Asa NU!

Aseara in timp ce zapam telecomanda am ramas pe un program ce difuza un meci de Wrestling.
Nu sunt eu adpeta batailor, dar am zis sa privesc cateva minute;
Nu stiu daca era inceputul, mijlocul sau spre finalul meciului...dar am ramas pur si simplu uluita de ceea ce vedeam : erau 8 oameni in ring, dintre care doar 7 se mai invarteau pe acolo, acestia au coborat din ring si au inceput sa darame masa comentatorilor, sa rupa saltelele, covoarele, elasticele, sa arunce cu diverse obiecte ... au batut arbitrul, dupa care doi indivizi de la paza si protectie au incercat sa il scoata pe arbitru din decor, dar nu au mai reusit caci si eu au fost pusi la Pamant de matahalele respective.
Cei 7 "pitici" se agitau de parca ar fi fost niste lei inchisi intr-o custa. Dupa numai cateva minute si-au amintit ca mai aveau ceva de terminat, s-au intors in ceea ce mai ramasese din ring si au inceput sa sara, sa dea cu pumnii, picioarele in saracul om cazut la Pamant care nu mai putea nici sa reactioneze. ( la drept vorbind, daca nu era el acolo jos ... cu siguranta reactiona la fel ca semenii lui)
O privire per ansamblu in locul faptei arata devastator, comentatorul era sub masa probabil statea acolo ranit, arbitrul nu mai misca, agentii de paza se ridicau cu greu.
In acest timp mi-am amintit de un pusti care are 13-14 ani si urmareste fiecare meci, se joaca doar jocuri similare si adora sa colectioneze tot ceea ce tine de wrestling;
Oare nu este un sport mult prea periculos? Nici nu cunosc regulile pe care le are ... dar oare are vre-o limita?
In box sau K1 stiu ca se bat dar au anumite locuri in care nu trebuie sa loveasca si bataia este incheiata atunci cand unul dintre jucatori nu se mai ridica de la sol ... in wrestling totul parca este haotic si neomenesc.

Am simit nevoia sa vorbesc despre acest lucru cu gandul la nebunia care este permisa in jurul nostru... traim ca intr-o junga in care totul este permis.
Nimeni nu vede si nu aude nimic.

Emotia din randuri

Cu siguranta am mai povestit despre momentele mele de slabiciune in care gesturile mici reusesc sa ma emotioneze pana imi apar lacrimi multe ce se scrug pe obrajii bucalati.
Am spus eu adesea ca sunt tare si ca nu mai plang, dar nu pot - sunt un suflet usor de emotionat.
Inca de dimineata am inceput sa simt starea de beatitudine euforica.
M-am trezit putin buimaca cautandu-mi pastilele, nici nu stiu cum am reusit sa le iau si sa adorm instantaneu ... imi amintesc ca m-am gandit la un singur lucru : "nu i-am urat o noapte buna!".
De dimineata am pus o intrebare la care nu ma gandeam ca o sa primesc un raspuns exuberant ... la drept vorbind am intrebat doar pentru a primi un raspuns afirmativ si nimic mai mult - aveam nevoie de acest "DA" ca de fiecare zi de joi.
"Te iubesc cam cat e distanta de la mine pana la tine, dar pe partea cealalta a Pamantului ."
Citind raspunsul inima a inceput sa bate din ce in ce mai tare cu fiecare nou cuvant pe care il descopeream in aceea alaturare de cuvinte.
Pentru mine a insemat mai mult decat un raspuns, a fost o declaratie romantica.

Dar, aceasta a fost doar inceputul primelor lacrimi de emotie pe care le-am varsat astazi,
Mi-am vazut eu de treburile mele, atat cat am putut, caci raceala ma doboara destul de usor si ma cuprind diverse stari de ameteala, oboseala sau simptome similare.
M-am hotarat sa citesc cartea mult asteptata "P.s - i love you" de Cecilia Ahern ... o carte pe care mi-am cumparat-o inainte de sesiune si pe care am tinut-o pe noptiera asteptand sa o citesc.
Recunosc putin cu rusine in suflet ca am lacrimat la diverse pasaje.
Imi pare bine ca nu am vazut filmul, caci nu as mai fi gasit suspansul citind aceste randuri.

