Ma simt obosita ... mi-am facut bagajul si am recitit lista de cateva ori sa ma asigur ca nu uit nimic. Nicaieri nu-i ca acasa unde ai tot ce iti trebuie si daca ti se pune pata sa te imbraci in x culoare, ai accesorii asortate - cel putin la mine acasa asa este.
Probabil zilele acestea nu o sa scriu pe blog, sper ca viitoarea postare sa fie vesela.
Zambetul meu e sec ... nu stiu cum sa intorc clepsidra si sa fac timpul sa zboare mai repede...sa ma trezesc la mijlocul saptamanii viitoare si sa rasfoiesc o carte. Vreau sa ma relaxez la iarba verde, sa profit de soarele placut al primaverii si sa ascult muzica alaturi de prietenele mele. Sa fie o zi doar a noastra, a fetelor.
Poate ca sunt egoista, insa ma oboseste agitatia si stresul in care traiesc de cateva saptamani.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: