Ploaie de vara

Am alergat prin picaturile reci de ploaie... m-am oprit in loc si am ridicat privirea catre cer. Simteam cum ma trezesc la realitate.
Ce frumoase sunt ploile de vara.

Frank Sinatra - Singing in the rain

Accesorii

Vara aceasta imi place sa port accesorii.
Ador colierele cu ceas, lanturile lungi cu pandantive reprezentative, funditele in par, floricele, bratari asortate, curele in contrast, gentute diverse si alte lucruri similare.
O tinuta banala este scoasa din anonimat cu accesoriul potrivit. Nu stiu cum ma vad ceilalti, insa eu ma simt o copila atunci cand imi pun fundite in par si asta ma face sa ma simt bine.
Mi-am confectionat cateva accesorii pentru par...poate nu atrageam eu suficient atentia cu parul meu lung.

Secret de duminica

E noapte, vantul adie putin, gandurile danseaza pe muzicalitatea greierilor ce se aud din gradina inverzita.
Ma simt bine. Mi-am luat doza de dragoste. M-am simtit indragostita ca la inceput, ador sentimentul asta . Il priveam in ochi si ma gandeam la NOI, la toate momentele frumoase si imi venea sa ma intind, sa inchid ochii si sa las sa deruleze in sfletul meu cliseul acesta frumos.
Saptamana aceasta pot sa cant versurile "ne vedem joi". Fluturasii zboara prin stomac si timpul ticaie incet.
Nu stiu daca e doar impresia mea, dar ma comport iar copilareste in preajma lui.

N-am uitat sa te iubesc nici macar o clipa!

When I Find You, I'll Find Me

Ascult piesa de aici si zambetul imi rasare pe chip. Ma gandesc la tine, la Noi.
Cand ne intalnim simt cum inima prinde aripi si pot sa zbor intr-o lume plina de iubire. Mereu mi-am dorit ca povestea aceasta sa nu aiba parte de coborasuri, ci doar de suisuri...dar dragostea face parte din viata si implicit am fost nevoiti sa ne luptam cu probleme de tot felul.
Mi se rupe sufletul in bucatati minuscule cand soarta se joaca cu noi.
Mereu am spus ca e placut sentimentul de reintregire ... de impacare, insa nu mi-as dori sa am parte de el de multe ori, caci ulciorul nu merge de multe ori la apa si nici ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust... in concluzie nu vreau sa gasim motive de suparare doar pentru a ne bucura de dulcea impacare.
Putem sa ne facem intalnirile sa fie din ce in ce mai dulci, pentru purul fapt ca ne iubim.
Nu stiu daca EL iubeste mai mult sau Eu, cert este ca ne iubim si asta ne face fericiti. Eu simt ca viata mea este colorata, armonioasa si fericita atunci cand sentimental ma simt bine.
Iubirea pentru mine este ca dorinta arzatoare de a vedea soarele primavara, ploaia in mijlocul verii, imaginile tomnatice si Craciunul plin de zapada. Nu as putea sa pasesc spre viitor cu inima goala de sentimente.
Poate va intrebati ce este cu mine, ce am patit de am adus in discutie acest subiect dulce-amarui ... insa nu pot sa ofer un raspuns concret, poate melodia este de vina, dorul de EL, vara nebuna, iubirea oamenilor pe care ii zaresc pretutindeni, dorinta de revedere sau un alt motiv pe care nu il gasesc acum.
Sunt bine. Simt inima cum bate atunci cand telefonul striga: "i need you boo"- melodia care iti amintea de mine in vara in care ne-am cunoscut. Nu as putea sa o uit pentru nimic in lume. Datorita ei, amintirea mea era vie in sufletul tau ori de cate ori radioul "canta".
Adesea ma intreb de ce sunt eu aleasa lui,-  niciodata nu am gasit un raspuns - ma multumesc cu faptul ca SUNT si atat.
N-am uitat de minunata fraza: "Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi mereu."- sentimentele le pastrez inca aici, in sufletul meu cald.

Sus privirea!

