul an mi-as dori sa am posibilitatea de a pleca intr-o alta tara, pentru a imi petrece acolo sfarsitul vietii...lasand impresia ca m-am stabilit acolo, ci nu in lumea de dincolo.

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Avand in vedere ca nu fac mare lucru ... Adica na, facultatea o sa o termin in 2 ani (nu se poate schimba nimic cu ajutorul banilor), servici nu am, banii pe care ii castig de la revista vor ramane banii mei de buzunar, iar impresionanta suma cred ca o sa ma ajute sa imi cumpar si eu o casa..ce numai melcul sa aibe?

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
O sa fiu batrana peste 15 ani, cu siguranta nu vreau sa apara nici o poza cu mine... mi-ar placea sa apara cel mai bun articol scris de mine pe prima pagina si in dreapta jos, scris cu albastru deschis sa imi apara numele real.

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
Ganduri sincere, chiar daca vor fi dureroase...o sa fiu teapana, nu o sa simt nimic :D.

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Sa fie o surpriza si pentru mine;

7. Cand erai mica ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
Musafir.

8. Ce ai face dacă ai ştii absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?
As incerca sa fac imposibilul si sa dau regula peste cap... imi place sa lupt pentru castigul meu, nu sa primesc totul de-a gata.

9.Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Ceea ce considera ei ca am reprezentat pentru viata lor. Sa spuna ca am fost cicalitoare, iubitoare, dragastoasa, impulsiva, sfatuitoare... dar sa spuna si concluzia acestor reactii si sentimente ale mele...

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si să iti iei un interviu, care sunt trei întrebari pe care ti le-ai adresa?
Nu m-as intreba nimic...cu trecerea timpului o sa realizez singura ceea ce am gresit, ce am facut bine, dar si regretele.

Ei, acum este randul meu sa provoc la leapsa pe : Blog42 , Only Joy, Bizz, Paradis in destramare , Capsa , Claudiu, Povesti cu talc, Boddah , Pe aceeasi lungime de unda, Ganduri haotice, Alina T, Nesuferitul, Mada , Picaturi intunecate.

Prefacatoria este o arta.

Aseara in timp ce asteptam nemernicul somn sa vina si sa ma faca inconstienta macar pentru cateva zeci de minute, am inceput sa ma gandesc aiurea asupra unor teorii ce ma apasa de mult timp.

Cine spunea ca este usor sa te dai drept cine nu esti de fapt?

De multe ori mi s-a spus sa fiu indiferenta la rautatile celor din jur, sa nu mai plang atunci cand ma simt neindreptatita si sa le raspund oamenilor rai cu aceeasi moneda;

Am fost influentata sau cred ca am vrut sa incerc aceasta schimbare doar pentru a vedea cum se vad lucrurile de pe cealalta baricada.

Sa traiesc in pielea unui om rau, sa simt ce simte acesta atunci cand raspunde cu rautati in momentele in care este incoltit.

Recunosc ca am cedat de fiecare data cand am trecut de cealalta baricada. Nu pot sa le arat celorlalti o masca pe care nu o posed...de ce sa port o haina care nu ma avantajeaza si nu ma simt confortabil in ea? Consider ca asa este si cu aceasta schimbare...nu mi se potriveste acel loc al rautatii.

E nedrept ca atunci cand consideri ca ai trecut peste toate greutatile din aceea perioada, sa-ti dai seama ca un nou uragan vine in viata ta si trebuie sa o iei de la capat.

Trebuie sa stam mereu in garda?

Sau sa ii apreciem pe cei ce se pot preface?

Mi-am dat seama ca imi place sa fiu EU...asa cum m-a modelat viata si sa raman mereu cea de care EL s-a indragostit... sa raman fata careia ii place sa creeze, sa viseze lucruri frumoase si care nu se va trezi niciodata la realitate;

Voi trai mereu povestea construita in propriul teatru, ma voi feri de masti dar si de hidoasele costume... replicile vor fi spontane iar intamplarile se vor imparti in acte si nu voi uita nici un amanunt.

