Sick

M-am simtit foarte rau.
EL a fost alaturi de mine, asta m-a facut sa ma simt in siguranta si sa uit pentru cateva momente de starea mea de sanatate.
Sper ca totul sa fie bine si sa nu fie ceva groaznic.

O alta...

Am aprins muzica, am dat volumul tare si am inceput sa "trebaluiesc". Starea mea de spirit a lasat de dorit, am incerat sa nu imi vars naduful si nervii pe cei din jurul meu, desi uneori ma simteam indreptatita sa o fac.
Priveam cum indiferenta si orgoliile se inaltau peste gard, iar eu...un biet om, am ramas prinsa in aceasta poveste incrucisata.As fi vrut sa ma ridic la inaltime si sa fiu precum un arbitru, insa uneori oamenii mari trebuie lasati sa isi rezolve singuri problemele.
Eu mereu am fost considerata o copila. Parerea mea nu a contat, gesturile mele au fost mereu gresite si calitatile mele nu au existat in privirea lor - cel putin asa m-au facut sa ma simt.
Consecintele comportamentului pe care il abordeaza ma face sa imi schimb si eu inevitabil starea. Nu vreau sa ma opresc in loc pentru niste copilareli de oameni mari.
Fiecare zi pierduta inseamna inca o zi departare de visul meu.
Astazi au existat momente in care mi-a parut rau ca respir aerul pe acest Pamant.

Desi ziua s-a terminat fara incidente foarte mari, in sufletul meu s-a produs o avalansa.
Regret multe sentimente. Imi pare rau ca nu pot sa ma afund si sa ma trezesc intr-o lume mai buna.

Imi pare rau

Sentimentele sunt gravate in suflet. Chiar daca intervin suparari, monotonie sau alte piedici ce ar putea sa umbreasca fericirea, nu trebuie sa uitam niciodata ce este in interiorul inimii.
Uneori atriul drept al inimii este responsabil cu dragostea si sentimentele frumoase, iar cel stang cu trairea clipei prezente. Cel putin aceasta este perspectiva mea.
Prezentul este trecator, la fel se intampla cu supararile si  sentimentele. Nu trebuie sa uitam niciodata ca anumite lucruri nu se vor intensifica, insa nici nu vor pieri ... daca nu se arata zi de zi, asta nu inseamna ca nu exista.
Fara sa ne dam seama facem lucruri prostesti si enervante, folosind diverse scuze pe care doar noi le intelegem.
Timpul le rezolva pe toate, dar uneori le si incurca.

Am fost...

O cheie nepotrivita
am fost pentru inima ta,
O grupa sangvina necompatibila
au fost sentimentele mele,
Un tratament gresit
pentru un biet bolnav,
O culoare prea inchisa
am fost pentru curcubeul sufletului tau,
Un peste ce inoata
in ape mult prea adanci,
Un vultur ce zboara
mult prea sus,
Un simplu calator
intr-o gara,
Un tren ce mergea
in directia opusa tie,
Un demon
printre ingeri,
Un culegator de mere
ce culege merele de pe jos,
Un ciuline
sperietor de albine..

Adi C.

Ai fost ...

O cheie potrivita
ai fost pentru inima mea,
O grupa sangvina compatibila
au fost sentimentele tale,
Un aparat de inhalat
pentru un bolnav de astm,
O culoare deschisa
ai fost pentru curcubeul sufletului meu,
Un delfin ce inoata
in ape cristaline,
Un porumbel alb
ce zboara printre oameni,
O dama in rosu
intr-un film "alb-negru",
Un tren poposit
in aceeasi gara,
Un inger
printre demoni,
Un mar din varful pomului
aflat pe o craca putin aplecata,
O floare frecventata
de zeci, sute de albine...

              Adi C.

Stare

Astazi a fost o altfel de zi.
Am avut cateva ore libere pe care le-am petrecut incercand sa recuperez zilele pierdute in care am fost nevoita sa fac diverse activitati mai putin placute.
Ma bucur enorm ca am reusit sa intru in bucatarie si sa incerc o reteta noua. Imi era asa de dor sa prepar ceva, orice. Am inceput sa intru in sevraj, as vrea sa bag la copt o prajiturica ...astept cu nerabdare sa treaca aceasta perioada si lucrurile sa intre in normal.
Poate mai trebuie sa astept o luna, cateva saptamani sau mai mult. Incerc sa fiu rabdatoare si sa imi pregatesc lista cu retete pe care o sa le incerc in noua bucatarie. Mi-am promis ca o sa schimb si stilul de facut poze;

Cliseu sau nu, anul acesta a fost ciudat pentru mine. Stresul a dainuit, timpul a fugit si gandurile mele au fost inchise intr-o cutie.
Ma simt foarte obosita si nu mai sunt capabila sa fiu comunicativa.

