R.I.P.... 2009

Un an plin de schimbari...unele dintre ele au tinut de mine, altele de natura.
Anotimpuri - 4, asa cum nu au mai fost de multi ani.
a fost o primavara insorita, inflorita, zumzaita, colorita si fericita.
o vara calduroasa, bucuroasa, capricioasa si aleasa "vara perfecta" din punctul meu de vedere.
o toamna - zgribulita, frunzarita, morcovita dar indragita.
o iarna - adorata, asteptata, intampinata si deja plecata.
Implinirea a 20 de ani de viata -poate insemna un prag al adolescentei sau poate inca un an de copilarit si de sustinut examene.
Intalnirea iubirii - a fost ceva inedit...greu de inteles la inceput, dar cu timpul totul a prins sens si uneori simt aripile acestui sentiment cum ma imbratiseaza si ma indeamna sa zbor pentru a atinge culmi mai inalte.
Studentia - ceva teoretic placut dar stresant atunci cand vine vorba de sesiune si carti de negasit...(chiar daca studenta sunt din 2008, prima sesiune a avut loc la inceputul acestui an).
Lecturarea cartilor din placere - a insemnat un punct al vietii pe care imi doream de mult sa il indeplinesc, cred ca a fost anul in care am citit multe carti incat nu le mai retin numele tuturor. Am ramas cu pareri bune dar si cu regrete ca eu nu sunt capabila sa concep un roman despre viata mea.
Prietenii - m-am indepartat de ei, caci am realizat ca adesea eram ca un spin in corpul lor, se simteau incomod atunci cand eram si eu in zona...asa ca din bun simt am decis ca este mai bine sa nu ma aflu intr-un loc in care nu sunt primita din suflet ci doar din complezenta.
Am ales varianta "putini da buni"... scriind aceste randuri ma intreb oare cati dintre cei pe care ii consider eu "prieteni" ma considera si ei la randul lor pe mine la fel?
Bucataria - a devenit mult mai aproape de mine, am incercat sa gatesc si mancare dar mai ales dulciuri inedite...multe dintre retete au avut un real succes.
Aspect - neschimbat. Din punctul meu de vedere am ramas la fel ca si anul trecut, nu simt nevoia unei infatisari noi si cu atat mai putin ceva radical. Am invatat sa ma multumesc cu felul meu de a arata...asta nu inseamna ca ma consider cea mai cea, ci ca am realizat ca trebuie sa fiu multumita ca am 2 membre superioare si doua inferioare, ca pot vedea, auzii si mai ales vorbii. Sunt lucruri fara de care un om nu se poate simtii implinit.
Noutati - mult prea multe...de la o simpla plimbare in X loc la Y ora, pana la lucruri de o amploare mai intensa.
Anotimpuri - 4, asa cum nu au mai fost de multi ani.a fost o primavara insorita, inflorita, zumzaita, colorita si fericita. o vara calduroasa, bucuroasa, capricioasa si aleasa "vara perfecta" din punctul meu de vedere.o toamna - zgribulita, frunzarita, morcovita dar indragita.o iarna - adorata, asteptata, intampinata si deja plecata.

Imi doresc ca anul ce urmeaza sa ma surprinda. :)

O zi de decembrie

Traiesc intr-o lume ciudata, care reuseste sa faca multe maruntisuri in perioada sarbatorilor doar pentru ca "asa e bine". Nu vreau sa spun ca nu imi plac aceste momente, dar uneori simt prea mult oboseala de peste zi incat seara nu sunt capabila nici sa zambesc.

Ador sa pregatesc mici gustari cu care sa ii indulcesc pe cei ce imi trec pragul, dar ma simt descurajata cand nu gasesc toate ingrendientele de care am nevoie ca aceste delicii sa arate asa cum mi le imaginez eu. Spre exemplu am colindat magazinele in cautarea asa numitelor creioane pentru decor , dar spre surprinderea mea sunt de negasit.

Am pregatit fursecurile din imagine si astazi urmeaza sa le decorez cu ceea ce am la indemana - sper sa arate apetisant la sfarsit.

M-am apucat si de curatenie, dar parca niciodata nu este suficient de curatenie...mereu se gaseste ceva ce nu este la locul potrivit, asa ca o sa fie de munca la acest capitol.

Spre seara dupa ce s-a mai linistit aceasta agitatie m-a apucat un chef nebun sa fac sport, asa ca m-am echipat corespunzator si m-am apucat de treaba: incalzire, abdomene, genuflexiuni, mers pe bicicleta si multe alte chichite carora nu le cunosc numele.

Cand mi-am dat seama de efortul suprasolicitant pe care l-am facut dupa mult timp in care sportul pe care l-am practicat era mersul pe jos si cumparaturile fugare...m-am hotarat sa ma odihnesc asa cum se cuvine.

Am inceput sa deschid cutia cu sentimente si sa reflectez asupra lor...am zambit, am oftat, mi-a tresarit inima, a batut mai puternic, m-am intristat si...am adormit cu gandul la un ultim mesaj;

Visul a fost inimaginabil de frumos...un inger mi-a acaparat mintea, chipul lui nu imi poate fi sters de pe retina.

Intalnirea din vis mi-a provocat multe emotii in inconstienta, caci mi-am imaginat o intalnire intr-o zi in care fulgii de nea coboara rapid si se aseaza pe corpurile noastre mult prea calde pentru ei...ii privim cum se topesc si zambim.

Te privesc cu coada ochiului cum iti scoti mainile din buzunarul de la geaca pentru a ma imbratisa, cum am simtit atingerea mainilor tale un fior mi-a cuprins tot corpul...aidoma celui de la prima noastra imbratisare.

Am inceput sa tremur usor...dar iti spun "cu siguranta frigul e de vina"...te-am privit timid in ochi si m-am pierdut in verdele primavaratic din privirea ta. Timpul s-a oprit in loc numai pentru noi.

Fulgii nu mai cad grabiti, ci valseaza in ritmul bataii inimii noastre...iti ating obrazul catifelat si remarc un zambet schitat de buzele tale rozalii...m-ai sarutat pe frute, m-am trezit la realitate si te-am auzit cum imi spuneai ca totul este real.

Fara sa ne dam seama ne-am transformat in oameni de zapada, caci fulgii s-au asezat pe noi si priveau fiecare particica din noi. Tu m-ai luata mana mea rece si mi-ai incalzit-o asa cum faci mereu...

Te-ai apropiat de mine, am simtit respiratia ta si...

Ador astfel de sentimente ce raman si atunci cand am deschis ochii, imi place sa visez un inger cu chip cunoscut...pastrez acest vis pana cand o sa intalnesc ingerul in apropierea mea.

Dimineata mea

Simt o ameteala a diminetii ce ma strange in brate... incerc sa zambesc, simt ca merita sa zambesc, este o dimineata insorita si in preajma se simte orasul amortit.
Desi teoretic este iarna...sufletul vrea sa creada ca este primavara, sunt atatea detalii ce ma duc cu gandul la primavara: umezeala aerului ce imi inroseste timid obrajii palizi, vuietul orasului ce se aude din departare, razele soarelui ce ating plapand ultimele zone pline de zapada, chiar si linistea asta apasatoare ma indeamna sa cred ca este o zi de primavara in toiul iernii.

Intalnesc oameni grabiti cu priviri fixate pe obiecte comune, parca ar fi roboti ce au fost conceputi sa faca acest lucru...se indreapta catre destinatii numai de ei cunoscute.
Vad figuri aspre, reci, grimase puternice si nici urma de zambet.
Mi-am dat seama ca imi pot face dimineata asa cum mi-o doresc pentru ca nimic nu se intampla daca eu nu fac ceva in acest sens.
Nu vreau sa ma complac in aceasta lume teleghidata.

Damn those sweet memories

Amintirile reprezinta doar o cenusa a vietii...poate ca vantul asta napraznic din suflet ne trimite mereu cu gandul la ele, ne imbata cu un strop de apa rece si apoi ne lasa in plop, mancam praful fericirii si cateva momente suntem veseli - atunci cand urmele lasate de acest deliciu apar o sa devenim mai posomorati ca inainte sa ne infructam...
Am invatat de la EL ca nu e bine sa pastrez amintirile dureroase si mai ales sa nu fac din ele un viciu pentru ca ma ranesc singura.
Treptat mi-am dat seama ca nu are rost sa ma chinui cu incapatanare sa cred ca oamenii ce m-au ranit, or sa isi dea seama si o sa isi ceara iertare...
Eu am iertat, dar nu am uitat niciodata ca un om ce a gresit mai poate gresi si a doua oara si a treia...datoria mea de om este sa iert dar nu si sa accept greselile repetate.

Dupa mult timp m-am hotarat sa intru pe mess...timpul a inceput sa treaca si treptat am discutat cu multe persoane cu care nu mai vorbisem de multa vreme.

M-am bucurat cand am aflat vesti surprinzator de bune despre ei...chiar daca putini ar reactiona ca mine in situatia in care legaturile prieteniei au fost rupte si lipite - totusi simt ca a ramas sentimentul de prietenie in sufletul meu. O veste buna este buna pentru cine vrea sa o vada buna.

Am descoperit ca sunt persoane ce nu au stare si cauta sa intre singuri in conflicte...daca ii mananca inima se scarpina asa cum pot, fie cu un mesaj sau pur si simplu cu un gand frumos. Nu sunt eu in masura sa condamn pe nimeni, doar ca imi este teama de rezultatul final...situatia se transforma intr-un joc cu focul in care sansele sa se friga sunt mari, dar poate sansa aia mica de a reusi in ceea ce isi propune ii da putere sa mearga printre flacari.

In alta ordine de ideei am primit o vizita neasteptata care a reusit sa ma inveseleasca intr-un mod total ciudat si am picat putin intr-o stare de visare...

E placut sa realizezi ca cineva acolo nu uita de amintiri.

Nu trebuie sa traim in amintiri...pentru a nu ramane blocati in amintiri si mai ales sa nu ezitam sa pasim in acest prezent ce ne deschide in fiecare clipa usa viitorului.

Picatura cu picatura se face lac.