Printre picaturi am recitit scrisoarea primita de Craciun, reuseste inca sa ma faca sa trec prin multe stari emotionante si sentimente de fericire ... ma incanta acest lucru si mi-ar placea sa mai am parte de astfel de scrisorele ( e un apropo :-" ).
Cand am venit la calculator am descoperit un blog prin de sentimente ce i se adreseaza unei fete ce a insemnat mult pentru autorul blogului.
Nu mi se intampla de multe ori sa descopar un baiat care scrie despre trairile interioare intr-un mod atat de dragut. Nu am apucat sa citesc foarte mult, dar ceea ce am descoperit m-a frapat.
Daca stau sa privesc istoricul acestei zile toate lucrurile au legatura cu actiunea de "a citi" .

Macar pentru o zi vreau sa fiu Dulce...

Timpul trece si simt cum ma apasa atat pe suflet cat si pe ganduri. Nu stiu cum sa pasesc spre viitor, incerc sa nu ma gandesc prea mult la consecinte, dar fiecare lucru trebuie gandit in ansambu pentru a nu face o greseala pe care nu o voi uita niciodata.
E greu sa trec dintr-o extrema in cealalta ... vreau, dar in acelasi timp nu prea vreau.
Am renuntat la gandul de maturizare cu forta, este imposibil sa te schimbi pentru ca iti doresti - este nevoie de ceva ce sa atinga coarda sensibila si sa presara praf de maturitate in gandurile acestea mult prea puerile.
O ploaie de sentimente - sa reuseasca sa preschimbe copilarelile in lucruri serioase, sa aduca un val de noutate si un strop de greutate care sa apese pe inceputul unei vieti independente.
Nu ma grabesc catre aceasta viata, dar cu cat aman mai mult...risc sa ma obisnuiesc cu norii acestia de copilarie si sa imi fie din ce in ce mai greu sa ma ridic de aici pentru a incepe noutatea vietii;
Oftez in sinea mea, si imi fac zilele din ce in ce mai grele ... consider ca nu excelez la nimic si aceasta descurajare ma face sa imi fie teama sa tintesc sus.

De ar fi viata ca o punga de bomboane colorate...nu ar mai conta aceste ganduri, caci viata lor este scurta...se nasc, primesc pigmentul de culoare, copilaresc in magazin si la maturitate sunt "exterminate" - ce atatea ganduri de viitor, ele nu au de ales.
Asa cum spuneam si in titlu, "macar pentru o zi vreau sa fiu dulce..." dulce ca o bomboana.

Vacanta!

Am trecut peste emotiile pe care le aveam cu privire la acest examen.
A venit vacanta in adevaratul sens al cuvantului ... in afara faptului ca ma indop cu pastile de 3-4 ori pe zi, pot sa spun ca sunt bine.
Astept nerabdatoare sa ma intalnesc sapatamana aceasta cu multe persoane carora le-am promis ca o sa iesim la o gura de aer si un pachet de pareri personale.
Sa impartasim intamplarile ce au perindat prin viata noastra si sa incercam sa ne amuzam de strangaciile personale.

Inca ma gandesc la o gentuta pe care mi-ar placea sa mi-o realizez ... imprimeul este deja bine-stabilit in mintea mea, recunosc ca imi este putina teama pana in momentul in care o sa vad totul finisat. Dar daca nu incerc nu stiu daca rezultatul este sau nu asa cum mi-l imaginez eu.
Era sa uit de agrafele de par in forma de floare :) de-abia astept sa ma pun pe creeat.

Cu raceala in glas va urez o zi minunata si plina de peripertii.

Ascult: Geir Roenning - Why

Sick And Tired

Energia mea este intr-un spatiu stramt ... cred ca este vorba despre o clepsidra cu nisip fin, colorat in culori pastelate, astazi nimeni nu a luat clepsidra sa o intoarca ... asa ca m-a cuprins in intregime o stare de oboseala;
Nu am forta sa lupt.
Se spune ca atunci cand apare ceva rau, trebuie sa asteptam o replica a acestui lucru ... este asemeni unui fenomen natural - precum cutremurul. Asa s-a intamplat si in viata mea, dupa ce ca ma cuprinsese o astenie dupa vremea ploioasa, o oboseala cronica si o stare inimaginabila de monotonie...colac peste pupaza am reusit sa racesc.
Acum sunt un fel de mumie ambulanta care face lucrurile din inertie.
Inceputul de vacanta o sa ma gaseasca in pat, cu o cana de ciocolata calda alaturi si un pachet de servetele. Daca o sa reusesc sa depasesc starea aceasta o sa ma apuc de indeplinit lista de dorinte pe care am scris-o in urma cu ceva timp.
Nu am uitat nici despre cartile pe care mi-am propus sa le citesc, doar ca raceala imi face ochii mai putin potriviti pentru a urmari randurile pline de cuvinte.
Maine sper sa ma simt mai bine... imi doresc sa ies prin parc, sa respir pe cat posibil aerul verii si sa am o mana alaturi pe care sa o strang, un suflet langa care sa ma cuibaresc si o persoana care sa ma accepte asa bolnava cum sunt.
Cineva sa intoarca clepsidra!

