Prefacatoria este o arta.

Aseara in timp ce asteptam nemernicul somn sa vina si sa ma faca inconstienta macar pentru cateva zeci de minute, am inceput sa ma gandesc aiurea asupra unor teorii ce ma apasa de mult timp.

Cine spunea ca este usor sa te dai drept cine nu esti de fapt?

De multe ori mi s-a spus sa fiu indiferenta la rautatile celor din jur, sa nu mai plang atunci cand ma simt neindreptatita si sa le raspund oamenilor rai cu aceeasi moneda;

Am fost influentata sau cred ca am vrut sa incerc aceasta schimbare doar pentru a vedea cum se vad lucrurile de pe cealalta baricada.

Sa traiesc in pielea unui om rau, sa simt ce simte acesta atunci cand raspunde cu rautati in momentele in care este incoltit.

Recunosc ca am cedat de fiecare data cand am trecut de cealalta baricada. Nu pot sa le arat celorlalti o masca pe care nu o posed...de ce sa port o haina care nu ma avantajeaza si nu ma simt confortabil in ea? Consider ca asa este si cu aceasta schimbare...nu mi se potriveste acel loc al rautatii.

E nedrept ca atunci cand consideri ca ai trecut peste toate greutatile din aceea perioada, sa-ti dai seama ca un nou uragan vine in viata ta si trebuie sa o iei de la capat.

Trebuie sa stam mereu in garda?

Sau sa ii apreciem pe cei ce se pot preface?

Mi-am dat seama ca imi place sa fiu EU...asa cum m-a modelat viata si sa raman mereu cea de care EL s-a indragostit... sa raman fata careia ii place sa creeze, sa viseze lucruri frumoase si care nu se va trezi niciodata la realitate;

Voi trai mereu povestea construita in propriul teatru, ma voi feri de masti dar si de hidoasele costume... replicile vor fi spontane iar intamplarile se vor imparti in acte si nu voi uita nici un amanunt.

L.E. - Chiar daca nu are nici o legatura cu postul pe care tocmai l-am scris, vreau sa ii urez un sincer La Multi Ani Madalinei. Sa iubeasca si sa fie iubita pe masura. Sanatoasa sa fie ca sa poata sa isi duca la indeplinit dorintele. >:D<