O dimineata banala de duminica...nu am nici un plan pentru aceasta zi, m-am trezit cu o intrebare in minte "oare cat este ceasul?"... aveam o idee vaga despre notiunea timpului, dar speram ca ma insel si ca ceasul indica o ora mai inaintata, dar...crud adevar am avut cand am vazut ca este prea dimineata si somnul meu a disparut cu mult timp in urma.
Tot ceea ce am facut pana la aceasta ora a fost fara pic de vlaga...gandurile imi zboara departe, privesc pe geam cum ploua si nu imi vine sa cred cat de repede s-a schimbat vremea.
Ma simt fara pic de chef. Parca as juca intr-un film de lung metraj...oare sunt personajul static? Oamenii sunt in miscare,numai eu stau pe loc si privesc cum totul se invarte in jurul meu. Astazi este opusul zilei de ieri...caci a doua zi de Craciun a insemnat mult pentru mine, o zi in care am facut mai mult decat am avut in plan si faza surprinzatoare a fost ca nu eu am luat initiativa in ale copilarelii jocuri.
Am privit cu oarecare nepasare sculptura in zapada a lui Michael Jackson din parcul Herastrau, dupa care am savurat o gura din baututa interzisa, m-am dat in leagan, am ras, ne-am plimbat prin zapada, am privit cupluri jucause, am gustat cate putin din bombele calorice - dar sunt de parere ca in astfel de ocazii speciale si mai ales in companii deosebite nu trebuie sa tin cont de acest aspect, ci trebuie sa traiesc clipa...caci cateva grame in plus sunt relativ usor de dat jos. Daca trebuie sa renunt la dulce, mi-ar fi imposibil, pentru ca EL este enorm de dulce si nu renunt pentru nimic in lume la bomboana mea diabetic de dulce.
Am avut ghinionul sa intalnim cel mai ciufut Mos Craciun, mi s-a parut inadmisibil sa refuze taios sa tina copii alaturi de el si sa le intoarca spatele intr-un fel de nedescris.
Alaturi de acest Grinch erau doi elfi minunati si nelipsitii reni care alcatuiau un cadru specific acestui anotimp.
Mai pe seara hainele Mosului au fost imbracate de un mos in adevaratul sens al cuvantului...un om cu o privire blanda, un zambet sincer si un suflet cald.
Am evitat sa ne gandim la frigul ce se lasa usorasupra orasului si am alergat ca ca niste copii prin zapada, ne-am uitat zambitori la rege si la regina, am baut ciocolata calda-rece, am patinat razand si nu in ultimul rand am condus entuziasmata.
Sunt lucruri ce par marunte, dar traite cu intensitate pot concepe o adevarata poveste nemuritoare. Sunt picanterii fara de care totul ar fi anost.
Tot ceea ce am facut m-a inveselit si am reusit sa imi incarc bateriile sufletului pentru perioada ce urmeaza...

Frosty the snowman

Incet dar sigur incep sa treaca si sarbatorile de iarna...prima zi de Craciun a fost relativ frumoasa. Mi-am petrecut aceasta zi alaturi de familie - caci asa este traditia si imi place din acest punct de vedere sa-o respect.
Nu sunt adepta mancatului ca si cum ar fi sfarsitul lumii...trebuie sa existe o limita a cumpatatului si sa nu uitam niciodata de fructe si ceaiuri.
Sunt de parere ca in aceasta perioada bucuria si linistea alaturi de cei dragi trebuie sa dainuiasca.

La drept vorbind...nu am rezistat sa stau numai in casa, asa ca am iesit afara sa fac un om de zapada - asa de dragul copilariei. Nu stiu daca a fost momentul oportun pentru a il face, dar cert este ca a iesit binisor. Am inlocuit cateva elemente, dar per ansamblu arata ca un om al zapezii - mic si simpatic.

Astazi, fiind a doua zi de Craciun, mi-am propus sa o petrec cu cealalta parte de familie...alaturi de EL.
Vremea este putin ciufuta, dar nu ma las influentata de ea, o sa o infrunt cu "demnitate" si o sa vada ea ca nu e de gluma cu mine :D.
Desi fizic arat obosita...in suflet am o stare nebuna de joaca, agitatie si zbenguiala pozitiva.
Imi doresc sa ma joc, sa alerg prin ramasitele de zapada ce inca nu s-au topit, sa ma dau in leagan, sa rad nebuneste, sa rasfat si sa fiu rasfatata.

O zi minunata va doresc!

Ascult: Hans Zimmer - Cry
Hans Zimmer - Maestro

For virtual firends

Se spune ca astazi este o zi magica...asta inseamna ca nu cade frumos sa vorbesc despre frustrari, prieteni falsi si alte lucruri ce ne intristeaza.

Am urat celor ce au ocupat un loc special in sufletul meu cate un gand frumos, poate prea putin poetic...dar sincer.

Chiar daca praful s-a asternut pe aceste prietenii, nu pot sa trec cu vederea ca nu demult - au insemnat ceva aparte pentru mine. Am deschis sertarasele, am suflat putin pestre praf, pentru a nu uita nici un colt caruia sa nu ii trimit macar o vorba buna... pastrez in suflet cate un gand despre fiecare calator din viata mea.

Daca pe ei nu i-am uitat, desi a trecut ceva vreme de cand nu mai sunt prezenti in viata mea cotidiana...imi era imposibil sa va uit pe voi cei ce imi treceti 'pragul' blogului des.

Desi nu va cunosc personal, ceea ce scrieti in postari sau in comentarii imi este suficient pentru a imi face o parere destul de amanuntita despre voi.

Fiecare prieten virtual este special in felul lui...gasesc la fiecare dintre voi ceva ce se aseamana izbitor cu realitatea in care traiesc.

Poate ca sunteti mai mici si mai maturi, fie mai mari si mai copilarosi...oricum ati fi...candva am trecut si eu prin asta, ma regasesc in anumite ganduri despre care vorbiti si incerc pe cat posibil sa impartasesc din putina mea experienta de viata (asa cum si eu am 'adunat' de la cei din jurul meu...vreau sa ofer un sfat daca o imbratisare imi este imposibil).

Astazi va dedic aceasta postare...sunteti niste oameni minunati care faceti parte dintr-o lume reala dar totusi virtuala pentru mine.
Va doresc zambete largi, sanatate, toate dorintele sa devina realitate , sa va bucurati alaturi de cei dragi si sa nu uitati niciodata ca ingerii exista, iar atunci cand nu au aripi se numesc prieteni.

Seara de Mos Ajun

S-au terminat si pregatirile pentru Craciun...ma simt obosita dar totusi pot sa ma consider fericita caci am o familie pentru care am putut face o multime de bunatati...
Cand primesc o apreciere sau pur si simplu un zambet uit de zilele in care dabea am avut timp sa mananc si sa ma odihnesc.
Adesea ma gandesc la copii si la batranii din camine ... acestia si-ar dorii sa aibe alaturi de ei pe cineva drag...e greu sa traiesti printre straini intr-o casa ce nu-ti apartine.

Eu am o familie pe care o accept asa cum este, desi uneori simt ca mi-as dori independenta... dar, mi-am popus ca atunci cand o sa ajung la casa mea sa fac tot ce mi-am dorit acum si nu am putut duce la bun sfarsit. Sunt fapte si intamplari pe care le acceptam fortat, pentru ca familia in care ne nastem si rudele nu ni le alegem....eu o sa fiu responsabila de familia pe care o sa mi-o intemeiez ...de sotul care o sa ma ajute in bucatarie atunci cand se aglomereaza situatia si care nu o sa ezite niciodata sa faca curatenie alaturi de mine, asa cum si eu o sa il ajut in treburile lui...sa fie un echilibru in tot ceea ce facem.

Vorbeam in seara asta cu o prietena si ne exprimam gandurile in ceea ce priveste ansamblul zilei de Craciun... Adevarul este unul, iar dorintele noastre sunt cu totul diferite de acest adevar.
Ne dorim o masa plina de prieteni si rude care sa vorbeasca, copii care sa desfaca cadouri in jurul bradului, sa nu fie nimeni care sa nu primeasca macar o atentie...masa plina de bucate specifice acestor sarbatori si mai ales dulciuri home-made.
Muzica trebuie sa fie compusa din "colinde romanesti" si "colinde straine"...

M-am trezit din visul meu...o sa il povestesc in intregime atunci cand o sa ajunga realitate.

In asteptarea colindelor

Uneori tind sa cred ca iarna ar trebui sa tina decat in perioada Sarbatorilor.

Nu ma omor dupa anotimpul alb, insa...ma gandesc si la cum ar atata un Craciun fara zapada, fara fulgii mari si pufosi care sa incante ochii copiilor.

Cum ar venii Mosul la destinatie daca zapada nu s-ar asterne?

La drept vorbind, fie ca suntem copii sau adulti, cu totii suntem vrajiti de farmecul Sarbatorilor: mirosul de cozonaci, portocale, mandarine, scortisoara, vin fiert si multe alte minunatii traditionale precum forfota de pe strazi si apoi binemeritata liniste din jurul bradului...

Pentru fiecare dintre noi Sarbatorile arata intr-un fel aparte, in functie de felul in care am fost obisnuiti sau dupa placul sufletului...

Am constatat ca in aceasta perioada oamenii sunt mai buni si mai sufletisti...se gandesc mai mult la cei ce le sunt aproape si mai putin la ei insusi.

Este perioada bilanturilor si a planurilor pentru anul urmator...

In aceasta seara astept colindatorii...e vreme de colinde,de tihna si de voie buna.