Buh Bye

Astazi sunt pe fuga, nu am timp sa spun multe lucruri...este un sfarsit de saptamana aglomerat si am trecut doar pentru a lasa o amprenta a faptului ca am trecut pe aici.
Poate o sa revin cu o continuare, sau poate totul o sa ramana la stagiul acesta de neterminat.
Ma gandesc la multe lucruri, dar nu stiu cum sa vorbesc despre ele, nu vreau sa fiu inteleasa gresit.
Astept ziua in care o sa am timp la dispozitie sa aranjez in ordine toate aceste sageti ce mi-au strapuns sufletul. Unele m-au scuturat zdravan si m-au adus in prezent, dar altele...

Convorbiri personale

Aseara in timp ce cautam ceva prin casa am dat peste un "caiet de convorbiri" in care scriam atunci cand simteam ca lucrurile merg prost si aveam nevoie ca cineva sa ma asculte.
Sunt multe insemnari, unele sunt preluate din alte parti, iar altele sunt scrise de propria-mi persoana in momentele grele ale vietii.
Nu am avut vrut sa recitesc tot, asa ca m-am oprit la randurile de mai jos, care mi-au furnicat sufletul si m-au facut sa ma retrezesc clipele.
Intr-un fel sau altul mi-au dat putere sa lupt cu starea ce ma apasa zilele acestea.

"Adevarul este ca ne adesea ne pedepsim singuri. Cunoastem faptul ca avem slabiciuni si defecte pe care am putea sa le indreptam, dar cu toate astea amanam momentul in care am putea sa punem piciorul in prag... tragem de timp pana in momentul in care o sa uitam cu desavarsire ca este nevoie de o schimbare... de ceva bun in viata noastra.
Nu stiu in ce masura doare raul pe care il fac altii, poate ca intr-o masura considerabila dar mai mica fata de raul personal. Atunci cand gresim fata de noi simtim cum raul asta crud capata o multitudine de forme : devine usor o mandrie exagerata peste care nu putem sa trecem, ne ambitionam sa facem pe vitejii chiar daca de cele mai multe ori vitejia noastra nu tine mult, ne canalizam atentia catre alte tampenii si uitam de principiile personale. Ignoram cu desavarsire si picam intr-o nepasare cruda.
De ce este greu sa recunoastem ca am gresit? Ce simplu este sa aruncam cu namol in ceilalti si sa spunem ca ei sunt niste oameni bolnavi, fara scrupule care...
Unori cred ca sunt o ciudata... recunoasc asta fara sa imi fie greu, cu timpul am realizat ca ma pedepsesc singura pentru asta. Mi-am cautat drumpul corect in viata, dar pana sa il gasesc am cazut de nenumarate ori si m-am mintit mult pentru a ajunge aici, la mare comoara.
La inceput nu stiam ce se va intampla "maine" si ce va fi "pomine" - sau ziua de dupa maine cum imi place mie sa spun....
Imi amintesc cand glumeam ca sunt o vinovata si asteptam ca cineva sa spuna : "Esti chemata in instanta, sa ne judecam daca ai ceva de reprosat, de acuzat... sunt gata sa ascult... dar totusi fa-o mai repede! "

Acestea sunt randurile care mi-au captat atentia din convorbirile personale... am considerat ca mai bine le pastrez aici pe blog, decat intr-un caiet care ar putea sa pateasca oricand ceva - astazi suntem maine nu se stie ce se poate intampla.

Fulgerul mi-a furat dispozitia.