L.E. - Chiar daca nu are nici o legatura cu postul pe care tocmai l-am scris, vreau sa ii urez un sincer La Multi Ani Madalinei. Sa iubeasca si sa fie iubita pe masura. Sanatoasa sa fie ca sa poata sa isi duca la indeplinit dorintele. >:D<

Frustrarile mi se citesc in privire

Mi-am dat seama ca adesea oamenii nu ne trateaza asa cum meritam...

Ei isi fac o impresie despre noi si chiar daca in majoritatea cazurilor nu este adevarata, acesti "indivizi" au o permisiune interioara sa arunce cu noroi in noi fara pic de regrete;

Nu se gandesc nici o clipa la faptul ca Noi nu suntem cu totii puternici si nu am putea accepta aceasta murdarire nedreapta.

Traim in lumea pe care am creeat-o fara sa ne dam seama; Alaturi de unii oameni carora nu le-am dat importanta sa le aratam la momentul potrivit adevarata noastra fata si care acum vin ca din Pamant si ne ataca fara sa putem spune nimic.

Lumea asta incepe sa rada in stil " :)" sau " :))"... oare unde au dispaut acele clipe in care radeau cu gura pana la urechi si cu un raset aparte reuseau sa "cheme" si alte persoane sa faca acelasi lucru, fara ca macar sa stie motivul pentru care radea celalalt...dar sa rada din cauza unui ras "isteric".?

Mai devreme am vizitat acest "blog" in care cei ce vor ii scriu unui (fake) Mos Craciun.

Nu mare mi-a fost uimirea cand am constatat ca majoritatea isi doresc lucruri materiale: lanturi, masini, parfumuri, papusi sau alte astfel de obiecte.

Unde mai sunt copii care ii scriau Mosului ca isi doresc sa invete bine, sa nu ii mai supere pe parinti sau astfel de dorinte infantile?

Fericirea ajunge sa fie pentru anumite persoane, cei 10 ron din care sa cumpere un pachet de tigari.

Imi amintesc de vremea cand perseverenta se putea trece pe lista de calitati...acum este contrariu: a fi perseverent inseamna - a fi insistent, sufocant;

Promisiunile venite din parte prietenilor sunt simple cuvinte.

Telefonul mobil este o necesitate...dar parca uneori e stresant sa dai mesaj si sa spui "eu sunt in X loc, mai am aproximativ Y minute pana ajung la intalnire"...unde este misterul asteptarii?

Nu stiu cum sa numesc aceasta stare a mea de revolta asupra a tot ce sa intampla in jur...

Ma adaptez la ceea ce este necesar, dar nu si la ceea ce mi se pare strigator la cer...am speranta ca macar viata mea o pot modela asa cum imi doresc...trecand cu vederea peste toate frustrarile si peste rautatile oamenilor...facand din viata un scop de a face lucruri frumoase.

O schimbare

Si s-a dus...
Astazi a fost o zi in care am avut parte de o multitudine de sentimente.
Am trecut de la starea aceea ciudata de rau interior la emotii, fericire, nervozitate si m-am oprit la cel mai frumos sentiment: iubirea.
Imi pierd cuvintele si ma impotmolesc la fiecare virgula sau cuvant care imi vine in minte... as vrea sa detaliez ceea ce simt, dar parca sunt prea puerile cuvintele;
Ma bucura vremea asta schimbatoare, in sfarsit se coloreaza aceasta monotonie...fie ca este vorba de un zambet solar sau de o mangaiere a vantului. Trebuie sa faca cineva un mic pas pentru a incepe o revolutie a schimbarilor in bine.
Aveam nevoie de o imbratisare si am primit-o de la persoana pe care o consider cea mai potrivita sa faca acest lucru...

De cateva zile simt cum se aproprie vremea colindelor (muzicale), caci ai nostri colindatori nu vor mai colinda din casa in casa, ci din club in discoteca.
Deabia astept sa impodobesc bradul...si sa simt miros de cozonac.

Doar o alta zi.

O zi plina de evenimente...atat de multe incat nici nu stiu cu ce sa incep.

Cert este ca ma simt obosita. Nu am chef nici sa respir. As vrea sa zambesc dar parca totul este impietrit.

Urasc starea asta, pentru ca nu pot face nimic...nici sa dorm nu-mi vine.

La televizor este plin de oameni care repeta aceeasi idee pe toate posturile si deja devin plictisitori.

Am facut anumite treburi care peste 2 zile nu vor mai exista ... cu siguranta nici macar in mintea celor ce au avut ocazia sa le vada.

As vrea sa spun mai mult, dar parca nu trebuie sa fac asta acum ...astazi vreau sa pastrez o limita de discretie .

"O chitara mica de-as avea, O chitara mica mi-ar placea, Toata ziua as canta...multe cantece cu ea "

"Vin Sarbatorile...Vin"

Mi-ar placea sa ninga cu fulgi mari...sa ies afara sa privesc cum acestia danseaza pe muzica numai de ei auzita.
Sa imi las parul prada fulgilor de nea si sa ma simt asemeni unui om de zapada...chiar daca acesta nu are suflet si nici viata sa se poata misca, exceptand atunci cand soarele ii ofera singura lui sansa de a se misca...chiar daca este vorba de topire, tot o miscare este - nu-i asa?
As sta afara minute intregi, sau poate zeci de minute...i-as chema pe toti cei dragi alaturi de mine. Cel mai mult mi-as dori ca EL sa fie alaturi de mine, sa dansam asa stangaci cum ma pricep, as avea acest curaj caci in aceasta nebunie nu o sa ne recunoasca nimeni;
Zambetul meu ar fi prezent pe chip si as incerca sa ii inveselesc si pe ceilalti cu aceasta copilarie, poate vor reusi sa vada frumusetea primilor fulgi de zapada...sa radem si sa ne amintim mereu aceasta zi.

M-am trezit si mi-am dat seama ca este inca noiembrie...luna in care iubirea este acompaniata de cantecul pasarilor ce pleaca catre tari calde, de dansul frunzelor colorate, de lacuri omniprezente si vantul nastrusnic.
Restul e doar visare.
Nici nu-mi mai amintesc de cand nu am mai facut cele mai sus amintite...o intamplare cat de cat similara se putea intampla anul trecut, dar eram in sesiune si am preferat sa raman in casa si sa tocesc materia pentru examene.
Cand mi-am dat seama ca a fost singura zi in care a nins ca in povesti si eu am ratat-o, mi-a parut extrem de rau...am trait cu speranta ca anul acesta o sa fie o iarna ca in amintirile mele din copilarie. Sa pot spune celor mici ca Mos Craciun vine cu sania trasa de reni - pe zapada proaspat asezata si ca nu vor ramane niciodata urme - din cauza prafului de magie pe care il sufla renul Rudolf;

Daca tot am aberat destul, cred ca este cazul sa spun si ceea ce m-a dus deja cu gandul la sarbatorile...sau mai bine spus la IARNA.
De dimineata am vazut in oras instalatii si fundite frumos colorate care asteptau data magica sa fie aprinse si sa bucure ochii celor ce au inca timp sa admire frumusetea acestora.
In magazine se gasesc deja mii de mosi Craciun[i] de ciocolata ce asteapta sa fie cumparati de "spiridusi" si pusi sub bradul celor mici, ca pe urma sa fie mancati cu pofta;
Cutiile de cadouri sunt asezate frumos pe rafturi...in curand vor ajunge in casele oamenilor pline cu diverse cadouri - dupa buget.

Imi doresc ca aceasta ploaie sa se transforme in ninsoare, si....