Sunt fericita

Ziua de astazi a fost minunata din toate punctele de vedere...cand spun asta ma gandesc la totalitatea de fenomene,intamplari si sentimente care mi-au inveselit ziua. Despre temperatura pot spune ca a fost placuta, soarele zambea discret printre nori, pasarile ratacite coborau parsiv in cautarea ramasitelor de hrana, oamenii erau linistiti si fericiti - motivul pare sa fie sosirea vacantei de iarna, muzica de sezon mi-a fost alaturi intreaga zi - chiar daca era in surdina, mirosul de sarbatoare incepe sa isi faca simtita prezenta...in jurul meu roieste o stare de melancolie si veselie copilareasca.
Uneori ma gandesc ca poate exista o scanteie de undeva de sus si focul intensitatii se aprinde, iar noua ne ramane decat datoria sa il mentinem mereu aprins.
Daca saptamana trecuta eram descurajata de fortele proprii, astazi mi-am dat seama ca cele 9 luni care s-au scurs impreuna au fost pline de invataminte, amintiri memorabile, intamplari hazlii, lacrimi de fericire, sentimente noi si intense;

Nu cred ca ti-am mai spus vreodata cat de mult te ador cand faci lucruri ce par a fi imposibile dar carora tu le gasesti portita pentru a le face posibile...ma refer la momentele cand “fugi” de la munca sau cand te sustragi de la lucruri importante numai pentru a fi alaturi de mine.
Ma simt rasfatata la maxim, nu cred ca mai exista dorinta pe care sa o fi avut-o si sa nu se fi indeplinit;
Majoritatea Toate aceste “ganduri nerostite” au prins viata datorita elfului meu.
Daca iti era teama ca o sa vina ziua in care nu o sa mai ai cum sau cu ce sa ma surprinzi, iti marturisesc ca astazi ai reusit din plin sa ma lasi fara cuvinte, am lacrimat de emotie si fericire...nu in ultimul rand am reusit sa descopar ca un simplu leu poate deveni peste noapte o comoara.
Nu ma asteptam ca acest capriciu poate fi indeplinit...am incetat sa te mai stresez cu rugamintea sa imi scrii o simpla scrisoare inca din momentul in care am indraznit prima oara sa te rog...si asta s-a intamplat cu multe luni in urma.
Cand mi-ai inmanat plicul nu imi venea sa cred ca este adevarat, pentru cateva secunde am avut impresia ca visez. Am deschis plicul cu o oarecare indoiala...ma asteptam sa fie gol continutul. Mare mi-a fost uimirea cand am privit cele 2 pagini scrise de tine.
Randuri scrise din inima, fiecare cuvant aducea cu el o magie aparte si imi rascolea glandele lacrimale, pana cand am izbugnit in plans...am ramas cu scrisoarea in mana fara sa pot spune ceva. Nu stiu cum sa iti multumesc pentru aceste cuvinte minunate pe care mi le-ai adresat in scris...
Pot spune ca am inteles de ce sunt o rasfatata...asta pentru ca TU imi permiti sa fiu EU langa tine si pentru faptul ca gasesti prilej de a imi face surprize in momente in care ma astept mai putin sau chiar deloc.

Rezum aceasta zi in cateva cuvinte, desi imi este extrem de greu...
Am fost miscata sufleteste pentru ca mama lui mi-a trimis un cadou pentru Craciun.
Surpriza din parte lui LazvanEL a fost minunata, iar darul dulce, dar nu la fel de dulce ca el.
Am reusit sa strang in aceasta zi un amalgam de sentimente placute si duioase.

Ganduri inghetate

O noua saptamana agitata incepe sa isi faca simtita prezenta inca de la primele ore ale diminetii.
As vrea sa fac multe lucruri si imi dau seama cu ce trebuie sa incep...stiu ca fiecare lucru trebuie facut la momentul potrivit, dar uneori mai tarziu este mai dificil.
Nu vreau sa dramatizez sau sa ma vait, dar sunt momente in care fortele parca sunt deconectate de la "curent" si bateriile de rezerva dabea daca ne tin in viata pentru a respira.

Este saptamana care o sa umple casa cu mirosuri specifice mancarurilor traditionale.
Simt deja cum incepe sa apara starea de melancolie si visare inconstienta.
Elfii lucreza la foc-continuu...pana vineri fiecare copil trebuie sa primeasca macar un micut cadou. Mos Craciun trebuie sa citeasca ultimele scrisori primite si mai ales sa pregateasca renii pentru minunata zi de Sarbatoare.

Orasul in care locuiesc a devenit pustiu. Aglomeratia s-a mutat in capitala.
Cumparaturi fie ele mici sau mai mari, dar care vor lasa cu siguranta portofelele destul de goale. Aceste "neajunsuri" vor fi compensate de bucuria sufleteasca ce o sa valoreze mult prin zambetele si multumirile celor dragi.

[In aceasta zi de luni inspiratia m-a parasit cu desavarsire.]

Caldura de duminica

Am avut parte de o noapte in care nu prea am dormit din diversi factori care nu au nici o legatura cu emotiile, teama sau alt sentiment asemanator.

Dimineata m-am invartit prin casa fara a face ceva memorabil...cand a venit ora stabilita pentru a pleca mi-am dat seama ca sunt in criza de timp si ca nu o sa fiu punctuala.

In timp record m-am imbracat si am plecat catre statie, loc pe care l-am privit indelung mai bine de 15 minute, caci: "totul merge prost in aceasta dimineata".

Intr-un final vine maxi-taxi, m-am gandit ca nu trebuie sa fiu negativista in ceea ce priveste aceasta zi, asa ca am zambit pentru mine-sa imi schimb starea de spirit.

Cautand cu privirea un loc mai retras am vazut in randul din spate doua locuri libere, cand sa ma asez pe unul dintre ele...mi-am dat seama ca vecina de scaun este chiar profesoara mea de geaografie din liceu. Am salutat-o politicos, mi-a dat din cap in semn de raspuns si s-a facut pentru cateva secunde liniste, am inceput sa ma privesc pe geam cu gandul pierdut.

Brusc o aud vorbind si sigur nu mi se adresa mie, m-am gandit ca v-a fi o conversatie scurta dupa care o sa ma pot reintoarce in lumea contemplatiei...iar pentru asta aveam nevoie sa nu mi se tipe langa ureche.

Pot spune ca in urmatoarele 30 de minute (atat a durat drumul) am aflat si ceea ce a mancat dansa in aceasta dimineata, ce probleme are, unde a locuit in copilarie, de unde este Radu-iubitul ei, unde urma sa ajunga, ceea ce avea de gand sa manance mai tarziu si alte picanterii.

Nu am vrut sa ascult conversatia dumneaei cu iubitul, dar cred ca toti calatorii au auzit glasul strident al doamnei.

Trecand peste aceasta intamplare, am ajuns la destinatie la ora stabilitia.

Am ajuns la etajul 3 - loc unde am fost primita cu multa caldura, atat sufleteasca cat si din punct de vedere al temperaturii.

Astazi am simtit ca acest loc emana exact ceea ce imi doresc sa cuprinda casa mea din viitor: este spatioasa, primitoare, calda, intima, este la etajul 3 -loc pe care mi-l doresc de mult timp...pentru a privi pe geam cum ploua sau ninge, are acele brate invizibile care te cuprind provocand o stare de continuua imbratisare...e un sentiment straniu dar placut si cel mai important criteriu este ca aici se afla piesa de puzzle care se imbina perfect cu inima mea, aceea jumatate de care beneficiem fiecare la momentul oportun si care este unica in viata fiecaruia.

Retrospectiva 2009

       E penultima sambata din acest an…am facut curatenie in limitele puterilor mele si mi-am dat seama ca totul s-a dus asa de repede.
       E Timpul a zburat, dar macar a lasat in urma un an plin de sentimente diferite…de la lacrimi de tristete pana la cele de dor, de la sentimente de indiferenta pana la cele de iubire nemarginita, de la clipe in care am ras fortat pana la clipe in care am ras cu pofta si mult, clipe in care mi-a tresarit inima de frica,emotii, bucurii si entuziasm.
       E Toate aceste intamplari imi vin in minte ca si cum le-am privit de curand intr-un film…dar adevarul este ca sunt franturi din viata pe care am petrecut-o in acest an.
       E Chiar daca m-am indepartat de anumite persoane si mi-a parut rau…cu timpul mi-am dat seama ca am facut bine, caci acum simt cu adevarat o imbratisare de cuvinte cand vorbesc cu aceste fiinte omenesti.
       E Am avut parte de momente in care simteam nevoia sa ma asculte cineva si nu era nimeni langa mine, dar treptat totul a reintrat pe un fagas normal…am gasit am fost gasita de o persoana cu suflet cald si cu o rabdare puternica, caci altfel nu ar fi rezistat alaturi de mine atat amar de vreme.
       E Mi-am dat seama ca oricat de mult as nega, sunt o rasfatata si mi-ar fi greu sa renunt la acest “tabiet”…simt ca acest deliciu face parte din mine si fara el nu as mai fi eu - m-as transforma intr-o prefacuta de doi bani.
       E Anul acesta am spus cuvinte pe care nu credeam ca o sa le descos vreodata din sufletul meu. Mi-am dat seama ca nu este bine sa fiu introvertita…sunt persoane care trebuie sa stie ceea ce simt si gandesc (asta nu inseamna ca o sa imi iau un megafon sa strig in gura mare diverse lucruri din viata personala), pentru asta trebuie sa folosesc sita prin care cern increderea oamenilor si dupa aceea sa ii aleg pe cei carora le spun aceste “secrete interioare”.
       E Mi-am serbat ziua de nastere intr-un cadru cat se poate de restrans…am trecut peste dorinta pe care o avea in urma cu un an – ca la 20 de ani sa ii am alaturi pe toti amicii care au un rang ceva mai special si sa depanam amintiri, sa cantam si chiar sa dansam strangaci (caci altfel nu ma pricep). Am avut parte de niste vizite neasteptate care mi-au adus un zambet pe chip, dar in doar cateva minute acesta a disparut…mi-am dat seama ca a fost doar o vizita scurta “ venit-vazut-urat-pupat-plecat”.
       E Totusi consider ca ziua mea a fost speciala…un singur invitat, dar care ocupa un loc deosebit in inima mea. “Putin, dar bun”.
       E Am strans un car de amintiri pe mi-as dori sa nu le uit niciodata, multe dintre ele le-am scris pe blog…iar o alta parte din ele sunt aici ♥ in inima.
       E Viata m-a invatat ca nu e rentabil sa port ranchiuna in suflet; Degeaba ma agit eu, daca celalalt uita repede si se preface ca nimic nu s-a intamplat.
       E Nu trebuie sa bag toate prostiile in seama, sunt putine lucruri care ar trebuii sa ma intereseze cu adevarat –iubirea, familia, sanatatea, viitorul meu si micile chichite care fac viata mai frumoasa).
       E Prietenii…ce pot spune despre ei, mi-am dat seama ca am o conceptie putin “invechita”? Mi-ar placea sa existe cineva care sa indeplineasca niste criterii simple dar de baza. Incredere. Simplitate. Sinceritate. Veselie. Vorbarie… poate am nevoie de o pereche de ochelari de vedere sa vad aceste detalii, sau poate nu acord timpul potrivit pentru a le descoperii.
       E Daca pana nu demult, ma consideram o sihrastra, care nu are pe nimeni inafara de familie, iubit si 2-3 cunostiinte on-line…de curand am realizat ca o amicitie se poate pastra mult timp in tacere, am amici deci exist .
       E Au fost si probleme de sanatate despre care am vrut sa nu vorbesc pentru ca m-as simtii si mai slaba daca ceilalti ar stii de suferintele mele. Pot sa lupt cu mine, asta inseamna ca sanatatea ar trebui sa fie mai usor de infrant.
       E Am gresit mult, dar am stiut sa imi asum vina si sa imi cer iertare…prin acesta cale vreau sa mai spun inca o data “imi pare rau” tuturor celor ce le-am gresit si mai ales care imi citesc blogul.
       E Am furat si poate ca uneori nu am platit aceste furturi neanuntate. Am furat inima lui, zambetele oamenilor tristi, cuvintele nerostite dar care se citesc pe chip, sentimente pe care nu stiu sa le descriu si restul lucrurilor pe care le pastrez in cutia cu amintiri.
       E La insiste, am incercat sa gatesc…nu am facut niciodata o mancare in intregime, dar dulciurile sunt parte din specialitatile pe care ma pricep sa le fac (cap-coada) si pe care nu ezit sa le prepar in singuratate si sa astept parerile celorlalti.
       E Am rasfoit paginile cartilor despre care as fi putut sa spun cu tarie ca nu or sa ma incante, acum imi doresc sa am vointa ca in anul ce vine sa citesc mai mult.
       E Renunt acum la aceasta retrospectiva si imi doresc ca anul ce vine sa fie macar la fel de bun ca acesta.