A inceput sa ploua si brusc mi-am amintit de un cantec pe care l-am auzit din pura intamplare si care, paradoxal imi place destul de mult - este vorba despre: "Let it rain, Open the Floodgates of Heaven ".
Vremea asta ma oboseste si ma face sa ma simt pierduta intr-un spatiu straniu in care nu ma regasesc. Nu pot sa ma concentrez, iar in ritmul acesta o sa dau cu bata-n balta tocmai la sfarsit.

Imi strang cu greu puterile pentru a face un efort greu de descris...trebuie sa fac acest lucru atat pentru mine cat si pentru ceilalti, caci ei au incredere in mine si nu imi place sa ii dezamagesc.

Mi-am facut multe planuri pentru saptamana ce urmeaza, intr-un fel sau altul nu depind de vreme dar adevarul este ca mi-ar placea sa nu ploua...
Unde este vremea din copilarie?
Poate ca raspunsul este deja la mine... este blocata in copilarie.
M-am saturat de vremea caniculara sau de ploaia abundenta care uita se se mai opreasca si Pamantul nu mai reuseste sa inghita intreaga cantitate de apa si ajungem sa patin alte necazuri.
Imi lipsesc zilele de vara in care reuseam sa ne bucuram de soare dar si de racoare;
Incerc sa imi strag fortele si sa ma apuc de studiat, asa cum spune un om drag din viata mea :"cineva trebuie sa invete in lumea asta".
Ca sa "dreg busuiocul" acestei zile gri... atasez o poza putin mai vesela:
Recomand: Citizen Cope's Sideways
Get-Far - The Radio

Swap II

Imi place sa ma tin de cuvant, iar ieri am promis ca o sa revin cu poze si o mica descriere a cadoului meu de la Swap, asa ca "here i am".
Mi-a placut enorm ca am descoperit multa personalitate in cadoul pe care l-am primit...
In colet am descoperit o poza de familie ce continea pe verso amprenta partenerei mele de swap, un minunat ingeras facut de manutele ei... acest ingeras mi-a amintit de Craciunul americanilor, caci ei agata in brad multi ingerasi.
O cutiuta de bijuterii deosebita care reprezinta mai mult decat un obiect vintage ... eu personal o asociez foarte mult cu o cutie de comori din povesti. Este gravata cu niste flori ce-mi par a fi trandafiri si o fundita simpatica.
Margelele sunt speciale...au o insemnatate si promit solemn ca o sa le port.
Un obiect hand-made care mi-a atras atentia inca de la deschiderea coletului este o umbreluta colorata - intr-o forma de panza de paianjen. Nu stiu cum sa o descriu in cuvinte, poza o sa spune mai multe. Mi-am propus sa incerc si eu sa realizez o asemenea dragalesenie.
Tabloul pictat manual are o poveste persoanla si o vechime considerabila. L-am pus la loc de cinste in vestibul, caci este locul cel mai accesat de toti musafirii.

Asa cum am spus si ieri, despre Adela - de G Ibraileanu, o carte pe care m-am apucat sa o citesc in primavara acestui an si pe care am abandonat-o din cauza faptului ca nu gasisem motivatia sa dezleg intriga povestii...dar acum am facut o promisiune ca o sa o citesc pentru ca sunt curioasa despre intamplarile Adelei.
Iar cea de-a doua carte este Vrajitorul din Oz - de Lyman Frank Baum, aceasta carte am citit-o prin clasele primare si mi-am imaginat cum aratau cararile despre care se vorbea, caci cartea mea nu avea desene. Acum am sansa sa descopar o interpretarea a randurilor din desenele pe care le cuprinde cartea.
Acest trandafir este asemeni citatului :"dar din dar se face Rai", a fost primit in urma cu multi ani, uscat si pastrat ca amintire ... acum a ajuns in cutia mea cu amintiri alaturi de multe alte franturi de viata. Tin sa precizez ca poza din fundal ii apartine lui 3M... trandafirul albastru este un cadou pe care l-am primit in urma cu ceva timp si pe care l-am pastrat pentru a ii atasa intr-o zi pe blogul meu , astazi s-a ivit aceasta ocazie.
Am mai primit o scrisoare in care mi se descria povestea fiecarui obiect, un mesaj ce contine un frumos citat, un sirag de margele, un dvd cu multa muzica pe care m-am apucat sa o ascult si despre care am o parere buna - in 80% din melodii am gasit acel ceva ce imi place la o melodie.
Sper ca nu am uitat nimic si ii multumesc inca o data Florianei- Patricia.