Just trying to find my self.

Sunt in cautarea mea. Am momente in care fac anumite gesturi si lucruri doar de dragul celor din jurul meu. Sunt atat de concentrata sa ii fac pe ceilalti sa se simta bine, incat uit de dorintele mele.
Nu vreau sa devin egoista, dar nici sa ma transform intr-un om care nu are legatura cu ceea ce sunt eu fara restrictii.

Ma simt prost, am facut o alergie sau ceva de genul acesta...am bubite care ma enerveaza. Capul ma supara, gandurile ma seaca, stresul este ca la el acasa si vremea iar este plangacioasa.
Astazi sunt un nimeni. Nu dau doi bani pe mine.
Am nevoie de intelegere, vreau sa cred ca merit sa fiu inteleasa. Am incercat sa demonstrez ca pot sa fiu demna de libertate, sunt capabila sa imi port de grija singura, desi sunt o plangacioasa.
Cuvinte...ah, ce greu ies din minte acum.

Dorinta

Am pierdut timpul, am asteptat sa sune telefonul si sa fiu chemata la interviul vietii mele.
Pentru cei ce apar la tv, totul pare simplu...cand le este viata mai grea, atunci dau cu piciorul intr-o piatra si descopera norocul sub ea. Ma uitam ca fetele din zilele noastre, asa numitele "pupeze" sau "asistente" au parte de joburi peste joburi fara sa le ceara ceva intelectual sau experienta in domeniu.

Ah Doamne, vreau si eu un loc de munca in Bucuresti, sau prin apropiere. Nu sunt pretentioasa. Nu vreau un salariu mare. Nu ma feresc de munca, fac orice...cel putin eu stiu cate putin din toate, poate asta este si problema, nu stapanesc nici un domeniu la perfectie.
Cochetez cu jurnalismul din liceu, am terminat o facultate in domeniu...am facut  practica experienta capatata  prin publicarea articolelor mele in anumite reviste.
As putea asa bine sa fiu ajutor de bucatar, nu am experienta scrisa in acest domeniu ... dar am experienta practica si ma ajuta imaginatia sa combin ingrediente si sa iasa un preparat gustos si aratos.
Ma gandesc ca la cat de comunicativa si zambitoare sunt, nu mi-ar prinde rau sa fiu responsabil de raion intr-un magazin, cunosc detalii despre bricolaje,electrocasnice si alte domenii de acest gen. Pot cu usurinta sa ajut la combinarea culorilor, ma descurc sa indrum oamenii catre produse pentru bugetul fiecaruia si imi place sa ajut.
Mult timp am dorit sa fiu la capatul celalalt al firului telefonic, sa lucrez la un call center, insa nu mi-a placut niciodata sa agasez omul sa cumpere ceva... imi doream sa ma sune si eu sa ii explic ce avem pe stoc, ce produse pot sa ii pun la dispozitie, ce problema are si cum putem sa o rezolvam.
Secretara, casiera sau de ce nu, sa stau la un ghiseu la relatii cu publicul si sa ajut... sunt joburi pe care nu as ezita sa le incerc.

Daca cineva stie sau a auzit de un loc de munca in Bucuresti si considera ca mi se potriveste, va rog sa nu ezitati sa imi trimiteti mesaje.
As putea sa spun ca sunt disperata, dar poate e un cuvant mult prea dur.
Am inceput sa visez urat noaptea si sa ma vad batand la usi inchise.

ABC

Dupa o varsta, sunt oameni care incep sa dea inapoi ... atat fizic cat si in ceea ce priveste comportamentul si gandirea. Nu vreau sa generalizez, poate sunt cazuri particulare, insa eu am intalnit cateva "specimene" de acest fel. Trebuie sa recunosc ca mi se pare pur si simplu infricosator cand realizez diferenta a ceea ce au fost si ceea ce au ajuns. Imi este teama sa nu ajung si eu asa.
Citeam acum cativa ani despre trecerea ireversibila a timpului si de scara pe care o urcam si coboram fara sa ne dam seama.
De la copilul care merge greu si spune lucruri traznite, ajungem niste adolescenti destul de responsabili si inteligenti, timpul trece peste umerii nostrii si indubitabil maturitata ne loveste in fata ... cel mai rau este la varsta inaintata cand memoria ne joaca feste si comprmanetul nostru se trsnsforma iar in unul copilaresc si plin de "de ce-uri? " .
Este mai greu sa ii tolerezi unui adult anumite gafe. Unui copil ii gasesti tot timpul scuze, fie ca este mic, nu a stiut sau poate a gresit ... insa ai pretentia de la un adult, ca e trecut prin viata sa stie, sa aiba grija si sa se descurce in orice situatie.
Ah, pacat ca nu pot sa spun mai multe despre acest subiect, sigur ati intelege la ceea ce ma refer.
Desi ma consider o persoana calma, rabdatoare si impaciuitoare ... am momente in care imi este greu sa inchid ochii si sa fac situatia sa para mai buna.
Imi pare rau!