Mariah Carey - All I Want For Christmas Is You

Randuri cu ganduri

De fiecare data cand incerc sa fac un lucru inedit...ceva ce nu am mai facut alaturi de o persoana...incep sa simt o multitudine de sentimente placute si cu cat perseveram in a descoperi "ce nu am facut impreuna" totul devine mai nebunesc, amuzant si plin de insemnatate sufleteasca;

Adesea initiativa in a face lucruri copilaresti imi apartinea, dar ieri mi-a luat-o inainte intrebandu-ma daca vreau sa ma joc "sotron"... atunci nu am inteles rostul acestei intrebari, caci stia mai bine ca oricine ca nu as fi refuzat pentru nimic in lume...acum imi dau seama ca intrebarea a avut rol in a ma surprinde intr-un mod placut.
Am topait ca in copilarie, am ras zgomotos atunci cand nu nimeream casuta corespunzatoare sau cand EL uita ca trebuie sa mai ridice piatra... si m-am bucurat cand am castigat competitia.

In plimbarea noastra, am fost nevoiti sa trecem prin locul unde isi petrec timpul majoritatea tinerilor ce vor sa isi etaleze o noua fita, sa rontaie o samanta, sa fumeze si sa arunce chistocul unei tigari fumate intr-o maniera total aiurea, sa isi expuna o parere "copy-paste" sau probabil sa agate ceva (fie si tricoul intr-un gard).
Revenind la ideea despre care mi-am propus sa scriu... era normal sa gasim acolo destul de multi "oraseni" (ca sa ii definesc intr-un fel), dar ciudat este modul in care stateau...desi daca ii intrebi sustin ca au iesit la plimbare sau in aer liber, adevarul arata total diferit.
Erau in jur de 7-8 masini stationate...aproape pe geamul fiecarei masini iesea cate o mana ce tinea o tigara aprinsa si din pricina geamului intre deschis se auzea muzica de tot felul.
Pentru cultura mea generala, de ce mai ies din casa pentru a face astfel de lucruri? Ma gandesc ca ar putea sa cheme cativa prieteni acasa la unul dintre ei, sa deschida geamul la balcon, sa aprinda muzica si printre sunete zgomotoase sa vorbeasca despre ce vor ei... plimbare "stand pe scaun" o poti face oriunde.
Recunosc ca sunt indignata din cauza acestor oameni, si nu zic asta din motivul ca eu nu am masina si nici carnet, ci pentru modul lor de a cataloga o "iesire".
Imi amintesc de momentele in care ieseam cu vechii amici si ii indemnam sa nu facem acest lucru, ii tineam departe de cafenele, fast-fooduri si alte locuri ce nu aduc nici un beneficiu sufletului...ii indemnam sa mergem in parc sa privim natura, sa ne adie vantul si sa simtim aerul curat cum ne intra in plamani.

Ascult: Third Day - When The Rain Comes

Soare (iar) :)

Plec intr-o expeditie pe teren alaturi de EL. Vom privi natura cum alearga jucandu-se diverse jocuri, vom simti adierea vantului pe pielea noastra calduta, aerul curat o sa ne poarte intr-o lume diferita de cea in care traim zilnic. Vorbele noastre vor fi ascultate de ultimele fire de iarba, iar florile anotimpului or sa traiasca alaturi de noi o zi plina de iubire si zambete.
Desi soarele este acolo sus si trimite raze de azi de dimineata, eu consider ca este o vreme pacalitoare si ca acum este perioada in care se vor imbolnavi foarte multi oameni -mai ales tineretul care profita de aceasta vreme si se imbraca cat mai neadecvat.
Am asteptat ziua asta de foarte mult timp, am visat in detaliu fiecare miscare a anotimpului si am sperat ca ziua deosebita o sa ma gaseasca alaturi de EL.
Astazi simt ca toate "nimicurile" pe care le simteam nu mai exista...sunt vesela si vreau sa impart aceasta stare.

