Vremea sa fie de vina...sau poate nu.
Nu ma simt deloc in apele mele, este atat de ciudat sentimentul ce ma incearca...nu stiu in ce apa ma scald acum dar cert este ca nu imi este bine. Vreau inapoi marea mea plina de speranta si stralucire.
Imi doresc sa fiu capabila sa lupt cu morile de vant si sa ajung acolo unde nimeni nu credea ca o sa fiu...sa ating culmea aceea inalta si sa nu mai cobor niciodata de acolo.
Sa privesc imprejur si sa ma gandesc in sinea mea ca am avut un exemplu demn de urmat si sa imi amintesc ca nu trebuie niciodata sa incetez sa sper si sa visez. Acolo unde speranta moare, ramane visul pe care ni-l creem asa cum ne dorim.
Timpul asta hain, se misca necontenit...ajung sa cred ca este un ipocrit si nepasator cu noi... adesea aud ca "timpul le va rezolva pe toate"...baliverne, caci numai noi putem sa facem ceva favorabil. Sa stiti ca timpul ne ofera zile...dar nu uita sa ni le ia.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Some people become memories. Some become lessons. And a few become forever. 🤍 Where simple lines speak the deepest feelings
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
Cred ca e prima oara cand aud ca ai renuntat la ideea "timpul le rezolva pe toate"...inainte numai asa spuneai.
RăspundețiȘtergeresi apropo...nu e doar lupta ta...e lupta noastra :p
RăspundețiȘtergere