Titlu

Ploua, ploua si iar ploua. Incep sa ma indoiesc ca este sfarsitul primaverii. Vremea este atat de mohorata si trista, astfel incat am zile in care ma simt pur si simplu trista.
Astazi am incercat sa nu bag in seama ploaia care siroia pe fereastra, aveam multe lucruri de facut si nici un plan de plimbare.
M-am simtit furioasa, lucrurile mergeau pe dos. Parca unii nu isi doresc sa terminam treaba mai repede, trag de timp a paguba ... problema este ca ce nu vor face astazi, vor face maine. Imi pare rau ca nu ma pricep sa fac anumite lucruri, caci nu as mai fi stat sa apelez la oameni de acest gen.
M-am saturat de situatia asta. Imi e dor de o zi in care sa ma trezesc si sa privesc in jurul meu si totul sa fie la locul lor. E greu in perioada renovarilor, interminabil atunci cand pe parcurs se ivesc nenumarate lucruri neprevazute.
De ar intelege omul acesta cat de mult imi doresc sa se termina situatia asta ... as putea sa spun ca astept asta de multi ani, e greu de inteles pentru oamenii care nu ma cunosc dincolo de cuvintele scrise, poate ca nici cei ce ma cunosc in viata de zi cu zi nu stiu aceasta dorinta, de curand m-am destainuit, am simtit ca vreau sa impart bucuria.
Asa-i viata, grea si complicata ... dar si frumoasa.

Stare

Intreaga zi am avut o stare pe care nu pot sa o definesc. Am incercat sa imi revin, dar nu am reusit. Sunt multe lucruri care ma opresc in loc si imi provoaca o mahnire sufleteasca.

Macar un lucru mi-a mers bine, cantarul mi-a aratat ceea ce imi doream sa vad. Am fost incantata sa vad ca sportul pe care l-am facut in ultima perioada a dat rezultate. Nu ma mai agit ca prietenele mele sunt cu mult mai silfide ca mine, atata timp cat eu ma simt mandra ca am scapat de bagajul acumulat involuntar pe perioada de iarna. Stiu ca pot sa mai slabesc putin, dar nu ma agit, am mai spus acum ceva vreme ca e si pe psihic...cu cat incerci mai mult sa elimini surprlusul, cu atat e mai greu.

P.s : E atat de usor sa fi mintita cu nonsalanta in fata. Dar, nu conteaza...avem timp pentru toate.

Ploua

M-am trezit in miez de noapte cu unghiile infipte in propria-mi piele. Am visat urat, am vrut sa ma agat de realitate, insa s-a lasat cu semne vizibile.
Mi-am dorit sa nu ploua ... sa fie o zi frumoasa, nu imi doream prea multe de la aceasta zi, soarele imi garanta un sfarsit de saptamana minunat.
Am fugit, la drept vorbind, sa prind masina. Am reusit, desi preferam sa mai astept 15 minute, decat sa vad atata rautate din partea unui om, dar asta e deja o alta poveste.
Da, a fost soare cand am ajuns in parc, desi in jumatate de ora a inceput o ploaie ciudata care a durat mult...ne-am adapostit, eram suparata, nu ma simteam in largul meu intr-un metru patrat de umbrela cu multa umezeala in jur.
Dar astazi minunile s-au infaptuit, soarele a iesit si ne-a imbratisat cu razele lui calde.

Ziua s-a incheiat cu un gest romantic din partea Lui. Il ador cand este atat de dulce si atent cu mine. :X

Tu esti vinovata

Ploaia schimba caracterele.
Astazi mi s-a parut ca totul a fost ciudat. Oamenii din jurul meu s-au comportat anormal ... orice cuvant le adresai, chiar daca nu era spus cu rautate, aducea o stare de tensiune si incordare. Se simteau vizati, criticati si mereu pe fuga. Vreau sa dau vina pe ploaie si poate oboseala pentru tot ce am trait astazi;
Mi s-a parut nedrept, dar nu am comentat nimic ... am vrut sa evit un scandal in plus;
Urasc cand cineva are o problema si se razbuna pe o persoana care nu are nici o vina, poate doar vina ca se afla la locul nepotrivit, asa cum am patit eu zilele acestea.
Orice glumita am incercat sa fac, am fost inlaturata prin cuvinte taioase.