Bradulet, bradut dragut

Astazi mi-am propus sa incalc putin traditia care spune ca bradul trebuie impodobit in seara de Ajun.

Am pregatit locul unde urma sa asez bradutul si am sortat globurile pe marimi si culori pentru a imi fi mai usor sa le aranjez intr-o ordine total intamplatoare, dar cu conditia sa evit intalnirea a doua podoabe de aceeasi culoare in locuri apropiate.
Cum beteala ma dezgusta, am inlocuit-o cu margele colorate pentru un plus de frumusete.
(poza nu imi apartine, dar cam asa arata ideealul meu in ceea ce priveste "decoratiunile de Craciun".)
Colindele au fost prezente in acest ritual, caci fara ele totul ar fi fost anost.
Asa cum spuneam intr-un post anterior, ca in fiecare an imi doresc macar un glob nou si special, sa aibe acel ceva ce te lasa cu gandul la el...anul acesta am primit un glob ce are continutul comestibil (un om de zapada din ciocolata si martipan) si un set de globuri albastre cu niste fulgi de nea desenati manual. Iti multumesc expeditorule pentru aceste minunatii, caci fara tine anul acesta as fi facut o exceptie pe care nu as fi uitat-o niciodata.

In timp ce impodobeam bradul, gandul meu zburda pe meleaguri indepartate... ma izbisera niste dileme ciudate: "Cine a inventat impodobirea bradului?","Cum arata primul brad impodobit?" "In ce oras a fost primul brad impopotonat?" ... ajungand la calculator am cautat pe net cateva povesti si recomand celor ce isi pun aceeleasi intrebari ca si mine sa citeasca aici: Istoria bradului de Craciun

Beautiful day

Cineva a atins butonul de oprire a vantului naprasnic...cerul era albastru azuriu, zapada alba imaculata -pe alocuri neatinsa de fiinta umana...per ansamblu a fost o vreme palcuta.
Am profitat de aceasta zi minunata pentru a respira aer rece, curat si de a ma juca asemeni copiilor (daca nu mai rau ca ei).
Imi doream de mult timp sa fie o iarna ca in amintirea copilariei mele, sa ma pot juca nestingherita fara sa ma gandesc ca o astfel de escapada m-ar putea costa sanatatea in urmatoarele zile.
Alaturi de persoana care ma accepta cu multitudinea de defecte si cu mofturile infantile de care dau dovada adese, am pornit in cautarea unui loc potrivit pentru a incepe"lupta".
In drum spre locul oportun, am inceput sa stabilesc regulile jocului...dar cum targuiala de acasa nu se potriveste cu cea din targ...lupta s-a desfasurat cu ajutorul legilor nescrise. Atunci cand joaca a inceput nu am mai tinut nici eu cont de ceea ce spusesem, era prea distractiv sa ma mai gandesc la niste vorbe fara rost pe care le spusesem...daca nici macar eu nu am tinut cont de asta, el cu atat mai putin.

Ziua a fost plina de evenimente. Am inceput o bulgareala de la distanta, dupa care treptat ne-am apropiat unul de celalalt prin diverse tertipuri dar cu acelasi scop...de al in tavalii pe celalalt in zapada, chiar daca am fost prima cara a facut cunostiinta cu zapada nu imi pare rau, caci mi-am luat revansa.
Am reauzit zgomotul provocat de pasii apasati pe zapada proaspat depusa...imi place acest "scartait"...nu stiu de ce, dar ma face sa ma simt bine, sa fiu vesela si sa alerg prin zapada doar pentru a il reauzii.
Mi-am satisfacut pofta de a face ingerasi, dar nu am omis nici desenele prin zapada si alte lucruri minore dar specifice copiilor.
Aceasta zi a insemnat mult pentru mine, m-am simtit ca si cum ar fi fost prima zi din viata cand am pasit in aceasta lume noua.

Treptat am parte de schimbare de care am nevoie pentru a ma regasii.

Leapsa 8

Leapsa primita de la Bi.ZZ.u - (O persoana cu aceleasi principii si idei. Cu aceleasi dorinte si vise. Cu aceleasi placeri si tristeti. Dar totusi diferita.)... gasind un mesaj in care imi spunea ca am primit o leapsa, mi-am zis ca nu pot sa refuz aceasta invitatie de a lasa amprenta acestui joc pe pagina mea.
Raspunsurile sunt putin 'ambigue', deoarece preferinta melodiilor difera in functie de starea de spirit, de momentul in care ascult muzica si de alti factori necunoscuti.
In aceasta clipa Top 6 melodii preferate arata cam asa:
Darren Hayes - I Miss You
The Underdog project (NB) - Winter jam
Chris Daughtry - Open Up Your Eyes
Egypt Central - Home
Chris Daughtry - What About Now
Jason Mraz - Sleeping To Dream

Dar parca as asculta si :
One Republic - All The Right Moves
The Veronicas - Leave Me Alone
Placebo - Twenty years
George Michael - Last Christmas
Proconsul - Asculta-mi inima

Andra ft Adi Cristescu - Colt de suflet

Talisman - Cantec de Craciun

Horia Brenciu - Noaptea De Craciun

Vreau ca aceasta leapsa sa coboare de la Etajul 3 catre toti cei ce doresc sa impartaseasca numele melodiilor dar si interpretii cantecelor ce le face placere sa le asculte in aceste momente.
Regula spunea ca trebuie sa fie un Top 6, dar o puteti incalca :D.

Dorinta unei copile

Imi doresc ca schimbarea de temperatura, venirea fulgilor si vantul puternic sa imi aduca sclipirea de care am nevoie in aceasta clipa.

Sa ma loveasca un gram de putere astfel incat sa fiu capabila pentru lupta cu cel mai schimbator caracter pe care l-am intalnit si pe care mi-am dat seama ca nu mi-l mai doresc...

Vreau sa ma multumesc cu o singura pesonalitate constituita dintr-o ramura ce ma caracterizeaza in intregime...nu am nevoie de franturi de personalitati pentru a fi Eu fericita alaturi de Tine.

Din dorinta de a arata ca sunt matură am dat-o in bara si imi pare rau, am vrut sa fiu persoana perfecta care stie sa fie cu capul pe umeri, dar si sa se distreze, sa fie dura, dragastoasa si mai ales sa iubesca in secret...acum pot spune cu mana pe inima ca toate astea nu sunt de mine.

Mi-am propus sa ma regasesc, sa fiu asa cum sunt: cu mici calitati care reusesc sa acopere partial defectele inevitabile.

Am plecat sa culeg mici ramasite ce vor constitui un intreg intr-o zi speciala.

Vreau clepsidra!

Astazi sunt un glob uitat in bataia vantului...frigul mi-a inghetat inima acoperind-o intr-un strat de gheata ce poate fi topit numai de caldura sufletului tau.
Desi ninge ca in copilarie cu fulgi mari, multi si jucausi...nu pot fi fericita, simt ca frigul a inghetat sentimentele.
Acum stiu ce imi doresc de Craciun! Mosule te rog sa nu ma uiti...promit ca voi incerca sa fiu mai cuminte si mai ascultatoare in anul ce urmeaza...vreau cel mai dulce cadou de pe acest Pamant, vreau iubirea inapoi, imi doresc sa revad zambetele pe chipuri;
Simt cum ma prabusesc in neant...
Poate ca pentru moment mi-as dori sa am clepsidra timpului in mainile male...sa ma opresc numai atunci cand consider ca am descoperit drumul corect. Chiar daca uneori am impresia ca o sa ma opresc la momentul in care inima nu o sa imi mai bata deloc...o sa fiu rece si tare.

Darren Hayes - I Miss You

Lupta mea

Vremea sa fie de vina...sau poate nu.
Nu ma simt deloc in apele mele, este atat de ciudat sentimentul ce ma incearca...nu stiu in ce apa ma scald acum dar cert este ca nu imi este bine. Vreau inapoi marea mea plina de speranta si stralucire.
Imi doresc sa fiu capabila sa lupt cu morile de vant si sa ajung acolo unde nimeni nu credea ca o sa fiu...sa ating culmea aceea inalta si sa nu mai cobor niciodata de acolo.
Sa privesc imprejur si sa ma gandesc in sinea mea ca am avut un exemplu demn de urmat si sa imi amintesc ca nu trebuie niciodata sa incetez sa sper si sa visez. Acolo unde speranta moare, ramane visul pe care ni-l creem asa cum ne dorim.

Timpul asta hain, se misca necontenit...ajung sa cred ca este un ipocrit si nepasator cu noi... adesea aud ca "timpul le va rezolva pe toate"...baliverne, caci numai noi putem sa facem ceva favorabil. Sa stiti ca timpul ne ofera zile...dar nu uita sa ni le ia.

Despre viata

Adesea se intampla ca la sfarsitul zilei sa existe anumite intamplari despre care nu te poti abtine sa nu vorbesti.

Nu neaparat lucruri interesante pentru ceilalti, dar apasatoare pentru sine....lucruri pe care ne este greu sa le auzim si totusi le spunem pentru ca nu mai suportam tacerea.