Gura pacatosului adevar graieste. Am spus saptamana aceasta o vorba inteleapta si se pare ca s-a adeverit, chiar daca imi doream sa nu fie asa.
Nu stiu daca cuvantul potrivit este "dezamagire" ... simt o usoara urma de regret, dar e ca si cum am pierdut ceva ce inca nu aveam.
"Capul sus copila" mi-am zis . Privirea luminata, zambetul larg si optimismul in buzunar.
Imi amintesc de o fraza: "Toti ne impiedicam la un moment dat, tocmai pt ca viata nu este un drum drept, fin si egal. Si diferenta nu o face ca ne ridicam sau nu, ci CUM ne ridicam, CINE suntem DUPA ce ne ridicam." . Adevarul este ca am cazut de multe ori, si de cele mai multe ori am avut pe cineva sa ma ridice, am incercat sa imi gasesc identitatea dupa fiecare lovitura  si mereu mi-am propus sa fie ultima lovitura pe care o primesc din cauza celorlalti, sa nu ma mai las lovita ... dar naivitatea mea de copila a mai dat gres.
Astazi m-am intors in timp. Am gasit muzica ce ma ajuta sufleteste...ah, ce dor imi era.

Ascult: Eric Clapton - Wonderful tonight 
Dear John - Two Is Better Than One 
When You Find Me - Joshua Radin feat. Maria Taylor 
This ain't Goodbye - Train

Adierea noptii

Cand noaptea vine un sentiment aparte imi apare in suflet. Ma simt plutitoare, singura si optimista ... da stiu, sunt niste sentimente care nu se leaga, dar impreuna formeaza o stare imposibil de indus.
Nu mai am de ce sa ma plang, defapt nici nu trebuia sa o fac. Recunosc am cedat in ultima perioada si imi pare rau ca nu am putut sa tratez starea pesimista cu indiferenta.
Mi-am propus sa nu mai ratez nici o zi in care pot sa zambesc. Ma simt mult mai bine cand zambetul imi este omniprezent in suflet si mi se transmite pe chip, atunci privirea mi se lumineaza si eman bunatate. Urasc cand supararile ma apasa si stau cu o fata mohorata si nu am dispozitie sa fac lucruri ce imi produc fericire.

Mi-am reluat activitatile: bucatarie, handmade (fundite mai ales, am inceput sa fac o obsesie din purtarea acestora in par), plimbari, povesti, carti, cochetarie si multe alte lucruri de acest gen.
Pregatesc noua casa de primit invitati. Eu deja am calcat covorul rosu si am inspectat cum merg lucrurile de renovare constructie.
Vara are farmecul ei! :)

Nu stiu

Am o stare verde. Ma simt proaspata. Gandurile incep sa se linisteasca si sa ma faca fericita.
Amintirile si-au gasit locul in trecut, prezentul este imprevizibil.
"Tic-tac" spune ceasul din perete. E noapte, sunt singura cu laptopul in brate si ma gandesc la ceea ce ar putea sa se intample, stiu ca  sunt doar ipoteze, dar toate acestea ma fac sa fiu optimista.
Viata mea e statornica dar totusi schimbatoare.

Am invatat sa merg iar.

Zambesc.
Programul meu de "redresare" isi face efectul, ma simt bine, sunt vesela atat in exterior cat si in interior. Ma bucur de viata, de momentele frumoase, de cuvintele calde si de tot ce imi aduce liniste interioara.
Sunt cat se poate de imuna in ceea ce priveste rautatile oamenilor, inganarile si falsitatile lor. Nu se merita sa imi complic existenta cu probleme trecatoare. Sunt lucruri mult mai importante si serioase pentru care sa imi pastrez fortele .
Fiecare om e special in felul lui si trebuie sa se bucure de unicitatea sa.

Leapsa 16

Am primit o leapsa de la Suflet de copila :

Aceasta provocare se imparte in doua sectiuni:

A. Sa spun 11 de lucruri despre mine

B. Sa  raspund la intrebarile pe care mi le-a adresat Suflet de Copila, dupa care sa formulez alte intrebari pe care sa le pun "la bataie" pentru cei ce vor sa preia leapsa.

A. Am scris acum ceva vreme 100 de lucruri despre mine : aici

B. Cati ani ai ?

Inca 22.

Citesti des carti ?