The wind of change

Imi vine sa ma demachiez de caracter si sa spun lucrurilor pe nume, chiar daca anumite intaplari mi-au ajuns la urechi trunchiate, esentialul si concluzia mi-au fost "relatate" la momentul rece al situatiei...adica in proportie mare tind spre adevar.

Am o stare de calmitate interioara, nimic nu ma supara, nu ma atinge si nu ma face sa ma incrunt. Nu imi explic nici eu carui fapt datorez aceasta schimbare brusca. Ma bucur, n-as putea sa neg asta, cine nu si-ar dori sa nu simta rautatile venite din exterior.?
Stau pe banca din parc, o banca simpla...dar care a auzit multe povesti personale, as putea sa spun ca este locul meu unde ma regasesc.
Aici lumea se schmba, vad doar veselia celor mici, entuziasmul adolescentilor si povestile de iubire ale tinerilor . Parca cineva a interzis rautatile si starile nevativiste sa isi faca aparitia in acest loc.

Picaturi si lacrimi

Am cedat si am plans. Lacrimi siroiau pe obrajii mei, eram nervoasa pe mine ... idignata ca sunt inca o copila sufletista si mult prea sensibila. Poate ca motivul in sine a fost minor, insa in suflet se adunasera multe resentimente, sentimente si tristeti.
M-am inchis in camera, am luat ursuletul in brate si am lasat gandurile sa ma afunde. Plangeam in liniste, nu vroiam sa ma vada nimeni ... aveam nevoie de liniste.
Telefonul a sunat, am ascultat melodia dupa care m-am hotarat sa raspund, nu sunt genul de persoana care sa imi tratez apelantii cu indiferenta, stiu ca nu au nici o vina pentru starile mele schimbatoare. Adesea imi dreg vocea si raspund cu un glas cald si vesel, insa astazi ceva s-a petrecut ... fie eu nu mi-am reglat bine optimismul verbal, fie persoana cu care am vorbit ma cunoaste mai bine decat imi imaginam eu, caci mi-a spus ceva de genul "Tu esti suparata! Zambeste, hai sa ne vedem sa vorbim."
Ploaia m-a oprit sa ies la plimbare. Am preferat sa stau acasa ... am facut cateva accesorii pentru par si "mesteresc" un tricou, vreau sa ii dau o infatisare mai delicata.
Mi-am ales si modelul de rochie pe care vreau sa il fac.
Am realizat ca atunci cand sunt suparata ma afund in lucruri care imi plac si gasesc timp necesar pentru a duce la bun sfarsit ceea ce mi-am propus. Mama spunea cand eram mai mica, ca ar trebui sa ma supere mai des...mai ales atunci cand avea treaba cu mine - recunosc, in copilarie uram sa sterg praful si sa spal faianta, insa la suparare ma apucam de bunavoie si nesilita de nimeni sa lustruiesc.
Treburile se aglomereaza, insa usor se vor termina, poate atunci si stresul meu o sa fie inexistent. Fara sa vreau sunt agitata in perioada aceasta.
Vroiam sa mai spun ca nu voi uita niciodata de unde am plecat, o sa povestesc micutiilor mei despre viata mea dincolo de cuvintele gravate. Sunt lucruri mult prea personale si familiare despre care imi este imposibil sa vorbesc public, insa mi-ar placea sa ii invat ca uneori este bine sa pleci de jos, sa stii sa te bucuri de lucruri minore.

Hug a Bug. :)

Familie

Mereu am vorbit de dorinta mea pentru viitor - despre balansoarul in care ma legan usor cu mosul meu si bem impreuna ciocolata calda, insa niciodata nu m-am gandit concret la pasii ce urmeaza sa fie facuti pentru indeplinirea acestui vis .
Zilele acestea am avut o discutie mai serioasa cu Mister, acum mi-am dat seama ca sunt multe lucruri pe care le-am trecut cu vederea .
Am idee cum vreau sa arate inelul de logodna, insa nu m-ar deranja sa fiu surprinsa ... asa cum a facut-o si data trecuta. Recunosc, am un inel minunat de care sunt mandra si pe care il port cu drag ori de cate ori am ocazia.
Rochia de mireasa este un detaliu strans legat de noul nume de familie ce o sa ma reprezinte la fiecare pas.
Viata in doi nu este doar lapte si miere, chiar daca noi o sa ne intelegem ca si pana acum, adica de minune ... sunt lucruri care inevitabil o sa ne puna casnicia la incercare. Stresul zilei de maine este uneori insuportabil si reuseste sa creeze o situatie inconfortabila. Insa impreuna o sa ajungem doi batrani simpatici.