Imi doresc sa le urez un sincer La multi ani tuturor celor ce poarta numele de: Mihaela, Mihai, Mihail, Gabriel, Gabriela (sper ca nu am omis nici un derivat)...sa aveti parte de o zi minunata alaturi de cei dragi.

Dorinte de weekend

Mi-as dori sa nu ma doara atunci cand sunt constransa de situatie sa ma mint. Sa nu fiu nevoita sa maschez adevarul intr-o forma placuta...sa fiu capabila sa las forma bruta a cuvintelor si sa le iau ca atare;

Sa am intimitatea atunci cand vreau sa plang si sa nu ma opreasca nimeni cu intrebari de genul :"ce ai patit?", "te doare ceva?", "vrei sa vorvesti?".

Sa cant atunci cand imi vine nebunia sa fac asta, fara sa imi pese ca nu am o voce placuta;

Sa ma plimb singura pe strazi pustii fara sa fiu claxonata sau sa par pierduta in spatiu.

Ce placut ar fi daca as putea sa inchid ochii si sa visez numai lucruri placute.

Sa uit pentru o clipa de gandurile negative si sa zambesc pentru ca am o sansa minunata sa traiesc si sa fiu cat de cat sanatoasa.

Ascult :

Jason Mraz - Life is Wonderful

Nu stiu de ce...

Se spune ca cearta este o nestapanire a gandurilor, cuvintelor si reactiilor...sau mai bine spus a tot ceea ce are legatura cu sentimentele din inima (fie ca sunt ele placute sau nu).

Dupa un schimb de replici intre doua persoane cu caractere puternice am fost prinsa la mijloc...tot ce am facut a fost sa incerc sa fac pe consilierul de familie sau mai bine spus pe "mini-psihologa" ... am discutat cu ambele parti si am aflat ce ii macina pe fiecare.

Poate ca nu am reusit sa fac mare lucru, cu siguranta nu era datoria mea sa fac asta...dar imi asum responsabilitatea -mai ales in cazul in care toata povestea se imbarliga si mai mult;
A fost o reactie pe care am gandit-o ceva vreme si sper sa iasa bine.
Pana nu aflu sfarsitul acestei povesti...nu stiu daca am procedat corect;
Mi-am promis mie ca a fost prima, dar si ultima data cand am facut acest lucru.
Nu imi place sa ma bag in treburile oamenilor mari.

Sper sa se aplice replica :"ce e val ca valul trece" si sa ajunga totul la normal.

Am oferit o imbratisare fiecaruia si am incercat sa le ofer un spirijn...sa ii indemn sa vorbeasca intre ei, caci altfel celalalt nu stie ce gandeste el si nu va stii motivele pentru care trebuie sa isi ceara iertare;

Ganduri

Lamb - Gabriel

Ieri de dimineata m-am trezit cu o stare melancolica si eram exagerat de apatica [probabil vremea era de vina sau cum ii mai spun eu "perioada de tranzitie"].
Am fost asemeni unei flori ofilite, care dupa numai cateva picaturi de apa isi revine si arata minunat... mie mi-a fost de-ajuns sa il vad si deja radiam de fericire.
Daca un copil mic renunta la plans atunci cand parintii ii ofera atentie sau ii daruiesc ceva material... eu uit de toate problemele si starile ciudate atunci cand ma imbratiseaza.
Nu are rost sa ma invart dupa deget, trebuie sa recunosc ca EL este persoana care imi incarca bateriile sufletului si ma face sa imi revin in cateva clipe.

Astazi cu numai cateva cuvinte a reusit sa ma rupa din lumea asta monotona si sa ma duca pe cea mai inalta culme.
Poate pare ireal pentru ceilalti, dar pentru mine este o poveste adevarata, unde NOI suntem personajele principale...in jurul nostru totul se micsoreaza si numai iubirea dainuieste la fiecare pas.

