Ploua in luna lui mai

Ploua torential ... privesc pe geam si pic pe ganduri straine.
Imi era dor sa ploua, insa s-a intamplat la momentul nepotrivit. Ploaia m-a surprins intr-o stare melancolica. Nu pot sa spun ca ma gandesc la ceva anume, un cliseu se deruleaza si ma ameteste. Vreau sa fug, sa ma ascund in bretele puternice ale omului drag mie.
Este bizar ceea ce simt, intr-un fel sau altul nu inteleg nici eu de ce simt o tristete, o suparara ... caci am nenumarate motive de bucurie.
Imi merge bine pe: plan sentimental, financiar, familiar, amical si nu ma pot vaita nici de creativitate ... insa ceva lipseste din povestea aceasta. Nu ma intrebati, caci eu sunt in cautarea raspunsului.
Banuiesc ca este vorba despre clepsidra, timp si momente.

Curand sper ca lucrurile sa intre pe un fagas normal. Imi doresc sa termin proiectele pe care le-am inceput, dupa care imi iau o pauza de mine si incep cautarile. Am obosit sa sper in minuni, ajung sa ma multumesc cu frimituri si sa renunt la fericire pentru ceva necesar. E nedrept, dar poate trebuie sa trec prin asta pentru a ajunge intr-o zi la locul mult visat.
"Sus pui de urs" mi-ar spune cineva, e timpul sa ma sterg de praf si sa ma pun pe picioare. Cineva acolo sus ma  iubeste si are grija de mine.