In ultima perioada m-am lasat pe tanjala, in rest imi place sa citesc cel putin o carte pe luna. Am avut perioade in care citeam si o carte la 4 zile.
Cum iti place sa te distrezi ?

 Nu sunt genul de fata care sa fac lucruri iesite din comun, distractia mea se rezuma la o zi cu prietenii, la rasete, povesti, gatit.

Ce crezi ca te defineste ca persoana ?

Umanitatea, empatia si de ce nu, naivitatea.

  Unde/cum te vezi peste 15 ani ?

Nu ma pot localiza pa harta viitoruli. Imi este teama de acest lucru, caci prezentul meu nu e asa cum mi-l imaginam acum cativa ani.

 Culoare preferata ?

Albastru.

 Mare sau munte ? 

Munte, la mare am fost o singura data..si atunci iarna. 

 Prietenia sau iubirea inainte de toate ? De ce ?

 Atunci cand este iubire, prietenia este la un varf de pas distanta ... insa cand dragostea trece prin probleme, avem tendinta sa ne refugiem in bratele prieteniei.

Prefer iubirea..este sincera, frumoasa, visatoare, dulce, romantica, iar in caz ca lucrurile scartaie dezamagirea ar veni din partea unui singur om, nu ca in cazul prieteniei cand vrei nu vrei o cearta distruge grupul.

 Intrebari pentru cei ce vor sa mai raspunda. Am rugamintea sa ma anunte cine mai preia aceasta leapsa, sa citesc si eu raspunsurile...pe cei din blogroll pot sa o depistez usor, insa in rest e imposibil. 
Ce parere aveti despre mine in urma postarilor pe care le-ati citit?
Cum va vedeti in gasca voastra de prieteni? Adica ce loc ocupati?
Ce va enerveaza cel mai mult in viata?
Va place sa primiti sau sa strigati pe altii pe porecla?
Haine de firma sau chilipiruri trecatoare care te fac sa te simti special?
 Fitos vs timid...unde te clasezi si unde ai vrea sa ajungi?
Amintiri vs Viitor ... la ce visati mai des?

Prima zi

Astazi a fost inceputul despre care vorbeam aseara. Am plecat la drum cu inima deschisa, sentimentele calde si entuziasm in buzunare.
Surpriza a venit din partea jumatatii mele, dupa multe incercari nereusite de a ne plimba impreuna cu bicicletele, astazi, desi a fost o zi calduroasa ... ne-am plimbat si am facut poze.
Imi era dor de ceva spontan, de miscare, de adierea vantului si de ce nu, de Noi. Poate suna ciudat, caci sunt lucruri pe care le-am facut adesea, dar recunosc, in ultima perioada inima mea a suferit un soc si nu a putut sa bata la intensitate maxima.
Valul schimbarii vreau sa ma gaseasca tot mai vesela.
Am incercat sa nu ma enervez cand metroul pe care il asteptam a intarziat jumatate de ora din cauza unor probleme...sau ca maxi-taxi a uitat sa mai vina in statie, iar cand intr-un final si-a facut simtita prezenta, merga cu viteza melcului obosit. Ah da, am prins bariera. :)
Dar nu era nici o graba, casa nu se muta din loc.

Eu pot...

L.E. : Au trecut doar cateva zeci de minute de la postarea mea precedenta, insa mi-am dat seama ca trebuie sa schimb ceva neaparat in viata mea.
Totul pare atat de trist si indepartat de mine si daca eu nu fac nimic sa aduc lumina in viata mea, atunci nimeni nu o sa o faca.
M-am privit in oglinda, ochii imi sunt tristi si isi pierd din farmec, zambetul are colturile lasate in jos, dar nu-i nimic imi promit ca de acum o sa caut doar comoara plina de farmec.
Revin la viata mea in care gaseam cel putin o farama de speranta in fiecare zi.
Imi lipsesc postarile si sentimentele vesele mai mult ca oricand. Am recitit ultima luna de gnaduri si nu mi-a placut ceea ce am gasit.