Sunt o visatoare, stiu asta, visez cu ochii deschisi cum o sa mergem impreuna spre altar si cum viata noastra o sa se schimbe in clipa respectiva.
Chiar daca o sa dureze cererea inca sapte-opt ani sau poate chiar mai multi, nu imi pasa asta, ideea este sa fie ceva special si pentru eternitate.
Zambesc cu gandul ca cuvintele frumoase pe care mi le-a adresat zilele precedente. Desi stiu cat de mult ma iubeste, nu ma asteptam sa fie atat de grijuliu si calculat intr-o situatie de genul.
Il iubesc pe zi ce trece mai mult. >:d<

Ploua in luna lui mai

Ploua torential ... privesc pe geam si pic pe ganduri straine.
Imi era dor sa ploua, insa s-a intamplat la momentul nepotrivit. Ploaia m-a surprins intr-o stare melancolica. Nu pot sa spun ca ma gandesc la ceva anume, un cliseu se deruleaza si ma ameteste. Vreau sa fug, sa ma ascund in bretele puternice ale omului drag mie.
Este bizar ceea ce simt, intr-un fel sau altul nu inteleg nici eu de ce simt o tristete, o suparara ... caci am nenumarate motive de bucurie.
Imi merge bine pe: plan sentimental, financiar, familiar, amical si nu ma pot vaita nici de creativitate ... insa ceva lipseste din povestea aceasta. Nu ma intrebati, caci eu sunt in cautarea raspunsului.
Banuiesc ca este vorba despre clepsidra, timp si momente.

Curand sper ca lucrurile sa intre pe un fagas normal. Imi doresc sa termin proiectele pe care le-am inceput, dupa care imi iau o pauza de mine si incep cautarile. Am obosit sa sper in minuni, ajung sa ma multumesc cu frimituri si sa renunt la fericire pentru ceva necesar. E nedrept, dar poate trebuie sa trec prin asta pentru a ajunge intr-o zi la locul mult visat.
"Sus pui de urs" mi-ar spune cineva, e timpul sa ma sterg de praf si sa ma pun pe picioare. Cineva acolo sus ma  iubeste si are grija de mine.

Creativitate

Astazi a fost o zi mai linistita din toate punctele de vedere. Am profitat pentru a cauta un model de rochie pe care sa il realizez cu manutele astea doua.
Mi-am cumparat de curand un material rosu cu un imprimeu fin, insa acum imi pare rau ca nu gasesc voal negru.
Gandul mi-a ramas la o rochita gotica... ceva similar cu imaginea de aici, insa folosind culori mai fade si linistite. Consider ca m-ar prinde bine, ar fi o schimbare de imagine pe care mi-o doresc din perioada liceului.
De crand am incercat sa port iar "the black dress" - ma simteam atat de bine, dar stiu ca nu as putea zi de zi sa port doar anumite culori si stiluri. La mine moda-i trecatoare. Astazi negru, maine piersicta sau turqoise... cat despre lungimi nu ma feresc de lungimi pana la glezne, insa nici de fuste scurte si decente.

Imi mai doresc sa termin de facut cerceii crosetati si floricelele pe care sa le aplic pe hainele simple.
 Nu am uitat de dorinta arzatoare de a avea panglica colorata sa fac cat mai multi cercei trandafir, consider ca sunt fini,eleganti si de efect.

Jucarii

 Astazi in plimbarea mea zilnica am avut parte de un moment in care mi-am dat seama ca nu regret nici o secunda din trecutul meu. Imi iubesc copilaria asa cum a fost ea, chiar daca nu aveam multe jucarii, nu eram niciodata nemultumita, nu imi petreceam timpul aiurea si nici nu vorbeam injurios asa cum fac unii copii din ziua de azi. Mai bine s-ar mai juca, si nu s-ar grabi spre o lune necunoscuta, a maturizarii.
 Unde a disparut multitudinea de jucarii din lemn de altadata? 
Imi amintesc cu drag de trenuletul de lemn cu care ma jucam in dimenetiile racoroase de vara. Era zgomotos, frumos colorat si rezista la toate zdruncinaturile pe care era nevoit sa le faca in drumul lui catre "depou". Nu a contat nici o clipa pentru mine ca nu era motorizat, il adoram pentru lengevitatea si povestea pe care a avut-o pana sa ajunga la mine. 