Sweet - Swap

Mi-ar placea ca vara sa ramana mereu asa racoroasa dimineata si potrivit de calda la pranz. Sa uitam de zilele caniculare si sa profitam din plin de zilele pe care le avem libere.
Sa iesim in aer liber fara sa ne sufocam de cald, asa cum patim in zilele excesiv de calduroase, cand pana si la umbra nu putem sta in timpul zilei ... sa putem avea parte de diverse activitati fara a lua pauze lungi si dese, cand spun asta ma gandesc la un joc de badminton, volei sau chiar mersul pe role/biciclete.

Poate ca aceasta ar trebui sa fie subiectul care sa acapareze acest post, dar a trebuit sa o iau in ordinea in care s-au desfasurat lucrurile. In timp ce scriam randurile de mai sus am primit mandatul postal in care eram anuntata ca am un colet de ridicat, nu am stat pe ganduri si am fugit la posta.
Inca de cand am vazut cutia am avut un sentiment ca o sa gasesc ceva care sa imi placa mult de tot... am avut o premonitie;
Atunci cand am ajuns acasa am desfacut cutia asemeni unui copil ce saliva dupa o bucatica de ciocolata mov.
Wow, mi-am zis cate cadouri...am luat fiecare pungulita in parte si am inceput sa analizez continutul...nu cred ca este ceva care sa imi placa mai mult si altceva mai putin.
Daca in urma cu cateva luni ma vaitam ca nu am putut sa citesc Adelea de G Ibraileanu, acum fac o promisiune ca o sa o citesc ca pe o recomandare din partea necunoscutei mele partenere de swap.
Cu aceasta ocazie ii multumesc Patriciei pentru minunatul cadou. Nici nu am cuvinte sa descriu fericirea ce m-a cuprins in aceste clipe.
Este prea frumos cadoul pentu a ii face o poza fugitiva, imi trebuie putin timp liber pentru a le aranja si a le oferi un cadru special si apoi promit ca o sa revin cu o poza ce v-a cuprinde intreg cadoul.

Un singur regret am, caci eu nu am cunoscut persoana careia i-am facut cadoul si nu am avut nici cel mai mic habar despre ce ii place si ce nu... desi am avut o descriere la indemana, mi-ar fi placut sa surprind eu din postari o parere despre ea.
Ma simt dezamagita si imi pare rau ca nu am reusit sa ii fac un cadou consitent asa cum am primit eu. Shame on me!

Ziua mea perfecta.

Sentimentele mele au luat-o razna, nu le pot stapani si ma simt vulnerabila.
Imi place sa fiu luata in brate, nu numai pentru faptul ca ma simt protejata, ci si pentru faptul ca imi confera o certitudine a sentimentelor.
Ma gandesc ca niciodata nu mi-am imaginat ca o sa ajung asa de indragostita incat sa ma visez nevasta LUI.
Am mai spus-o si ma repet, de nu este EL cel scris in destinul vietii mele, eu nu o sa mai am incredere in "Cupid"... si o sa il blestem pentru tot raul pe care il face.
De felul meu nu sunt o persoana razbunatoare si rea, dar am momente in care incep o lupta stranie cu mine - mai ales atunci cand vreau sa elimin din viata mea "microbii cu doua picioare".
Cu siguranta asa o sa fac si in cazul lui "Cupid", il exterminez ca pe un parazit.

Ziua de astazi a fost minunata, am trecut peste un obstacol fara sa las in urma de incertitudine in luarea deciziilor.
Mai tarziu m-am intalnit cu cel mai drag om din viata mea.
Am petrecut o dupa-amiaza plina de sentimente dulci.
N-am uitat ca "dulcele" in exces nu face bine la sanatate, dar cum nu as renunta la nici o secunda din timpul pe care pot sa il petrec alaturi de EL... am acceptat sa "combat" dulcele prin sport - ne-am plimbat cu hidrobicicleta.
As avea destule de multe de povestit, dar trebuie sa pun punct aici, pentru ca mai am ceva treaba de terminat.

Viata ca un fir de par.