Am pregatit magia zilei de maine. :)

Sentimente nocturne

A mai trecut o zi in care nu am facut lucruri iesite din comun, dar nu ma vait. Imi place sa am o viata linistita si ordonata. Linistea coboara pe fereastra sentimentelor mele si ma face sa ma simt mai bine.
Sper ca dispozitia sa imi permita sa citesc Labirintul rozelor - Titania Hardie - o carte ce pare promitatoare dupa descriere, insa marea mea problema este sa gasesc firul captivant al romanului. 
Imi este dor sa fac lucruri pe care pana acum le faceam cu lejeritate... suna bizar, dar si sa citesc o carte a ajuns o comoara. 
Timpul fuge mult prea repede pe langa mine. 
Ma trezesc dimineata obosita, ziua trece fara sa ma auda cand o strig sa se opreasca in loc pentru cateva clipe...si seara ma apasa cu greutatea ei. 

Ultima perioada am incercat sa o traiesc cu intensitate. Am avut un vis ciudat, iar acum fiecare secunda vreau sa ma gaseasca cu zambetul pe buze si plina de optimism. 
Poate credeti ca am inceput sa o iau razna rau de tot, dar sunt lucruri despre care nu pot sa vorbesc, imi este greu. Adevarul este ca daca ati ajuns sa cititi pana aici, clar va plictiseati si imi intelegeti starea nocturna

Vineri

Nimic nou pe frontul de vest.

Sick

Ma simt putin rau. Ma dor oasele, capul ma apasa, nasul imi este infundat si gatul imflamat.
M-am plimbat singura pe strada, am facut curat in buzunare, sertare si cutii pline cu ganduri. Simteam nevoia sa imi gasesc linistea interioara.
 Intuiesc de ce am starea aceasta, dar incerc sa ma redresez singura. Cheia este la mine.

I feel so blue

Ma simt albastra.
Poate va intrebati cum se exprima aceasta stare "albastra". Eu o simt ca pe o ploaie rece, un nor inoportun, un frig naprasnic...un fenomen nedorit.
Stau intr-o lume necunoscuta, ma uit in jurul meu, priviri ce imi erau ca razele de soare, astazi le-am simtit indepartate si reci. Corpul imi era strain de mine. Nu intelegeam cum am reusit sa ma indepartez de dorintele pe care mi le-am pus cu atata ardoare.
Imi pare rau ca nu imi gasesc locul. Caut in zadar ceva ... linistea a disparut atunci cand problemele au aparut.
Copilaria e uitata in trecut...

Stare schimbatoare

As vrea sa pot sa depasesc aceasta perioada...sa ma inteleaga cei dragi, sa imi acorde incedere, libertate si intelegere.
Mi-ar placea sa schimb doar lucruri la mine, gesturi, sentimente si limite.
Imi doresc sa fie totul bine.
Vreau sa simt doar lucruri bune si reale.

Vreau!

Am gasit aceasta tinuta si m-am indragostit. Vreau sa am si eu o rochie de acest gen...cat despre jacheta de piele, ce sa mai spun..e adorabila, iar combinatia ma face sa visez la o zi rock.
Mi-ar placea sa gasesc un voal cu buline si sa imi fac o rochie similara.
Pana nu o sa probez sa mi-o scot din minte nu o sa am pace.
Rar mi se intampla sa ma indragostesc de o combinatie de haine, insa astazi este exceptia ce intareste regula.

Clipe

Sentimentele vin si pleaca, sufletul mi se ineaca de un dor amagitor si trecator.
Nu stiu ce se petrece cu mine, nu inteleg de ce simt anumite sentimente, de ce nu pot sa fiu mai optimista, sa traiesc clipa, sa zambesc fara sa ma simt constransa de imprejurari... pur si simplu sunt lucruri care nu se "lipesc" in puzzel-ul meu despre viata.
Astept sa vina ziua magica,  sa vad daca atunci o sa ma simt mai bine.
________________
Am nevoie de o pauza de mine...

Schimbare...iar?