Nostalgie

Ploua? Ninge marunt? Burniteaza?
Nu stiu cum se numeste acest fenomen, dar pot spune ca toata nebunia provocata de aceasta vreme imi straneste un dor nebun de mirosul specific protocalelor si mandarinelor din sezonul rece, mireasma scortisoarei, cozonac de casa...gutui carora sa le simti mirosul divin...paine calda si nelipsitul miros de brad.

Cand eram mai mica aveam obiceiul sa inchid ochii si sa imi las simtul olfactiv sa zburde pe campii pline de speranta, fericire, zambete...adesea imi imaginam un loc minunat in care nimeni nu avea nici un motiv sa sufere. Existau de toate pentru toti...nu se faceau diferente intre oameni si traiau cu totii intr-o armonie.
Acum dupa multi ani, imi dau seama ca erau doar franturi de vise colorate sau poate o perspectiva din alta lume, caci pe zi ce trece incet-incet moare si speranta ca o intr-o zi o sa fie macar pentru o clipa toata lumea fericita.

Atunci-Acum - Diferenta?

De curand am terminat de citit "Dragostea in vremea holerei - Gabriel Garcia Marquez" stiu ca deja ma repet, caci am mai spus de aceasta carte...dar acum vreau sa fac o referira la ideea acestei povesti si realitatea in care traim;

La sfarsitul secolului 19 - inceputul secolului 20 [atunci cand au existat multe schimbari intense],totul se petrecea intr-un oras necunoscut, personajele principale isi impletesc frumoasa poveste de dragoste intr-un mod total aparte.
Erau tineri...vorba aceea "s-au vazut, s-au placut..ce ramane de facut?". O privirea le-a fost de ajuns ca sa simta ca trebuie sa faca ceva sa se cunoasca si mai mult, intamplarea face ca ei au reusit prin diverse tertipuri sa isi trimita scrisori de dragoste, pe care le ascundeau in parc (fara ca tatal ei sa stie acest lucru, caci era un tata care isi dorea tot binele din lume pentru unica sa fata... uneori exagera cu atentia pe care i-o purta...mai ales atunci cand isi obliga fata ca in viitor sa se marite cu baiat cu stare materiala buna).
EA si EL [baiatul din parc] nu s-au intalnit niciodata fata in fata, dar era o lege nescrisa intre ei...stabileau mereu alte locatii unde ar fi putut lasa corespondenta ca celalalt sa o poata gasi.
In ciuda tuturor piedicilor pe care viata le-a adus in cale, ei au depasit aceste probleme si si-au vazut de iubirea lor mai departe...Au depasit si boala despre care toata lumea spunea ca este periculoasa si era foarte des intalnita in aceea vreme, multi oameni erau gasiti morti din cauza Holerei...
Povestea lor decurgea bine, pana cand puterea banului a intervenit si ea s-a maritat cu un medic, asa cum tatal ei si-a dorit. Aceasta casatorie nu a facut-o fericita...simtea mereu ca ii lipseste ceva.
Dupa ce sotul ei a murit...baiatul din tinerete -cel care toata viata a trait iubind-o si sperand ca or sa mai fie impreuna...a venit la EA sa primeasca o a 2-a sansa...desi a fost refuzat la inceput, intr-un final aceasta a acceptat sa continuue frumoasa poveste de dragoste.
A meritat asteptarea lui de 50 de ani 9 luni si 4 zile...caci viata lor se termina alaturi de persoana iubita.
La inceputul secolului 21, in orice oras din Romania...doua suflete se cunosc si incep sa aprofundeze aceasta relatie de amicitie;
Acum nu mai este cazul de scrisori ... comunica pe net sau prin intermediul telefonului...rad, glumeesc - se cunosc asa cat amanuntele verbale pot face acest lucru;
Dupa putin timp a venit ziua cea mare, ziua in care au hotarat sa se intalneasca tet-a-tet... primele intalniri au decurs asemeni celor din povesti, simteau sa sunt suflete pereche, aveau lumea la picioare si nimic nu ii mai putea tine departe. Era un vis devenit realitate...pana cand parintii unuia dintre ei au intervenit si au pus mai presus de iubirea lor puterea financiara.
In aceste vremuri gripa h1n1 isi face simtita prezenta si baga panica in oameni...dar, a fost "mult zgomot pentru nimic" aceasta boala a trecut fara sa faca victime in randul tinerilor.
Parintii au hotarat soarta copiilor, dar ei nu au vrut sa accepte asta si s-au luptat cu decizia parintilor si au luat decizia pe care au hotarat-o ei potrivita.
Au reusit sa invinga aceasta lume ahtiata dupa bani si eu trait fericiti pana la adanci batraneti.