Intamplarile inseamna mai mult decat le putem cuprinde in cateva cuvinte si incercam sa le conturam pentru ca...la urma urmei inseamna realitatea noastra;

Sunt cazuri in care suntem constransi de imprejurare sa spunem anumite lucruri...si nu exista optiunea de a evita raspunsul

Unele sentimente raman nespuse si mereu pastrate pentru noi.

Si...de foarte putine ori sunt intamplari care vorbesc de la sine.

Primii fulgi de nea au sosit

Daca dimineata parea ca o sa fie o zi lunga, din cauza durerilor ce ma apasau si a chefului inexistent. Cu trecerea minutelor mi-am dat seama ca sunt lucruri pentru care trebuie sa fentez indispozitia si sa ma bucur de micile lucruri ce imi aduc zambetul pe buze.
In primul rand mesajul de la tine, a reusit sa deschida poarta catre noi schimbari...in clipa in care am auzit telefonul cantand am zambit, si nu ma refer numai la zambetul de pe chip, ci si la zambetul sufletului ce a tresarit gandindu-se ca o sa citeasca un mesaj plin de cuvinte melodioase scris de un somnoros cu ochii verzi.

M-am apucat sa fac ordine prin casa, in acest timp a intrat mama la mine in camera - unde ma aflam si eu si mi-a spus: "Iesi pana afara sa vezi ceva :).".
Fericita parasesc treaba pe care o faceam cu gandul ca afara o sa vad o multitudine de fulgi de nea cazand. Primul impact cu vremea m-a demoralizat pentru cateva secunde, simteam frigul cum imi intra prin oase si de sus nu cadea nici macar un fulg.
Atunci cand am vazut bradu-ul pe care il cumparase am revenit la sentimente mai optimiste. Este un brad bogat, iar mirosul lui raspandeste cu repeziciune sentimentul de Sarbatoare.
Mi-am continuat treaba...fara sa ma gandesc la nimic in mod special.

Primesc un alt mesaj in care imi spuneai ca ai ajuns si ca ninge frumos acolo. Chiar daca nu am aratat sa stii ca eram invidioasa pe tine pentru ca ai parte de ninsoare si vei atingeai fulgii inaintea mea. Stiai cat de mult mi-as fi dorit sa fim impreuna pe o astfel de vreme, sa ne invartim intr-o veselie si sa ne imbratisam alaturi de fulgisorii de zapada.

De aproximativ o ora ninge si la mine, am fost pe afara pentru a amplifica sentimentul de bucurie pe care mi-l provoaca venirea zapezii. Sunt fericita, dar nu deplin de fericita...caci mi-ar placea sa fim impreuna si sa iti spun pentru prima data fata in fata: "ninge bulgarasul meu de zapada"... sa privesc jucausii fulgi care se aseaza pe chipul tau si sa ii ating usor cu buzele. Sa ne jucam asemeni copiilor, sa radem de chipurile inghetate si sa uitam ca este frig.

Revenind in casa, am zis ca este momentul potrivit sa fac insemnarea pentru aceasta zi...ma asez la locul de contemplatie si scriu cateva randuri cand, busc am parte de o surpriza neplacuta. S-a blochat laptop-ul...cred ca am un dar aparte caci numai la mine pateste cate ceva.
Daca s-ar inventa un concurs de stricat, cred ca as ocupa locul I fara sa fac mari eforturi.

Astazi parcul este gol, dar maine sper sa ii tinem noi companie si aducand visele in realitatea imediata.
Vreau sa iti simt caldura mainii atingandu-mi mana mea rece. Sa plutim asemeni zapezii ce vrea sa se asterne, ocupand o pozitie importanta in gandurle noastre.
Sa privim impreuna fulgii albi, mari si pufosi care or sa para desprinsi din poveste...
Este prima iarna cand simt iubirea.

Eu si schimbarile mele

Zilele trecute am vorbit despre schimbari, dar nu stiu de ce nu ma pot oprii sa ma gandesc la aceste noi sentimente prin care trecem, noi...oamenii.
Mi-am pus multe intrebari si nu am descoperit nici un raspuns.
Ne schimbam de haine, de caractere si avem parte de diverse uscusuri si coborasuri. Pe zi ce trece realizam ca nimic nu este perfect si ca este natural sa trecem prin astfel de intamplari.

Ca tot vorbeam de schimbari, acum nu mai dramatizez atunci cand am parte de un coboras...nu mai consider ca mi-a picat cerul in cap si ca X problema nu se poate remedia. Aceste "drame" in prezent au devenit niste intamplari de care sa ma amuz cand imi amintesc de momentele in care eram afectata din "nimic real".

Am renuntat sa imi mai pese de rautatile spuse de cei din jurul meu, caci nu toate parerile conteaza...dar intr-un colt de gandire trebuie sa tinem seama si de ele.

Acum imi spun "ce daca sunt uneori singura - fizic vorbind?", sunt multumita ca EL este alaturi de mine pretutindeni - in agenda telefonului,in inima mea, in gandurile mele si uneori parfumul lui ma insoteste multe zile de cand el a plecat de langa mine. Sunt o persoana care are prieteni cat sa ii numere pe degetele de la o mana - putini dar buni.

Cine sunt eu? adesea imi pun intrebarea asta...raspunsul nu stiu daca este cel pe care il vad si cei din jurul meu.

Ma vedeti intamplator pe strada, ne intalnim la un suc,iesim la o plimbare...pretutindeni m-ati vazut si m-ati auzit vorbind...Toate gandurile acelea ma reprezentau, chiar daca imi era teama sa le spun verde in fata, le mascam intr-un voal dar lasam sa cada aceeasi idee bruta.

Daca as fi nevoita sa vorbesc cuiva despre mine, as spune ca ma vad ca pe o fata normala, cu un zambet vesnic pe chip, adesea dau dovada de un optimism ciudat (nici nu stiu cand a aparut acest sentiment in viata mea), recunosc ca atunci cand imi imaginez niste intamplari ce se vor desfasura intr-un fel anume...si realitatea ma dezamageste...stiu sa accept palma data de viata. Sunt momente in care ajung sa fac haz de necazul meu, imi place sa fiu ironica cand consider ca este cazul, am un stil aparte si greu de confundat de a fi rautacioasa cand nu imi convine ceva (dar stiu sa pun stop acestui joc).

Apreciez prezenta celor dragi cand vin neanuntati. Imi place sa fiu inconjurata de oameni carora am ce sa le povestesc, asteptand de la ei sa imi spuna o parere sincera. Ascult problemele celor din jur, iar atunci cand este cazul intervin cu o parere personala.

As spune cu usurinta ca sunt o visatoare.

Imi place sa am lucruri/fenomene pe care sa le ador...cum ar fi soarele de dimineata, fulgii de zapada, ploaia, plimbarile in parc, spontaneitatea, simplitatea, zambetele, copilaria...

Imi place sa cred ca fiecare cearta poate fi depasita, chiar daca pe moment totul pare ireparabil si negru..cu timpul totul se transforma in gri si ajungi in punctul cand iti dai seama ca este alb in jurul tau si nu a existat nici un motiv real sa pastrezi o stare de suparare in suflet.

Lasati orgoliul si alte copilarii cand vine vorba de impacat. O viata aveam (cel putin in asta traim acum) si ar fi frumos sa traim in armonie.

Daca tot trecem prin schimbari pe care ni le impune intr-un fel sau altul viata, cred ca ar trebui sa pastram decat doar ceea ce vrem cu adevarat sa pentru viitorul nostru. Sa nu ne multumim ca "asta este" si sa mergem pe acelasi drum daca nu ne simtim confortabil in piela noastra.

Susie Suh - Seasons Change

TU

Astazi o sa vorbesc despre Tine...Tu cel care mi-ai daruit cele mai frumoase clipe...Tu a carei inima imi apartine in intregime...Tu care imi furi sentimentele si cuvintele frumoase...toate iti apartin.
Inceputurile imi par atat de indepartate ... pe atunci eu nu te cunosteam, dar in schimb tu ma cunosteai. Eu nu consideram ca as avea nevoie de prezenta ta in acele momente...tu aveai nevoie de mine fara ca eu sa stiu.
Pentru tine eu nu reprezentam decat un vis, ce-ti tulbura noptile si zilele.
Ai reusit sa imi citesti sufletul si sa imi spui ceea ce aveam nevoie sa aud, de-abia atunci mi-am dat seama cata nevoie avem unul de celalalt.
Tu esti unic pentru mine.
Cand iti simt prezenta in apropierea mea, un cantec auzit numai de mine ma indeamna sa valsez.
Acum nu cunoastem decat ceea ce iubim.
Noi nu suntem asemeni oamenilor ce nu mai au timp sa cunoasca nimic...acei oameni care cumpara lucruri de-a gata de la negustori...dar, cum nu exista negustori de iubire...
Daca vrei sa intelegi ce scriu, priveste cu inima, si cuvintele vor prinde sens. Ochii nu pot intelege aceste cuvinte insiruite.
Prezentul ne arata ca suntem doua vise implinite la poarta iubirii...
Iubirea ta mi-a readus speranta in suflet, speranta in sentimente pure, cu zambete si imbratisari, dar cu maturitatea unui om care o data a pierdut pentru ca acum sa castige.

Cuvinte spuse-n graba

Astazi m-am trezit cu o stare ciudata, pe care am vrut sa o evit...sa ii arat ca sunt mai puternica decat ea, dar adevarul este ca nelinistea asta ma napadeste. Nu stiu motivul pentru care simt acest sentiment...dar cert este ca pulsul inimii mi-a galopat intr-un ritm total anormal si totusi impresionant. Starea asta asociata cu raceala ce a pus stapanire pe mine "face toti banii".

In aceste momente ma gandeam la oamenii care uita sa comunice si prefera sa intinda niste cuvinte pe portativ...sa arunce ideei taioase si nefondate in dreapta si-n stanga. Privindu-i mi se pare ca se aseamana foarte usor cu vecina mea care intinde rufele repede si fara multa filozofie.
Ce-i cu atata reverie in jurul lor? isi amintesc de momentele cand totul era bine...dar nu privesc deloc prezentul care acum este schimbat din toat punctele de vedere.
Cuvintele pe care le folosesc ei, nu mai suna a cantec placut...ci a huruit, oare nu-si dau seama ca loviturile pe care le ofera se vor intoarce impotriva lor candva?
Eu sunt de parere ca ideeile trebuiesc lasate la dospit inainte sa fie aruncate in oameni ce au insemnat mult pentru noi, caci altfel o sa apare inevitabilul regret.
Sunt momente in care nu este nevoie de niste cuvinte care sa imbrace sentimentele, ci de o imbratisare...care ar ajuta persoana indurerata.