Astazi nu am facut nimic deosebit ... m-am cufundat in treburile mele si am lasat ca timpul sa treaca fara sa ii dau o nota de culoare sau ceva similar.
Mi-ar fi placut sa ies pe afara, sa colind magazinele si sa imi cumpar ceva, oricat de mic dar care sa reprezinte starea mea de veselie.
Am primit o scrisoare electronica care a reusit sa imi aminteasca de una dintre dorintele pe care mi-am pus-o in urma cu trei luni ... o dorinta ce nu tine de mine pentru a fi realizata, dar care ar reusi sa imi confere o bucurie sufleteasca greu de descris in cuvinte;
E ceva insignifiant pentru ceilalti... dar pentru mine inseamna mult si oricat de nepasatoare si indiferenta sunt in unele perioade ale vietii mele, in sufletul meu tin la cei de langa mine, chiar daca ei reusesc adesea sa ma faca sa ma simt in plus.
Saptamana aceasta a fost un astfel de moment in care am simtit ca prietenia nu este reciproca si ca problema este undeva la fileu ... de indata ce termin ultimele examene, o sa tatonez terenul si o sa aleg drumul pe care il consider corect. Totul sau nimic!
Nu neg ca problema sta legata de un fir de ata si ca uneori vantul sufle mai mult catre mine, dar atunci cand imi dau tot interesul ca lucrurile sa mearga bine si ele tot sunt intr-un echilibru ciudat, nu stiu ce trebuie sa fac... asa ca fug in directia opusa si ma gandesc sa adopt o alta strategie.
Astept o confirmare pentru a vedea ce este de cizelat in aceasta situatie...
Imi este teama sa scriu mai mult de cat am facut-o pana acum, o sa fug departe de calculator pentru ca in clipa de fata m-a izbit un chef nebun de a face curatenie meticuloasa.
Nu o sa las pe maine ce pot face astazi, si cu siguranta nu o sa las nici pentru poimine...caci "luni nici iarba nu creste".

Viata este usor de asemanat cu un fir de par, caci unii avem o viata lunga iar altii una scurta, aidoma sta problema cu parul... probabil si onduleurile pe care le face parul reprezinta ceva in aceasta viata de poveste.
Cand varfurile se despica, echilibrul incepe sa se piarda si intervin momentele de nesiguranta.
Sunt doar niste ganduri de copil visator :) . Imi doresc ca viata tuturor sa fie asemeni firelor de par pe care le vedeti in poza de aici.
O viata lunga si fara multe intamplari dezamagitoare.

" Everybody "

Am gasit melodia care imi canta printre ganduri de cateva zile : "Everybody Everybody wants to love. Everybody Everybody wants to be loved" - o puteti asculta aici.
Imi bine dispune starea de spirit si reuseste sa imi induca o veselie copilareasca ... daca in urma cu cateva zile eram mohorata si trista, mi-am recules energia si am inceput sa radiez de fericire.

E atat de placut sa simti ca inima ta are pentru ce sa bata. Bucuriile traite in doi se amplifica, iar tristetile se micsoreaza caci un sprijin este o alinare.

Nu am uitat niciodata asta, doar ca aveam nevoie de un moment in care sa ma trezesc la realitate si o imbratisare care sa ma ridice din starea ciudata in care ma cufundasem.

Uneori pun intrebari copilaresti, la care primesc raspunsuri pe masura... dar adesea raman sa reflectez adanc asupra acestor informatii si niciodata nu trec de la un subiect la altul fara sa gandesc pasul ce urmeaza sa fie facut.

Nu stiu de ce... dar dupa o perioada in care m-am considerat mai introvertita, imi place sa adopt un stil de dragalesenie excesiva - nu stiu cum sa descriu mai bine acest comportament.

Cert este ca ador sa recuceresc ceea ce imi apartinea oricum;

Vreau sa mentin mereu relatia ca la inceput, stangaci dar placut... sa simt cum inima imi trasare cand aud telefonul ca suna, sa tremur incet cand il intalnesc, sa ma copilaresc cand ii vorbesc si sa il dadacesc cand am ocazia.

Nu consider ca ma preschimb cand fac asta, ci doar ca adopt un alt stil... e asemeni hainelor, astazi sport, maine elegant si intr-o alta zi sexy. Este vorba de aceeasi persoana surprinsa in mai multe ipostaze.