 Cat despre hainute, ce sa mai spun...am si acum cateva rochite pe care le-am pastrat, am imbracat papusile cu ele si adesea ma trezesc regasindu-ma in momente trecute de mult. Imi pare bine ca nu am uitat de unde am plecat si ca desi am avut relativ putine hainute, au fost in serie mai limitata, daca nu chiar facute de manutele mamei mele. Trebuie sa recunosc, ca am desoperit cateva lucrusoare pentru copii la care nu ai putea sa renunti sa le cumperi. Sunt adorabile rochitele, gecutele, pantofeii...adidasii. Pe vremea mea nu erau atat de multe alternative.

Poate va intrebati ce m-a apucat sa vorbesc despre copilarie, ei bine ... poate nu as fi povestit, insa am ramas cu un gust amar dupa ce am vazut doua dragute adolescente cum s-au asezat in parc, au scos doua pahare de unica folosinta si o sticla de lichior si au inceput sa bea in parc. Fetele nu aveau mai mult de 15 ani ... am ramas fara cuvinte pret de cateva clipe, nu stiam cum sa ma manifest, imi era rusine de rusinea lor. Eu nici  macar la varsta pe care o am nu mi-ar fi permis sa fac acest lucru public.
Si ... sa nu mai spun despre hainele pe care le poarta adolescentele, poate ca si pentru plaja sunt indecente, pai minte pentru oras, dar ma gandesc ca sunt o batrana si nemultumita.

Poza imi apartine, acestea sunt jucariile mele si nu imi este rusine cu asta. De-a lungul anilor am preferat sa investesc in lucruri palpabile, nu il placeri scurte de moment precum dulciurile.
Perioada copilariei nu se mai intoarce oricat de mult ne-am dori uneori sa se intample. Sunt constienta ca nici eu nu mi-am dat seama de acest lucru la o varsta frageda, insa ma bucur ca am amintiri placute, povesti frumoase si ganduri vesele legate despre jocurile copilariei.

Sa fim la moda, in orice anotimp

Nimic nu se compara cu moda, moda reprezentand tot ceea ce este in jurul nostru. Atunci cand ne gandim la sezonul primavara-vara, care tocmai a sosit, ne gandim si la ceea ce sugereaza cele doua anotimpuri. Reinvierea naturii duce la o explozie de culori calde.  Vara ne gandim la  temperaturi ridicate, asa ca trebuie sa purtam haine  simple dar si elegante. Cel mai potrivit cuvant care poate caracteriza colectia de primavara-vara 2012 este “cochet”.

 Fiecare persoana are un stil care o defineste, unele persoane sunt elegante, altele sunt sport dar toate persoanele sunt interesate de un magazine in care sa le gaseasca pe toate, sa nu fie nevoiti sa mearga foarte mult de la un produs la altul sa gaseasca produse de calitate si pretul sa fie bun. Dar multi dintre ei au descoperit  si  folosit cu succes cumparaturile online. In magazinul 3 Suisses veti gasi exact ceea ce cautati!

Dorinte:

Am gasit cateva decoratiuni pe care mi le doream de mult timp. Trebuie sa recunosc ca am cercetat piata online in amanunt. Preturile variaza foarte mult.
Ma enerveaza foarte mult ca anumite site-uri au preturi mai mici insa nu sunt foarte bine aprovizionate, asa ca...desi fac o economie la bani, nu reusesc sa imi satisfac dorintele dintr-un singur magazin. Deci avantaj zero.
Decoratiunile pentru desert au  fost mereu o atractie pentru privirile tuturor.

Cat despre Anasonul stelat pot sa spun ca am cautat samanta sa imi plantez singura aceste minunatii, insa am gasit doar anason simplu.