Ganditi-va ca un banal punct de vedere poate aduce un val e senimente nedorite.

Confesiune

Am avut parte de o seara placuta, plina de: confesiuni, glume, ironii la adresa altora, povesti cu personaje adevarate, un capucino cu gust amar, fum de tigara, politica, amintiri, asteptari si o mica intepatura care parea ca o sa strice seara -dar spre buna noastra dispozitie, s-a trecut cu vederea destul de repede fara a fi nevoie de interventia "fortelor majore".

Nu stiu cum ma asteptam sa decurga acest "bal mascat" (asa cum l-am denumit ieri), dar ii promisesem Madalinei ca o sa fac tot posibilul sa ma simt bine si sa rad din suflet. Pe aceasta cale vreau sa ii spun ca nu am dezamagit-o si ca am fost ca un mic spiridus al veseliei.

Dupa ce am terminat de inhalat mult fum in haine, am hotarat de comun acord ca este cazul sa mai iesim si pe afara...la aer curat. Zis si facut, una dintre fete a venit cu ideea sa mergem in mall Cotroceni - "no ha atunci!", am dat o raita si pe acolo, ne-am amagit cu minunatele preturi si am venit acasa... A urmat o noapte lunga...caci starea mea de raceala a revenit in forta si nu puteam face nimic, televizorul ma enerva enorm de mult...linistea ma omora incet dar sigur...nu vroiam sa ma gandesc la aprinderea luminii...asa ca am incercat sa ma gandesc la povesti inedite pana cand dimineata avea sa isi faca simtita prezenta. Cred ca mai bine numaram oi colorate.

Revenind la parerea privind aceasta zi pot spune ca am realizat ca de la viata putem invata multe lucruri, printre care si faptul ca oamenii sunt schimbatori...uneori aceasta schimbare vine fara ca sa iti dai seama si atunci cand ajungi pe cea mai inalta culmea a schimbarii realizezi ca ai ales drumul pe care l-ai crezut potrivit. Nu are nimeni dreptul sa condamne alegerea facuta.
Cu siguranta m-am indepartat de la subiectul despre care vroiam sa scriu...vroiam sa spun ca am constatat anumite schimbari, nu ma pot pronunta daca in bine sau in rau... de la acest subiect am deschis o paranteza imaginara si am abatut drumul initial pentru a face o mica precizare asupra acestei ideei. Nu este nimeni stapan pe comportamentul nostru.

Gresim...ne lovim...suntem fericiti...plangem..suferim...devenim deprimati...o luam pe un drum gresit...orice am face este bine sa luam singuri decizia si la final sa avem puterea de caracter sa recunoastem daca am gresit, mai ales fata de prieteni si propria persoana;

Recomand: Bere gratis - Pas in doi
Jason Mraz - Sleeping To Dream
Chris Daughtry - What About Now

Inceput de saptamana.

Aceasta zi a trecut pe langa mine fara sa imi dau seama, nu am facut nimic laudabil dar cu toate acestea nici nu am stat degeaba.

Am reusit sa iau legatura cu oameni dragi sufletului meu. Acestia ma fac sa ma simt atat de bine cand ne apucam sa vorbim cate in luna si in stele fara sa simtim distanta ce cade peste noi adesea;

Mai tarziu o sa plec la o intalnire, care pare sa ajunga "bal mascat"...deoarece peste chip am o masca de bolnava, de care nu pot sa scap oricat de mult m-as stradui.

Sunt lipsita de puteri, fara pic de culoare in obraji si mai ales zgomotoasa din cauza tusei ce ma ameninta din ce in ce mai tare.

Incerc sa fiu draguta cu toata lumea, caci nu este nimeni responsabil pentru starea mea artagoasa din aceasta zi.

Cel mai dulce cadou

Dimineata a fost extrem de ciudata, m-am trezit cu o stare de somnolenta profunda, eram mai obosita decat atunci cand am stins televizorul sa dorm.

Mergand cu gandul plecat pe meleagurile viselor, ma indreptam buimaca spre nicaieri...cand SURPRIZA, a venit mos Nicolae (sincera sa fiu nu ma asteptam sa primesc nimic din partea mosului batran).

Am plecat spre sectia de votare, pentru a imi exercita dreptul...simteam aerul rece de afara cum imi intra direct in plamani...imi venea sa inchid ochii si sa ma las purtata de aceasta stare.

Mai tarziu am plecat spre parcul Cismigiu. In maxi taxi am intalnit tot felul de oameni...unii veseli pt ca a venit mosu pe la ei,altii ingandurati, ascultatori de muzica, crispati si cativa sub influenta alcoolului. As putea sa povestesc intamplarile prin care am trecut in cele 30 de minute cat am mers cu acest mijloc de transport in comun...dar prefer sa nu.

Alaturi de EL am avut parte de: plimbari, ras, spectacol, dulcegarii, dans, zapada, reni, braduti miscatori, zane ale zapezii, pinguini si multe alte personaje de poveste.

Chiar daca nu am curajul sa ma alatur celor ce se distrau pe patinoar...am privit lacoma cum pluteau intr-un dans special.

Anul trecut am mers alaturi de fete sa vad orasul luminat...le-am multumit pentru acest gest frumos pe care l-au facut pentru mine, tin minte ca eram fericita incat am inceput sa lacrimez.

Dorinta mea pentru acest an a fost indeplinita - am fostal aturi de ELf la aprinderea beculetelor colorate din parc, am vazut minunatul brad de la Universitate si am trecut prin Orasul lui Mos Craciun...ce-mi puteam dori mai mult?

Iti multumesc dragul meu pentru aceasta minunata noapte.

M-am simtit ca un copil care are toata lumea la picioare si visele ii devin realitate asa de repede cat ai clipi din ochi.

In dar de Mos Nicolae pe langa dulciuri,cadouri si o zi minunata am capatat si o gripa de "toata frumusetea". Oare acesta este darul pentru ca nu am fost mereu ascultatoare?

Inceput de iarna

In ultima perioada am scris adesea despre sentimentul care mi-l provoaca venirea Sarbatorilor si de golul sufletesc ce ma apasa cand privesc pe geam si nu vad fulgii jucandu-se sau dansand.


Mi-am facut putin timp sa zapez printre bloguri si am realizat ca nu sunt singura care resimte lipsa zapezii, caci M.Bendeac si Picaturi intunecate mi-au amintit ca pot aduce zapada pe meleagurile casei mele virtuale.

Cred ca pentru cei mici venirea Mosului este o mare bucurie care nu poate fi descrisa in cuvinte... si chiar daca "mosul" s-a chinuit cu mult timp inainte sa caute cadouri potrivite pentru aceasta zi, cu siguranta atunci cand o sa isi vada micutul/micuta bucurandu-se o sa uite de tot chinul si alergatura din magazine.

Imi amintesc ca traditia spunea ca Mos Nicolae aducea dulciuri tuturor copiilor si celor ce nu au fost cuminti pe parcursul anului le aducea cate o nuielusa.
Ma intreb oare cate persoane vor primii in aceasta seara doar dulciuri, fara sa primeasca ceva material-consistent?

Chiar daca mosul nu vine cu ceea ce va doriti, nu trebuie sa va intristati. Ganditi-va la momentele placute din viata voastra, la lucrurile din timpul anului care v-au facut fericiti si puneti in balanta toate aceste lucruri.
Bucuria pe care o simtiti in momentele respective poate inlatura cu usurinta eventuala dezamagire din aceasta seara.

Daca stau bine sa ma gandesc, nu m-am priceput niciodata la oferit cadouri materiale...mereu am dat-o in bara cu ceva. Sper ca intr-o zi sa ma perfectionez sau macar o sa reusesc sa fac un cadou potrivit...sa vad sclipirea aceea de surprindere in ochii celui ce primeste cadoul. Pana atunci o sa trebuiasca sa acceptati cadourile mele nepotrivite.

Va doresc o seara linistita si plina de momente minunate alaturi de cei dragi.

In seara aceasta o alta parte din Bucuresti s-a transformat intr-o fila de poveste. Parcul Cismigiu si-a aprins beculelete colorate in asteptarea Mosului :)

Iarna-Ganduri-Sfaturi

Calendaristic vorbind este inceput de iarna...toti pasii grabiti ne duc cu gandul la sarbatori, dorintele celor mici, forfota orasului, beculete colorate, bradutii impodobiti ...totul imi aminteste despre iernile din copilaria mea. Un singur lucru lipseste ca totul sa fie la fel, zapada - care ne dezamageste si anul acesta - caci nu da nici un semn ca ar vrea sa vina in curand, sa astearna un covor alb pe care sa il atinga sania si renii Mosului.

In aceasta perioada mi-am dat seama ca nu am nevoie de multi bani ca sa fiu fericita. Nu am nevoie de multe lucruri pentru a imi face inima sa traseara si nici nu am nevoie de mult timp pentru a exprima ceea ce simt.
Pentru a fi fericita imi este necesar o clipa in care sa fiu alaturi de cei dragi sau in care sa citesc un mesaj de la cineva special.
Fericirea mea este asociata in sunete, imagini vesele, arome speciale (precum mirosul de mandarina, aroma de vin fiert, vanilie, cocos, ciocolata calda, s.a.m.d.), senzatii ce ma aduc adesea intr-o alta lume si cel mai important aspect este fericirea pe care mi-o confera cei dragi atunci cand ma fac sa ma simt in preajma lor chiar si atunci cand sunt extrem de departe.
Imi place sa cred ca exista un nou inceput in viata fiecaruia si ca suntem capabili sa vedem si mai ales sa urmam firul acelei dorinte, chiar daca uneori acesta se aseamana cu panza de paianjen...incercam fiecare drum pana o sa il descoperim pe cel potrivit.
Este placut sa visezi la schimbari...dar mai placut este sa provoci visele sa devina realitate.

Incercati sa faceti lucruri de care nu credeti ca sunteti capabili sa faceti...o sa descoperiti fericirea in clipa in care o sa realizati ca adevarul a fost cu totul diferit fata de ceea ce gandeati.
Aveti grija de sanatatea voastra in fiecare zi...poate suna absurd pentru voi, dar atunci cand vine bola o sa va dati seama ca nu am vorbit prostii.
Bucurati-va de fiecare clipa, caci acestea nu se vor mai intoarce. Fiecare zi este speciala in felul ei!