Nu vad nici un motiv bun pentru care merita sa ma stresez inaintea examenului pe care il consider cel mai groaznic - asa cum ii spuneam unei cunostinte zilele trecute - nu exista nu pot, ci exista nu am chef. Am invatat suficient, astfel incat oricare combinatie de n luate cate k as lua-o in calcul examenul este ca si luat.
Priveam aseara cartea ce asteapta sa fie citita... adesea mi-a facut cu ochiul si am fost tentata sa ma aproprii de ea, dar am considerat ca in aceasta perioada prioritatile sunt altele si distractia personala este pe planul doi. In scurt timp o sa pot "devora" aceste carti.
Ma intreb de ce oare in copilarie uram sa citesc in vacanta de vara? Stiu ca nimanui nu ii plac lecturile obligatorii, dar eu nu prea citeam atunci nici un fel de carti...consideram ca toate sunt la fel de plictisotoare. Cu trecerea anilor am descoperit placerea cititului si incercam pe cat posibil sa citesc atat ceea ce imi era impus pentru scoala, cat si ceea ce consideram eu ca merita citit.
Nu recomand nimanui "Concert din muzica de Bach" de Hortenzia Papadat-Bengescu ... este una dintre cartile care dupa numai cateva pagini m-a facut sa renunt la ea. Pe mine personal nu m-a captivat.
In liceu am inceput sa citesc o multitudine de romane ... chiar daca doamna de la biblioteca parea putin "rea", pe mine ma avea la suflet si imi deschidea usa de fiecare data cu placere.
Am imprumutat multe carti, nici nu mai stiu cate fise am schimbat... imi placea sa le restitui la timp, chiar daca uneori timpul ma constrangea si eram nevoita sa renunt la alte lucruri pentru a termina de citit cartile.
In una dintre carti am gasit un aforism ce mi-a ramas in memorie : Jeanne Wasbro -"Zambetul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum." - mult timp m-am gandit cui ii apartinea biletul pe care a fost scris acest citat... Nu mi-am permis sa il opresc, asa ca am desenat un zambet si l-am lasat mai departe in cartea respectiva.

Las sa fie asa...

Se intampla tot mai des sa constat ca incep sa adopt un alt stil... atat vestimentar cat si in ceea ce priveste comportamentul in societate.
Nu cred ca se poate pune problema ca mi-ar placea schimbarile, ci mai degraba inca sunt in stadiul in care trebuie sa caut ceva ce-mi apartine si in care sa ma regasesc in totalitate.
Cu timpul am cam uitat cum eram inainte sa incep schimbarile... imi amintesc doar ca eram o persoana complexata din toate punctele de vedere si uram la fel de mult pe cat urasc si acum sa se uite cineva insistent la mine...
Acum am ajuns sa fiu zburdalnica si vesela in cea mai mare parte a timpului...recunosc ca mi se intampla sa am si perioade in care pica cerul peste veselia mea si prefer sa ma inchid intr-un glob pentru a nu ii supara pe ceilalti, dar uneori insistentele lor ma fac sa "impart" starea mea cu ei.
Astazi spre exmemplu ma simt copilaroasa si plina de energie.
Astept cu nerabdare sa treaca timpul pana in clipa in care nu o sa ma mai simt singura ci o sa am o mana pe care sa o apuc, un corp pe care sa-l imbratisez, un obraz pe care sa il sarut, o privire cu care sa ma duelez, o persoana cu care sa vorbesc si o inima pe care o iubesc.
Seara de seara sunt fericita ca cineva imi spune "noapte buna" iar diminetile imi sunt mai frumoase cand ma trezesc cu un pupic de buna-dimineata... la inceput am crezut ca o sa devina monotonie aceasta corespondenta de urari matinale si serale...dar, dupa un an si ceva inca sunt fericita sa primesc mesaje.
In ceea ce priveste relatia de cuplu nu stiu daca m-am schimbat in ultima perioada...in interior ma simt ca o floare mereu inflorita ce nu se ofileste niciodata .

Ascult: Mika - Good Gone Girl

Wish list

In ultima perioada nu am mai simtit ca sunt Eu atunci cand ma asez in fata calculatorului pentru a scrie pe blog... nu neaparat ca as face asta dintr-o obligatie, ci pentru ca nu mai gasesc mereu cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce gandesc.
Am mai vorbit despre acest subiect ... nu vreau sa renunt!
Simt ca in ultima vreme nu am mai stiut sa ma bucur de viata, au existat cateva escapade pe care le-am facut alaturi de EL, in rest totul s-a petrecut in intimitatea casei.
Intr-un fel sau altul m-am robotizat, ma trezesc cu gandul ca trebuie sa invat si adorm cu acelasi gand... imi doresc sa ii fac pe cei din jurul meu mandrii de mine si intr-o oarecare masura si mie imi place sa vad un rezultat maxim dupa fiecare examen.
Nu am gasit echilibrul intre aceste doua lucruri si de aceea mi se intampla in sesiune sa ma rup de realitate si sa imi dau seama cum timpul trece pe langa mine.