Imi mai doresc multe hartiute de briose,  desi mai am multe sortimente ... niciodata nu imi ajung. Fiecare reteta se potriveste cu o anumita culoare de hartie.
Lista este deschisa :)

Vineri

"A mai trecut o zi din viata noastra" - am rupt tacerea spunand aceasta fraza ... nu stiu de ce am simtit nevoia sa oftez. Stiu ca tineretea este inca la inceput, dar uneori sufletul imi este imbatranit de griji si probleme. Am momente in care ma simt mai aproape de viata oamenilor mari, simt grija zilei de maine, incerc sa calculez fiecare miscare si nu mai pot sa ma bucur de inocenta.
"Toate's trecatoare " - acesta ar putea sa fie raspunsul potrivit, insa ... exista un dar in aceasta problema, uneori timpul fuge mult prea repede, nu ne lasa sa ne bucuram de ceea ce ne apartine, ne impinge catre o lume necunoscuta unde suntem tratati nepotrivit.
"Sa ne coloram lumea in care traim" - asta ar trebui sa spunem la unison toti.
In fiecare zi sa facem cel putin un lucru care sa ne aduca zambetul pe buze.

O alta zi

Devine cliseu ceea ce fac eu pana seara... insa iesirile au inceput sa prinda contur diferit in fiecare zi. Astazi am jucat badminton.
Imi place ca reusesc sa fac sport fara sa fie plictisitor si sa simt obligativitatea de a face ceva pentru a ma bucura de beneficiu.
Planuri pentru viitor am facut. Urmeaza volei si pe urma mai vedem. Sincer mi-ar placea sa ne plimbam cu bicicletele, insa este mai greu pentru ca nu toti prietenii mei au un asemenea "vehicul".
Sanatatea imi este mai buna. Nu ma mai doare asa rau. Sper ca zilele ce vor urma sa ma aduca la realitate si imi revin in totalitate.
Schimbarile de care pomeneam in urma cu ceva vreme au inceput sa rasara. Simt ca in curand o sa reusesc. Vara aceasta o sa fie ceea ce mi-am dorit in ultimii ani.

Totul o sa fie bine...

Ce vreme schimbatoare. Intreaga zi am avut o stare ciudata ... durerile de cap nu mi-au dat pace, insa nici eu nu am vrut sa le alimentez cu medicamente si nici sa le las sa ma doboare. Am infruntat cu stoicism.
Incerc sa imi pastrez  energia pentru multitudinea de trebuiri pe care le am de facut. Stiu, suna exagerat pentru multi dintre cei carora le spun de mai bine de o luna ca am treaba ... insa este inevitabil atunci cand te apuci de o treaba sa nu realizezi ca mai sunt si altele neprevazute pe care trebuie sa le faci.
Ma bucur ca am reusit macar de cateva ori pe saptamana, seara ... sa imi vizitez prietenii. Am de gand sa nu ma las de programul de gimnastica si sport, nici macar atunci cand oboseala ma doboara.
 Am lasat pe un plan secundar placerile personale: gatitul, handmade-ul si lecturarea de carti.
Stiu ca totul o sa revina la normal curand. Trebuie sa am grija si de dorinta mult visata inca de acum patru ani. Vreau sa cred ca pot sa ma descurc si o sa am grija la tot ce se intampla.

Diferente

In ultima perioada am fost mult mai atenta la oamenii din jurul meu, am vrut sa le analizez gesturile si sa am o atentie marita la lucrurile care nu imi plac pentru a nu le face si eu la randul meu - vorba axiomei "Ce tie nu iti place, altuia nu ii face".
Diferentele pe care le fac anumiti oameni ma pun pe ganduri serios. Mi se pare absurd ca x persoana face o nebunie si este perceput bine, insa daca eu as face aceeasi nebunie, lumea m-ar cataloga .
Poate pentru ca au pretenii de la mine in anumite situatii, dar nu mereu acesta este motivul pentru care sunt pusa la zid inutil.
Ma simt obosita de atatea treceri cu vederea peste situatii deranjante.
 Trebuie sa ma las pagubasa, nu vreau sa schimb pe nimeni ... problema este la mine.

Despre ziua aceasta

Am avut parte de o iesire la sala de sport. Am jucat cu o parte din amicii mei ping-pong. Sunt mandra ca am reusit sa ii surprind intr-un sens pozitiv cu felul meu de a juca.
Recunosc ca am avut un antrenor minunat, multumesc mandrule pentru tactica pe care m-ai invatat sa o folosesc pentru a castiga puncte cinstite si uimitoare pentru ceilalti.
Am ras, am glumit, am alergat, am vorbit, m-am lovit si m-am distrat. A fost o zi draguta din acest punct de vedere, imi lipsea o astfel de iesire.
Ne-am propus ca saptamana aceasta sa ne intalnim la badminton si rummy. Nu comteaza cine castiga sau pierde;

Back home

In ultimele zile mi-am ascultat doar vocea interioara. Am vrut sa traiesc momentul fara sa ma gandesc la alte lucruri asa cum faceam pana acum. Nu stiu daca am luat deciziile corecte, insa cert este ca m-am simtit bine si am experimentat lucruri noi.
Am dansat fara sa ma simt privita cu ochi straini si goi. Am zambit cu sufletul , chiar imi era dor sa fac acest lucru. Am gatit. Am iubit. Am vorbit. Am pozat. Am invatat lucruri noi. Am convietuit. Am trait la maxim...
Ma bucur ca lucrurile nu s-au desfasurat asa cum ma temeam eu ca se vor termina. Totul este bine cand se termina cu bine. Mi-ar placea sa nu mai trec prin astfel de perioade agitate si stresante. Sanatatea este afectata de gandurile negative si stres.