A doua poveste, nu este cea a vietii mele, ci o relatare despre cele mai multe povesti de dragoste din zilele noastre;
Daca atunci era cunoastere moderata-dragoste-holera-bani-casatorie nefericita- iubire adevarata ... acum am ajuns la cunoastere grabita-iubire-bani-gripa h1n1-casatorie refuzata-continuare iubire adevarata.

Vise si ganduri!

Astazi am avut parte de un cer albastru uniform...o liniste placuta, unde nici macar zgomotul pantofilor nu distorsiona ... paseam agale pe covorul de frunze uscate si fiecare sunet facea parte din decorul acestui anotimp;
Copacii dezgoliti de haine parca trimiteau sclipiri de fericire :).

Cantecul acelei pasari zgribulite ce ma privea atenta facea ca totul sa para rupt din poveste.

As fi vrut sa ma asez in parc sa admir aceste detalii, dar simteam degetele mult prea inghetate si mi-as fi dorit sa fie EL langa mine, sa imi pun capul pe pieptul lui - sa ii ascult bataiile inimii... sa il intreb cine stie ce copilareli si EL sa imi raspunda cu aceeasi zambet de copil matur;

Pentru cateva minute am fost in seara asta pe afara si am simtit vantul care batea tare...imi da impresia ca in graba asta a lui parca chema frunzele la dans. Miroase a iarba taiata, a "rece", a ploaie...

M-as cuibari in pat, dar imi este teama sa nu dau peste toate visele urate ce mi-au trecut prin gand in aceste nopti...

Imi este dor sa te visez, sa inchid ochii - TU sa-mi stai pe ploape si sa nu mai pleci de acolo pana dimineata cand ma voi trezi si primul lucru pe care o sa-l fac, o sa scriu acest mesaj in care iti voi spune: "mi-am dat seama ca sunt nebuna...nebuna din dragoste"

[Oare exista vre-un leac pentru o asemenea "boala"?]

Sweet November

Inceput de luna si schimbare de stare meteorologica... primii fulguleti de nea si-au facut aparitia la mine in oras. Au zambit pentru acei putini oameni care s-au incumetat sa iasa afara si sa ii priveasca;
Eu m-am multumit sa aud vorbindu-se despre ei si sa citesc lacoma lectura...caci ma adancisem mult prea mult in poveste incat nu ma puteam desprinde de aceea "realitate-trecuta" .
Cand mai aveam cateva pagini, ma simteam ca o povestitoare din filme care termina de lecturat ceea ce era scris si inchidea cartea cu o apasare ciudata si cu o strangere de inima ca povestea pe care tocmai o citise facea parte din viata ei...
Revin cu picioarele pe Pamant...si imi amintesc ca eu inca nu am scris povestea cu care imi tot amenint sufletul, pentru ca de fiecare data dupa cateva capitole imi dau seama ca nu ar insemna nimic pe langa toate sentimentele ce nu pot fi descrise, pe langa tresarirea sufleteasca si restul amintirilor ce vor ramane pe veci in gandurile mele; (Am abandonat si jurnalul sentimental...sunt o lasa).

Vreau sa le multumesc tuturor ce au incercat sa imi inveseleasca ziua precedenta si sa le marturisesc ca au reusit >:D<