O zi alaturi de ELf

Dimineata am plecat pe la diverse magazine sa ma orientez pentru cadouri ... am vazut, am analizat, studiat si intr-un final am cumparat.
Cautam ceva, dar nu stiu exact ce anume...stiu ca imi doream sa fie simbolic, hazliu si sa reprezinte intr-un fel sau altul acest sezon.

La pranz aveam progamata o intalnire cu elf-ul mosului. M-am gandit ca vine cu burtica goala prin gerul acestui sezon si m-am hotarat sa ii pregatesc cateva sandwich-uri calde, deoarece consider ca sunt destul de satioase si mult mai sanatoase decat mancarea de la fast food.
L-am invitat la caldura pe micutul elf...timp in care eu am terminat de scris un mail unei prietene. Cand am plecat spre bucatarie am fost placut surprinsa, deoarece am gasit pe hol-langa ghetutele mele o punguta plina cu cadouri. M-am blocat cateva clipe. Eram surprinsa, fericita si putin furioasa pe mine ca nu am fost in stare sa termin la timp cadoul pentru ELf.
Cu emotie am inceput sa scot treptat darurile si sa ma minunez de imaginatia bogata pe care a avut-o si despre care adesea se vaita ca nu o poseda;
Chiar daca in scrisoarea pe care i-am trimis-o mosului nu am precizat ca vreau ceva material...acesta mi-a citit dorinta interioara care ma impinge de fiecare data cand sunt constienta ca urmeaza sa primesc un cadou....sa imi doresc sa contina un plush oricat de mic;

Pentru ca sunt ciufulita, intepata, zgribulita, dragalasa si comica in anumite situatii...am primit un "aricel" care sa ma reprezinte din anumite puncte de vedere.
Acum am un glob deosebit...si uite ca trebuie sa imi retrag gandurile de ieri, referitoare la faptul ca nu se gasesc globuri aparte - care reusesc sa iti incante privirea si sa te faca sa le iei acasa. Glob-ul meu este comestibil. Oare o sa ma lase sufletul sa il mananc?

Am primit multe dulciuri...macar asa o sa ajung la fel de diabetic de dulce ca si EL.

Sarbatori:

Ziua de astazi mi-am dedicat-o cumparaturilor... am plecat de acasa cu speranta ca o sa gasesc tot ceea ce mi-am propus. Dar spre marea mea dezamagire in imensa capitala nu am gasit nimic care sa imi atraga atentia.

Imi doream un glob pentru colectie...intr-adevar am gasit o multitudine de culori si modele,dar erau din plastic si nu sunt adepta frazei "cat de fantastic e in plastic";
M-am uitat dupa obiecte specifice acestui sezon...oare am fost mult prea cusurgie, ori s-au terminat stocurile de cadouri simpatice?
Era imposibil sa nu ma loveasca o stare de liniste sufleteasca, deoarece intrand intr-un magazin se auzeau colinde si in jurul meu vedeam numai decoratiuni de iarna...ma simteam ca intr-un vis frumos.
(to be continued...)

Recomand: Muzica de Sezon

Stare de moment

Asta-i vremea care ma deprima. Nu-i prea cald, dar nici frig nu e.
Soarele zambeste fugar printre ceata si apoi se ascunde. As face ceva, dar nu stiu ce anume.

Mi-am amintit de cineva care imi spunea adesea ca nu toamna este deprimanta...ci ca orasul devine deprimant atunci cand se asterne covorul de ganduri neintelese .

Serile trecute m-am plimbat putin prin oras. Am gasit strazi pustii,un ceas ratacit ce numara orele pentru sine si o umezeala atmosferica ce m-a trezit la viata inca din primele minute de cand am inceput sa pasesc in aceasta lume intunecoasa;

As putea spune cu usurinta ca orasul asta este zbarcit si obosit... dar as fi condamnata, caci eu nu ratacesc la orele potrivite sa ii remarc fata jucausa si vesela;

Ascult: Sandi Thom - I Wish I Was A Punk Rocker
I-94 - Sun Will Rise Again

Duminica insorita

Ziua a debutat cu multe discutii contradictorii din care ne-am dat seama ca noi chiar nu avem ce cauta la Gaudeamus, asa ca am mers urmand linia galbena punctata, care ne ducea pe un drum caruia nu ii stiam finalul...

Am fost dezamagita, caci acest drum s-a terminat brusc si eu nu ma saturasem inca de mers, asa ca am continuat "calatoria"...pentru putine minute, caci peisajul ne-a captivat si am ramas pierduti in spatiu si timp privind tot ceea ce ne inconjura.

Locuri pline de amintiri. Fiecare particica din parc face parte din trecutul nostru, dar si din viitor.

Nu mi-am dat seama cum timpul a trecut, cert este ca eu vroiam sa mai stau...incepuse de ceva vreme sa se intunece si apara cealalta parte a orasului. Beculete colorate si diverse lumini ce te fac sa crezi ca esti intr-o alta locatie.

La insistentele domnului meu, am intrat in oraselul copiilor (acum pot sa recunosc ca nu i-a luat mult sa ma convinga, caci unde este vorba de copilarit nu este tocmeala cu mine). Ne-am uitat pe ici pe colo si ne-am oprit la masinute. Am hotarat ca o sa conduca el, dar teoria nu se potriveste cu practica, caci eu am condus...desi nu mai facusem asta de mult timp...chiar daca la inceput eram putin reticenta, pe parcurs mi-am dat seama ca imi place sa fiu "soferita".

In alta ordine de ideei, vreau sa multumesc celui ce m-a impins de la spate si m-a incurajat spunandu-mi ca pot depasi starea de nestare.

Datorita lui mi-am facut curaj sa citesc "Cianură pentru un surâs" de Rodica Ojog-Braşoveanu... am stat cu sufletul la gura din momentul in care actiunea a inceput sa prinda contur, pana la ultima fila din carte;

Scrisoare catre mosu:

Draga mosule,

Este o noapte senina si friguroasa. Luna patrunde prin geam filtrand intunericul camerei.
Mintea imi zburda pe campii pline de zapada, unde oamenii cu nasuri rosii si reci pasesc pe drumul inghetat si neatins provocand un scrancet placut;

Nu am mai petrecut de mult un Craciun ca-n povesti...acum totul pare facut la indigo, pana si vremea insorita e vesnic prezenta in aceasta perioada...oare ea nu s-a plictisit de aceasta vacanta (de iarna) pe Pamant? Nu vrea sa cedeze acest loc fulgilor de nea?

In primul rand vreau sa iti multumesc pentru cadoul de anul trecut, nu conteaza ca a ajuns cu intarziere de 2 luni fara 3 zile...consider ca aceasta asteptare a facut ca acest cadou sa fie pretuit enorm.
A ajuns sa faca parte din mine, el reprezinta intregul meu suflet, toata iubirea de care dispun...fara EL as fi saraca de sentimente;
Nu vreau sa plictisesc cu scrisoarea aceasta, stiu ca multi copii scriu si timpul preseaza in aceste momente.

Eu sunt altruista asa ca te rog mosule sa le imparti sanatate celor dragi, sa le luminezi drumul catre fericire si sa le cureti praful de pe creier atunci cand isi pierd ratiunea.
Vreau ca lumea sa fie buna, sa nu mai barfeasca pe la colturi si mai ales sa nu intervina atunci cand nu sunt implicati.
As mai dori ca traditia sa nu se piarda, sa vina copii la colindat si sa ne incante cu glasurile lor copilaresti...facand fara sa isi dea seama o prevestire a sarbatorilor de iarna.
Politicienilor le doresc cate-o piatra in drum de fiecare data cand fac rau celor mai putin "avuti". Cu siguranta pentru ei nu se resimte nimic din greselile pe care le fac...poate mormanul de pietre o sa le deschida ochii, dar si sufletul.

Elful care a insistat sa scriu aceste randuri mi-a spus ca trebuie sa scriu ceea ce imi doresc pentru a-i usura munca mosului.
Nu mi-a luat mult timp sa ma gandesc la ceea ce vreau sa primesc. Vreau sa pot scrie in fiecare an despre minunatul cadou...despre acel cadou pe care nu l-am cerut...dar pe care l-am acceptat cu putina retinere la inceput...treptat acaparand cel mai pretios loc in inima mea.

"Multupesc" anticipat!
Cu toata dragostea, Ralu

Teatru mut

Adesea mi se intampla sa ascult muzica in casti si sa particip inevitabil la "piesa de teatru" a oamenilor de langa mine.
Imi place sa privesc cu atentie expresia mimica a persoanelor si sa imi inchipui ceea ce ar putea sa zica din felul in care gesticuleaza...
Un simplu zambet poate deschide usa multor imaginatii, o privire indragostita este mereu usor de deslusit si rar confundata cu o duiosie, atunci cand zaresc un inceput de incruntare gandul ma duce imediat la ceva inechitabil, felul in care se joaca mainile ma fascineaza...parca danseaza pe diversure stiluri de muzica;
Pentru mine este un amuzament sa ma rup cateva minute de lumea reala si sa ma pierd in ganduri copilaresti.

Cat de trist este pentru cei ce nu au avut niciodata prilejul sa asculte vocea celor de langa ei, zumzetul albinelor, cantecul pasarilor, muzica - pe care noi ceilalti o ascultam zilnic, bataia inimii, propriul glas...zgomotul orasului de care ne vaitam adesea.
Cred ca este cazul sa multumim pentru ca suntem sanatosi, putem merge, auzim, vedem, vorbim, simtim (spre deosebire de cei autisti), gandim si ne putem bucura de toate acestea...chiar daca viata ni se pare uneori nedreapta trebuie sa ne gandim la aceste calitati de care dispunem de la natura...si sa nu uitam niciodata ca sunt persoane si mai necajite ca noi.

Titlu de criza

Imi doresc sa gasesc dispozitia necesara pentru a ma apuca de citit o alta carte. De o saptamana de cand am terminat cartea precedenta am incercat de cateva ori sa deschid noua carte pe care am luat-o din biblioteca, dar nu am facut nimic mai mult decat sa o mut de pe masa in pat si invers.