Priemierele au avut usa deschisa in acest sfarsit de saptamana. Sper ca am stiut sa le imbratisez asa cum se cuvine;
Vreau sa cred ca totul este bine si ca o sa se regleze toate problemele mele. Vreau din ce in ce mai mult sa imi ating dorintele fara sa o dau in bara. Incerc sa imi controlez gandurile negative, sa nu imi sperie doleantele.

Sambata

Alergatura. Poze. Sentimente. Ganduri. Dans. Oameni. Lumini. Sunete. Culori. Oboseala.

Analiza:

Treburi casnice pe teren strain. :)

Sa intorc clepsidra

Ma simt obosita ... mi-am facut bagajul si am recitit lista de cateva ori sa ma asigur ca nu uit nimic. Nicaieri nu-i ca acasa unde ai tot ce iti trebuie si daca ti se pune pata sa te imbraci in x culoare, ai accesorii asortate - cel putin la mine acasa asa este.
Probabil zilele acestea nu o sa scriu pe blog, sper ca viitoarea postare sa fie vesela.
Zambetul meu e sec ... nu stiu cum sa intorc clepsidra si sa fac timpul sa zboare mai repede...sa ma trezesc la mijlocul saptamanii viitoare si sa rasfoiesc o carte. Vreau sa ma relaxez la iarba verde, sa profit de soarele placut al primaverii si sa ascult muzica alaturi de prietenele mele. Sa fie o zi doar a noastra, a fetelor.
Poate ca sunt egoista, insa ma oboseste agitatia si stresul in care traiesc de cateva saptamani.

Ganduri

Stand pe o banca in parc, priveam agitatia din jur ... gandul imi zbura, asa cum face adesea in ultima perioada... incercam sa imi culeg cuvintele si sa le rostesc astfel incat sa nu par debusolata.
Astenia de primavara si-a facut aparitia inevitabil.

 Scurta plimbare nocturna si mirosul liliacului batran mi-a amintit de copilarie, cand faceam nenumarate drumuri pe aleea cu liliac doar pentru a ma bucura de mireasma acestor flori delicate.
 Ce dor imi e de anumite momente inocente, de bucuriile minore si jocurile aferente;
Am nevoie de o schimbare. Imi doresc in ultima perioada sa imi transform infatisarea, sa apelez la mici trucuri pentru a ma face sa ma simt mai bine.
Trebuie sa recunosc, ca nu am mai facut niciodata o astfel de nebunie, insa nu cred ca are ce sa mearga prost. Stiu ca interiorul ramane intact, insa exteriorul o sa fie diferit ... in bine sau nu - asta ramane de vazut.
 De cand eram o copila cu codite am evitat sa imi tund cositele de teama sa nu imi bucale parul si sa ma cert cu el ca nu vrea sa ma asculte ... oare de ce ne dorim ceea ce nu avem?

1 mai - muncitoresc

Nu am inteles niciodata ideea de a face gratar in aceasta zi; Daca este vorba despre o coincidenta, nu am nimic de obiectat ... insa sunt multi oameni care trateaza aceasa zi ca pe o sarbatoare si se duc la cumparaturi special pentru "mici si bere".
Eu prefer mancarea cu legume multe, verdeata si musai o salata verde ... nu as da aceasta delicatesa pentru nici cea mai fina carne existenta pe Pamant.
Poate pentru faptul ca nu am un loc de munca nu simt nevoia sa petrec pe 1 mai ca majoritatea romanilor. O zi libera nu inseamna ca trebuie sa ne distram, uneori este o ocazie potrvita pentru activitati de familie sau munca "colectiva".
Nu ma deranjeaza ceea ce fac ceilalti, este pur decizia lor. Nu sunt eu in masura sa le impun ce sa faca sau sa ii critic, ceea ce am spus este pur si simplu din punctul meu de vedere si nu am nici un scop ascuns sau nu, sa fac pe cineva sa se simta atacat de cuvintele mele.