Nu stiu cum se numeste acest fenomen, dar pot spune ca toata nebunia provocata de aceasta vreme imi straneste un dor nebun de mirosul specific protocalelor si mandarinelor din sezonul rece, mireasma scortisoarei, cozonac de casa...gutui carora sa le simti mirosul divin...paine calda si nelipsitul miros de brad.
Cand eram mai mica aveam obiceiul sa inchid ochii si sa imi las simtul olfactiv sa zburde pe campii pline de speranta, fericire, zambete...adesea imi imaginam un loc minunat in care nimeni nu avea nici un motiv sa sufere. Existau de toate pentru toti...nu se faceau diferente intre oameni si traiau cu totii intr-o armonie.
Acum dupa multi ani, imi dau seama ca erau doar franturi de vise colorate sau poate o perspectiva din alta lume, caci pe zi ce trece incet-incet moare si speranta ca o intr-o zi o sa fie macar pentru o clipa toata lumea fericita.
Şi eu militez pentru o fericire permanentă, prin tot ceea ce scriu... Este greu, evident, dar nu trebuie să renunţăm la idee...
RăspundețiȘtergerepoti sa cumperi portocale si mandarine si sa papi...mirosul e acelasi :D
RăspundețiȘtergere