Am zile in care nu ma mai suport, as vrea sa fiu diferita de persoana pe care o vad in oglinda, o simt la orice pas si de cea pe care o vad prietenii mei .
Mi s-a tot spus ca sunt "mama ranitilor" sau "naiva", insa asa e firea mea - calda si saritoare...nu pot sa fiu indiferenta daca cineva langa mine sufera, daca pot sa ajut cu ceva, o fac cu cea mai mare placere. Nu stiu daca gresesc cand sunt asa saritoare. Ma doare cand nu sunt inteleasa si lumea interpreteaza gresit reactiile mele.
M-am saturat sa fiu cea care face exceptie de la regula ... oaia neagra din turma alba. De ce nu pot sa fiu o persoana fada si normala?
Imi complic singura existeta, mai ales acum cand simt nevoia de o schimbare..o schimbare de care imi este foarte teama, am impresia ca este totul trecator si nu imi vine sa arunc vrabia din mana pe necunoscut. Unele lucruri in viata sunt greu de dat inapoi, chiar imposibil.
Saptamana asta sigur nu fac nici o nebunie, las timpul sa decida in locul meu. Nu ma las purtata de impulsuri, nu acum. 

Poze

Nu am dispozitie sa vorbesc mult, asa ca am pus poze cu ceea ce am mai gatit zilele acestea. Mai am o prajitura, dar maine are programata sedinta foto.
Bricutii de casa sunt o reteta simpla, dar pe care am facut-o cu drag pentru prietena mea cea mai buna. Mi-a spus ca isi doreste sa manance si am executat cateva tavi de biscuiti. M-am bucurat sa o vad incantata si surprinsa ca am fost prompta.
In imaginea urmatoare, sunt niste "potato pancakes". Bune in zilele de post, satioase si gustoase.

"Cat de departe"

Astazi am avut o stare de reverie. Am lasat muzica sa cante la un volum moderat, m-am trantit in pat, am luat ursuletul in brate si am lasat gandurile sa zboare.
In fiecare an patesc ceva similar, este imposibil ca vara sa nu am o stare de visare si melancolie.
Nu stiu ce se petrece cu mine, insa simt cum doua dorinte se bat cap in cap si eu nu pot sa gasesc solutia potrivita pentru a calma spiritele.
Imi vine sa fug, sa ma ghemuiesc in bratele oamenilor dragi, sa plang si sa simt ca viata-i frumoasa la orice varsta, nu numai in copilarie.
Schimbarile ce au survenit, m-au facut sa fiu o alta Eu, sa imi schimb stilul de viata, sa zambesc pentru a imi ridica singura moralul, sa incerc sa am grija de mine si sa fac tot ce pot ca ziua ce urmeaza sa fie linistita.
Dor de ploaie de vara.

Muzica

Starea mea este confuza, prefer sa las muzica sa vorbeasca pentru mine:  
Valentin Dinu feat. What's Up - Sunt Ok  
Alb Negru feat Ralflo & Rares - Mi-e sete de tine 
Inna - Tu si Eu 
Corina - A ta  
Bruno Mars -Today My Life Begins

Ganduri

“Prietenii falsi sunt precum umbra noastra, stau aproape de noi cand mergem sub soare, dar ne parasesc instant atunci cand intram in intuneric”

Nu vreau sa vorbesc iar despre oameni si dezamagiri. Am dat peste axioma de mai sus si mi-a placut modul de a compara falsitatea cu umbra.
Asa cum am mai spus, nu ma consider prietena perfecta, insa incerc sa fiu empatica, sa fiu acolo cand cineva are nevoie de mine si sa nu uit niciodata ca trebuie sa ofer ca sa primesc.
Dar am grija sa nu cad in cealalta extrema, sa nu obosesc si enervez pe cei din jur cu problemele din viata mea. Uneori noi suntem singurii care putem sa ne rezolvam "piticii"si avem nevoie doar de liniste pentru a analiza situatia, caci ochii din exterior nu stiu decat lucrurile pe care le povestim noi, iar asta poate sa denatureze situatia ... sau sa ne aminteasca de lucruri pe care noi le musamalizam sau le ascundeam sub pres.
Am inceput sa port o masca, sa nu le arat prietenilor cum ma simt eu cu adevarat. Nu are rost sa le stric ziua cu o fata trista sau cu chefless de povesti - nu ma ajuta cu nimic acest "doliu".
Nu stiu inca ce drum sa aleg.
 Prietenii i-am cernut de nenumarate ori si inca mai gasesc farame de oameni ce nu meritau sa treaca "granita" nici macar in trecut. Dar asta e o alta poveste, insa imi amintesc de aceste situatii acum cand sufletul imi e gol si sentimentele se plimba in voie.
Aratati cu degetul spre mine, nu tind spre perfectiune, vreau doar liniste si sinceritate.
Puteti sa credeti despre mine orice, sa spuneti, nu sunt intangibila ... fiecare vorba ma loveste, insa nu am cum sa opresc asta.
Viata e scurta si nu am de ce sa ma opresc in loc pentru rautati. Fug spre viitor.

