Astazi in plimbarea mea zilnica am avut parte de un moment in care mi-am dat seama ca nu regret nici o secunda din trecutul meu. Imi iubesc copilaria asa cum a fost ea, chiar daca nu aveam multe jucarii, nu eram niciodata nemultumita, nu imi petreceam timpul aiurea si nici nu vorbeam injurios asa cum fac unii copii din ziua de azi. Mai bine s-ar mai juca, si nu s-ar grabi spre o lune necunoscuta, a maturizarii.
Unde a disparut multitudinea de jucarii din lemn de altadata?
Imi amintesc cu drag de trenuletul de lemn cu care ma jucam in dimenetiile racoroase de vara. Era zgomotos, frumos colorat si rezista la toate zdruncinaturile pe care era nevoit sa le faca in drumul lui catre "depou". Nu a contat nici o clipa pentru mine ca nu era motorizat, il adoram pentru lengevitatea si povestea pe care a avut-o pana sa ajunga la mine.
Cat despre hainute, ce sa mai spun...am si acum cateva rochite pe care le-am pastrat, am imbracat papusile cu ele si adesea ma trezesc regasindu-ma in momente trecute de mult. Imi pare bine ca nu am uitat de unde am plecat si ca desi am avut relativ putine hainute, au fost in serie mai limitata, daca nu chiar facute de manutele mamei mele. Trebuie sa recunosc, ca am desoperit cateva lucrusoare pentru copii la care nu ai putea sa renunti sa le cumperi. Sunt adorabile rochitele, gecutele, pantofeii...adidasii. Pe vremea mea nu erau atat de multe alternative.
Poate va intrebati ce m-a apucat sa vorbesc despre copilarie, ei bine ... poate nu as fi povestit, insa am ramas cu un gust amar dupa ce am vazut doua dragute adolescente cum s-au asezat in parc, au scos doua pahare de unica folosinta si o sticla de lichior si au inceput sa bea in parc. Fetele nu aveau mai mult de 15 ani ... am ramas fara cuvinte pret de cateva clipe, nu stiam cum sa ma manifest, imi era rusine de rusinea lor. Eu nici macar la varsta pe care o am nu mi-ar fi permis sa fac acest lucru public.
Si ... sa nu mai spun despre hainele pe care le poarta adolescentele, poate ca si pentru plaja sunt indecente, pai minte pentru oras, dar ma gandesc ca sunt o batrana si nemultumita.
Poza imi apartine, acestea sunt jucariile mele si nu imi este rusine cu asta. De-a lungul anilor am preferat sa investesc in lucruri palpabile, nu il placeri scurte de moment precum dulciurile.
Perioada copilariei nu se mai intoarce oricat de mult ne-am dori uneori sa se intample. Sunt constienta ca nici eu nu mi-am dat seama de acest lucru la o varsta frageda, insa ma bucur ca am amintiri placute, povesti frumoase si ganduri vesele legate despre jocurile copilariei.
Unde a disparut multitudinea de jucarii din lemn de altadata?
Imi amintesc cu drag de trenuletul de lemn cu care ma jucam in dimenetiile racoroase de vara. Era zgomotos, frumos colorat si rezista la toate zdruncinaturile pe care era nevoit sa le faca in drumul lui catre "depou". Nu a contat nici o clipa pentru mine ca nu era motorizat, il adoram pentru lengevitatea si povestea pe care a avut-o pana sa ajunga la mine.
Cat despre hainute, ce sa mai spun...am si acum cateva rochite pe care le-am pastrat, am imbracat papusile cu ele si adesea ma trezesc regasindu-ma in momente trecute de mult. Imi pare bine ca nu am uitat de unde am plecat si ca desi am avut relativ putine hainute, au fost in serie mai limitata, daca nu chiar facute de manutele mamei mele. Trebuie sa recunosc, ca am desoperit cateva lucrusoare pentru copii la care nu ai putea sa renunti sa le cumperi. Sunt adorabile rochitele, gecutele, pantofeii...adidasii. Pe vremea mea nu erau atat de multe alternative.
Poate va intrebati ce m-a apucat sa vorbesc despre copilarie, ei bine ... poate nu as fi povestit, insa am ramas cu un gust amar dupa ce am vazut doua dragute adolescente cum s-au asezat in parc, au scos doua pahare de unica folosinta si o sticla de lichior si au inceput sa bea in parc. Fetele nu aveau mai mult de 15 ani ... am ramas fara cuvinte pret de cateva clipe, nu stiam cum sa ma manifest, imi era rusine de rusinea lor. Eu nici macar la varsta pe care o am nu mi-ar fi permis sa fac acest lucru public.
Si ... sa nu mai spun despre hainele pe care le poarta adolescentele, poate ca si pentru plaja sunt indecente, pai minte pentru oras, dar ma gandesc ca sunt o batrana si nemultumita.
Perioada copilariei nu se mai intoarce oricat de mult ne-am dori uneori sa se intample. Sunt constienta ca nici eu nu mi-am dat seama de acest lucru la o varsta frageda, insa ma bucur ca am amintiri placute, povesti frumoase si ganduri vesele legate despre jocurile copilariei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: