O alta...

Am aprins muzica, am dat volumul tare si am inceput sa "trebaluiesc". Starea mea de spirit a lasat de dorit, am incerat sa nu imi vars naduful si nervii pe cei din jurul meu, desi uneori ma simteam indreptatita sa o fac.
Priveam cum indiferenta si orgoliile se inaltau peste gard, iar eu...un biet om, am ramas prinsa in aceasta poveste incrucisata.As fi vrut sa ma ridic la inaltime si sa fiu precum un arbitru, insa uneori oamenii mari trebuie lasati sa isi rezolve singuri problemele.
Eu mereu am fost considerata o copila. Parerea mea nu a contat, gesturile mele au fost mereu gresite si calitatile mele nu au existat in privirea lor - cel putin asa m-au facut sa ma simt.
Consecintele comportamentului pe care il abordeaza ma face sa imi schimb si eu inevitabil starea. Nu vreau sa ma opresc in loc pentru niste copilareli de oameni mari.
Fiecare zi pierduta inseamna inca o zi departare de visul meu.
Astazi au existat momente in care mi-a parut rau ca respir aerul pe acest Pamant.

Desi ziua s-a terminat fara incidente foarte mari, in sufletul meu s-a produs o avalansa.
Regret multe sentimente. Imi pare rau ca nu pot sa ma afund si sa ma trezesc intr-o lume mai buna.