Stare

A picurat astazi, am profitat de faptul ca purtam o rochie pe care o ador si am dansat in ploaie. Erau picaturi calde, mari si jucause. M-am invartit, am cantat cateva versuri si am zambit.
Incerc sa ma redescopar. Am avut o perioada ciudata, gandurile mi-au jucat feste si m-au stresat foarte mult.
Adesea ma trezesc cu gandul la copilarie, la momentele in care faceam gesturi puerile fara sa imi pese ... imi este dor de clipele in care nu existau probleme, sau cel putin nu le vedeam eu.
Uneori e usor sa spui ca "viata-i divina", insa adevarul nu sta chiar asa. Trebuie sa traim prezentul, sperand la un viitor mai bun . Trecutul nu a fost neaparat asa cum ni-l facem noi, insa ... vrem nu vrem il acceptam, si incercam sa invatam din greseli.
Vreau sa gasesc drumul catre liniste.

Partea II

Astazi ma duc iar la concert. Ieri am avut cateva emotii in ceea ce priveste tinuta, caci am considerat ca nu se potriveste acestui stil muzical culori vesele si dulci, asa ca am adoptat ceva mai soft si rock. Ah, de cat timp nu am mai purtat tinute inchise la culoare, cam uitasem cum imi sta asa.
Da, da, da ... am dansat fara jena, am cantat si am incercat sa uit de tot. Cum ar spune o prietena de-a mea "Cine a rapit-o pe Ralu?" - mi-am amintit de aceasta fraza caci in ultimii ani putine au fost momentele in care sa ies din tiparele pe care mi le-am conturat.
Viata-i divina daca vrei sa o vezi asa... insa analizand detaliile si sentimentele inima se usuca de probleme

B'ESTFEST 2012

Am plecat!

Dor si doare!

Tic-tacul asta ma omoara. Nu stiu cum sa procedez, m-am inchis in mine, sufar, plang in interior si imi musc buza doar ca sa simt ca mai traiesc. Ma doare tot ce se intampla... incerc sa nu arat ceea ce simt, stiu ca nimeni nu m-ar intelege, pentru ei sunt doar o alta persoana slaba de ingeri.

Am slabit peste noapte, in ultima perioada am pierdut mai bine de 5 kg. Am ajuns la greutatea pe care mi-o doream, insa nu ma simt deloc diferit ... tot eu sunt in interior.

Astazi a fost o zi cumplit de grea, m-am abtinut sa nu fac lucruri ce ar fi putut sa ma afunde mai rau in depresie...oricum si alegerea pe care am facut-o a fost dureroasa.

Sper ca lucrurile sa se aseze treptat pe fagasul normal.

Am simtit cum e sa cazi de pe varful fericirii intr-o prapastie fara fund ... nici macar vestea ca dorinta mult visata o sa se indeplineasca nu a reusit sa ma faca sa zambesc ... bucuria nu are farmec cand sufletul iti este singur. 

Nu stiu ce pot sa fac ca situatia sa se remedieze, sunt legata la maini cu o funie groasa.

Dor si doare!

Tristete

Simt un gol in stomac. Ma simt ca un om ratacit intr-o lume cunoscuta dar uitata...imi este dor de lucruri banale, de imbratisari matinale si cuvinte calde.
Lacrimile imi curg adesea pe obraji, iar dau dovada ca sunt o persoana plangacioasa. Am o stare pe care nu pot sa o definesc, privesc in gol, gandul imi este departe si inima imi bate lent, dar inca traieste...o simt cum ma inteapa necontenit.
Astazi m-as arunca in neant, consider ca acolo imi este locul. Nu imi mai gasesc rostul aici...

Nimic mai mult

Simt o Durere puternica.

Ganduri

Am gasit o melodie care ma linisteste, ma inveseleste si pe care am ascultat-o de nenumarate ori.
Imi era dor de muzica. Ador sentimentul pe care mi-l ofera sunetele muzicale.
Sper sa depasesc perioada in care gandurile mele nerostite sa fie expuse in majoritatea filmelor pe care le zaream intamplator, pe buzele oamenilor de langa mine si la diverse reclame tv.
Poate este o "paranoia", nu stiu ce sa cred cu adevarat, uneori simt ca se face o invazie asupra unui anumit subiect, dar nu mereu sesizez, doar atunci cand mi se "aprinde" fixatia.
Sunt linistita astazi.
Mai am cateva lucruri de rezolvat... vreau sa termin totul cu bine, insa este destul de greu atunci cand pun in fata dorintelor mele, reactiile exterioare. M-am saturat, nu pot sa neg... dar nu stiu cum sa procedez sa rezolv lucrurile. Uneori simt ca problema nu e doar la mine.
Gandurile interioare nu se unesc la perfectie cu situatiile din realitatea imediata. Imprevizibilul este cel ce ma sperie cel mai mult.
Mi-as trage o palma daca asta m-ar face sa gasesc solutia cea mai buna, insa orice as face nu pot sa multumesc pe toata lumea.

Amintiri

Imi doresc sa se termine totul cu bine.
Ma gandesc la copilaria mea, la momentele in care ma ascundeam sub pilota sa ma ascund de toate problemele... imi amintesc de ziua in care am vopsit un scaun din bucatarie cu o cutie intreaga de vopsea si tata a "sunat" la politie sa vina sa ne pedepseasca.
Atunci eram indignata si furioasa pe tata, nu intelegeam cum poate un parinte sa nu vada dincolo de fapta negativa  ... ideea era ca noi ne-am dorit sa facem o schimbare, meritam o explicatie nu un "apel la politie"...ma speria gandul de politie.
 Copilaria a fost frumoasa, simpla si inedita.
Chiar daca nu am avut o sora, lucru pe care i l-am reprosat mamei pana la varsta de 11 ani. Imi doream sa am cu cine sa confectionez hainute pentru papusi si de la cine sa imprumut lucruri vestimentare. O sora m-ar fi facut sa fiu diferita, cel putin eu asa consider.
Cadourile aniversare erau modeste, dar pline de bucurie.
Cand am fost prima data la munte cu familia, a fost de ziua mea...acum multi ani, atunci mi-au cumparat o fusta de blugi cu volanase si dantela. Eram asa fericita si incantata, incat imi venea sa plec de acasa cu ea.
Trecerea anilor nu imi placea, caci anumite cadouri aveau utilitate pentru scoala ... nu mai era ceva personal, si mintea mea cruda nu intelegea de ce nu pot sa primesc altceva si pentru scoala sa imi cumpere la momentrul potrivit.
Maturitatea mi-a adus si beneficii, insa si tristete.
Acum vad lucrurile diferit, problemele sunt mai intense si rezolvarile mai adanci.

"Unde esti copilarie?"

Iulie?

A trecut de jumatatea anului fara sa imi dau seama. Am avut atatea pe cap si parca nu am facut nimic concret.
Ziua ce tocmai s-a terminat a fost frumoasa pentru mine. Sentimentele au zburdat in inima mea si zambetul a fost gadilat din interiorul sufletului.
Imi lipsea enorm o astfel de zi. Aveam nevoie de liniste si certitudinea zilei de maine. Am incercat sa nu ma gandesc la lucruri negative, dar parca acestea se tin scai de mine...iar mi-am amintit de dorinta de la ziua mea si de cealalta problema. Sper sa le rezolv cat mai curand, ma omoara stresul.
Citesc o carte despre sentimente si am constatat ca sunt hipersensibila si emotiva.
Este vindecabil. dar de preferat trebuie sa las sentimentele sa rabufneasca prin lacrimi...aceasta este portita mea de liniste.