Astazi ma gandeam de ce simt nevoia zilnic sa scriu cate o idee, o fraza sau un gand... raspunsul pare relativ simplu in momentul actual, nu stiu ce o sa spun intr-o alta zi...acum fac toate astea pentru ca imi doresc sa am ce citii la batranete,atunci cand o sa stau alaturi de EL pe canapea - cu laptop-ul in brate...la o discutie despre amintiri si o gura de cacao cu lapte;

In alta ordine de idei vreau sa spun ca "Mada you make my day! :) >:D<"

Ascult: Andra feat Adi Korekt - Colt de suflet
Craig David - Walking away
Gavin DeGraw - I Don't Want To Be

Analiza zilei

Dimineata a inceput cu o activitate pe care o fac adesea, dar parca astazi a durat mai mult ca niciodata...m-am invartit ca "Voda in loboda". Nu stiu care este motivul acestei brambureli dar cert este ca am terminat pana la urma;

Pe la pranz urma sa ma intalnesc cu elf-ul mosului pentru a ii inmana scrisoarea de anul acesta.

Dar cum scrisoarea nu era finalizata, m-am hotarat ca de voie-si-nevoie este momentul oportun sa scriu ultimele randuri.

Am sperat ca zece minute sunt suficiente pentru a termina scrisoarea...am lasat muzica sa cante si am ramas cu stiloul in mana gandindu-ma la dorintele pe care le nutresc in momentul actual.

Ascult o melodie, nu scriu nimic, mai ascult alta si inca nimic...coincidenta face a urmatorul cantec sa fie "All i want for Christmas is you", brusc pic intr-o stare de visare care a durat atat de putin cat si melodia... dupa acest moment in minte mi se plimbau multe ideei pe care am inceput sa le astern pe hartie.

In timp ce puneam punct am aruncat o privire fugara asupra ceasului, convinsa ca am timp suficient sa ma pregatesc de plecare (poate chiar sa imi si ramana :D)...mare mi-a fost uimirea cand ceasul indica cu totul o alta ora fata de ceea ce credeam eu ca o sa zaresc.

Cu ce sa ma imbrac, cu ce ? Timp sa probez si sa reprobez nu aveam. M-am multumit cu haine ce nu necesita calcare.

Incerc sa nu ma mai vait despre parul meu 'naravas', dar uneori nu pot sa trec cu vederea problemele pe care mi le face tocmai in momente de criza.

Mi-am petrecut restul zilei alaturi de elf...am vizitat renii si apoi ne-am oprit in locul meu de meditatie din copilarie, unde l-am lasat sa citeasca scrisorile mele puerile si eu mi-am amintit de acele perioade.

Amintiri

Stateam aseara in pat cu privirea catre televizor dar cu gandul plecat...imi aminteam de momentele in care imi era frica si simteam asta in bataile inimii, in acel frig ce intra prin piele, in sacadatia plamanilor si in sangele care curgea mai incet ca niciodata;

Ce puerila eram atunci cand gandurile ma napadeau si evitam sa ma exteriorizez de frica... de frica? Ce hilar pare acum!

Ma ascundeam in lacrimi de tristete si nu gaseam niciodata butonul de "close".

Ma amuz cand ma vad in amintiri ... cat de terifiata eram in situatiile in care eram pusa intre ciocan si nicovala fara sa fie locul meu acolo;

Acum sunt indiferenta la tot ceea ce atunci parea a fi imposibil de depasit.

Nu imi este teama sa: spun ceea ce gandesc, scriu cuvinte care consider ca exprima stari sau caracterizari ale persoanelor, fac gesturi fara a imi pasa de privirile celorlalti, raspund la telefon fara sa ma gandesc ce isi doreste interlocutorul, imi exprim opinia pentru ca am acest drept, accept fericirea in viata mea - pentru ca o merit.

Daca atunci cand am inceput sa pasesc pe acest drum, aveam o retinere in ceea ce insemna fericire, iubire, zambete, vise, sperante si ganduri impartasite...acum pot spune ca nimic nu mai este cum a fost.

Traiesc clipa de fericire fara a ma gandi daca maine voi mai avea parte de ea, iubesc intens lasand uitarii gandul ca intr-o zi o sa ma trezesc si o sa fiu rece in ceea ce priveste sentimentele, zambesc mereu...chiar si atunci cand plang, visez fie ca vreau sau nu - imi place sa fac asta si mai ales sa pun in practica anumite chichite din vis, sper adesea ca oamenii nu vor mai barfii si vor lasa de-o parte ranchiuna, imi impartasesc gandurile prin scris chiar daca a doua zi este posibil sa primesc o eticheta din partea celor ce au citit, imi asum riscul sa scriu cu dublu inteles si prefer sa las pe fiecare sa inteleaga ceea ce isi doreste...este un sport frumos sa citesti printre randuri :) .

Am umblat prin multitudinea de ganduri ravasite de care nu mai stiam nimic...am sters amintirile uitate intr-un sertar prafuit si mi-am dat seama ca m-am schimbat mult fara sa bag de seama acest lucru;

Noua mea deviza este :"de ce sa ma leg la cap daca nu ma doare?"

Ganduri de iarna

Au inceput sa apara in vitrine din ce in ce mai multe obiecte care te duc cu gandul la Sarbatorile de iarna.

Jucarele de plus se pot cumpara cu diverse ocazii, la fel masinute teleghidate si robotei cat mai sofisticati - dar acum vanzatorii magazinelor profita de ocazie si fac o invazie de astfel de obiecte. Dupa parerea mea cam acestea sunt unele dintre cele mai dorite cadouri de copii ce au fost crescuti intr-o maniera aparte, astfel incat sa nu viseze departe si sa pice de undeva de sus;

Cei ce au fost invatati cu daruri ceva mai pretentioase lista de cadouri contine neaparat ceva din urmatoarea enumerare: calculatoar, laptop, bicicletea, ipod, papusa care mai are putin si aseamana oamenilor, aparat foto de ultima generatie, atv, masini electrice si alte cele...

Nu este treaba mea ce primesc ceilalti si nici nu sunt invidioasa...doar faceam o retrospectiva a ceea ce am remarcat;
M-am uitat melancolica la decoratiunile pentru acest sezon...as fi ipocrita sa spun ca nu sunt deosebit de frumoase si chiar ingenios de inspirate.

In fiecare an cumpar macar un glob pe care il alatur celorlate globulete si de fiecare data cand il pun in brad imi amintesc cu placere de momentul achizitionarii. Suna copilaresc, dar mie imi provoaca o stare de bine...pot spune ca un fel de traditie;

Elf-ul Mosului m-a indemnat sa scriu o scrisoare si sa i-o inmanez cat mai curad, sa aibe timp sa o citeasca...probabil s-a obisnuit Mosul ca eu scriu mult si in final spun ca vreau un set de pix-uri colorate. Aseara m-am apucat de ea, dar inca nu am terminat-o...asa ca fug sa mai scriu putin;

Multumesc

Prin minte imi trec o mie de ganduri...nu pot spune cu exactitate care sunt acestea, deoarece nu pot percepe decat franturi in care musai esti si TU.

Nu as fi crezut niciodata ca voi ajunge dependenta de TINE.

Am descoperit ca viata mea merge alaturi de a TA, urmarind impreuna soarele de la capatul drumului care ne zambeste cald;
IMPREUNA visam si speram ca dorintele noastre vor ajunge o realitate palpabila intr-un timp potrivit pentru a reusi sa le punem in practica conform planului de atac.

Cand NOI ne intalnim Pamantul de sub picioare parca dispare si plutim asemeni norilor, intr-o lume inimaginabil de frumoasa.

Iti multumesc pentru ca:

- mi-ai iesit in cale si pentru faptul ca ai luptat ca aceasta relatie sa existe;

- imi accepti stangaciile si inceri sa ma ajuti sa trec peste ele;

- m-ai invatat sa simt acest sentiment placut numit de oameni "iubire";

- ma faci sa rad atunci cand sunt trista;

- imi adori coditele si privirea aceea inocenta(;;);

- imi faci toate mofturile... si ai grija sa ma indulcesti mereu;

- ma intelegi fara sa spun nimic;

- ma asculti chiar si atunci cand aberez;

- m-ai ajutat sa invat sesiunea trecuta sa trec examenele cu bine;

- mi-ai fost alaturi in toate momentele despre care am omis sa scriu mai sus...

- dar si pentru ca ma intelegi asa cum nimeni altcineva nu a reusit sa faca;

Mai bine spus: Iti multumesc pentru ca Esti TU langa mine.

Noi

Ma aflu pe scaunul tau, in dormitorul tau ... ma simt ca intr-un vis frumos.
Am trecut peste toate obstacolele pe care mi le propunea aceasta zi si acum sunt extrem de fericita.
Chiar daca nu a fost asa cum mi-am imaginat, nu-mi pare rau...pentru ca a fost de o mie de ori mai bine de cat credeam;
Inca un lucru nou pe care il fac in aceasta clipa...scriu de pe pc-ul tau, din locul in care te aflai tu acum un an si ceva cand ne-am cunoscut pe net. Ironia sortii face ca simt ce simteai si tu atunci -poate chiar inzecit, ma refer la acel fior care trece prin tot corpul, la aceea emotie ciudata care nu da pace dar de care nu ai vrea sa scapi niciodata.

>:D< Vie si nevatamata parasesc aceasta parte din zi :*.

Liniste

Nu stiu cum se face, dar de cand m-am asezat in fata laptop-ului sa scriu cateva randuri, winamp-ul meu a generat numai muzica melancolica...care se potriveste perfect cu starea in care ma aflu. Am lasat muzica la un volum redus, vreau sa ramana in fundal pentru a completa decorul de care am nevoie in aceasta clipa.

Nu vreau sa ma trezeasca nimeni din starea aceasta ciudata in care am picat...e o liniste care se poate asemana cu "linistea dinaintea furtunii".

Daca o tin in ritmul asta, poate o sa reusesc sa imi aud gandurile cum vorbesc intre ele...

Spre surprinderea mea sunt calma;

Inca nu constientizez ca maine o sa ii intalnesc pe "ai LUI" (a 2-a intalnire cu parintii sai) si presimt ca o sa fiu emotionata si chiar extrem de timida (adesea devin penibil de tacuta in astfel de situatii).

Consider ca in toata aceasta nebunie de sentimente o sa fie si un fapt care este cu certitudine de partea binelui... pot spune ca alaturarea sufletului meu cu al lui o sa imi ofere curaj si multe sentimente adorabile;

Ascult:Delta Goodrem- In My Own Time

Chris Daughtry - Tennessee Line

Egypt Central - Home