Astazi destinul vietii a reusit sa ma surprinda si sa imi aduca raza de zambet de care aveam nevoie pentru a schimba putin decorul in care m-am afundat.
O persoana care nu are nici un fel de grad de rudenie cu mine, m-a facut sa realizez ca sunt persoane care tin, le pasa si chiar se intereseaza de ceea ce faci fara a face asta pentru un motiv de barfa sau din politete... ci doar pentru ca le pasa. Intr-o alta ordine de ideei vreau sa scriu despre dorintele pe care le-am "notat" pe lista de "trebuie facut"... mi-ar placea sa ies cu rolele, sa ma plimb si sa invat intr-un final sa merg bine pe ele ... sunt o incepatoare, dar niciodata nu o sa avansez daca nu exersez...
As mai vrea sa pedalez... daca stau sa ma gandesc nici nu stiu cati ani au trecut de cand nu am mai facut acest lucru.
Daca tot sunt la capitolul - miscare, am realizat ca nu am mai facut miscare de rezistenta de multicel... m-am obisnuit sa fac gimnastica si alte lucruri ce nu necesita rezistenta ci mai degraba un efort fizic dar si psihic... caci din interior porneste totul.
Mi-ar placea sa...

Val de amintiri

Uneori simt ca sufletul meu este doar o bucata de hartie, din care timpul reuseste sa rupa bucati si sa ma faca sa simt ca traiesc.
Adesea rupe franturi pe care imi doream sa le uit ... dar alteori imi indeparteaza anumite bucati carora le simt lipsa in momentele critice.
As vrea sa mototolesc toate amintirile neplacute si sa le plastifiez pe cele care imi fac placere...
Astazi mi-am amintit de multe lucruri care au reusit sa dispara in neant fara ca eu sa resimt asta pana acum...
Poate ca amintirile se pastreaza doar o anumita perioada, dupa care se sterg automat, pentru a lasa loc altor intamplari sa se rescrie pe hard-ul memoriei.
De multe ori am facut primul pas pentru a aduce la viata trecutul, dar niciodata acest lucru nu a fost inteles de ceilalti... daca stau in umbra si astept o schimbare divina... sansele sunt minime spre imposibil.
Dorinta sufletului ma indeamna sa raman aici si sa fac in fiecare clipa ceea ce simt fara sa ma gandesc prea mult la consecinte si reactii adverse.
Ma simt bine... nu stiu daca imi lipsesc anumite amintiri sau doar mi-ar fi placut ca timpul sa curga intr-o alta maniera.

La drept vorbind, timpul reuseste sa puna in ordine toate aceste ganduri si sentimente...
Intr-o zi o sa rup aceasta fila fara sa privesc nici macar o clipa in urma.
O sa zambesc gandindu-ma ca am acordat importanta unor ganduri trecatoare;

Dulce de luni

De cand am inceput sesiunea mi-am facut un obicei de a face "prajitura de luni".
Au trecut saptamani consecutiv in care luni, am intrat in bucatarie pentru a ma relaxa si a face ceva dulce. Nu m-am gandit niciodata ca o sa imi fac un ritual din asta.
Timpul trece repede atunci cand faci ceva cu placere si cand te gandesti la ce impact o sa aibe asupra celorlalti.
Uneori este bine sa experimentezi lucruri noi, caci niciodata nu stii daca ar putea sau nu sa iti placa.
Am inceput cu banalul Tiramisu, apoi am incercat inghetata asortata , dupa care intr-o revista am descoperit o prajitura care parea interesanta si mi-am zis ca trebuie sa o fac si eu - zis si facut Delicatesa cu Biscuiti (recunosc, avea un alt nume, doar ca mie imi place mai mult asa) ... astazi am facut o alta prajitura Prajitura cu biscuiti.

Astazi m-am bucurat de mica adiere a vantului si am reusit sa fac lucruri de care nu credeam ca sunt capabila. Mi-am dovedit mie inca o daca ca parerea pe care o am despre mine, nu coincide cu increderea pe care mi-o ofera cei apropiati ... si care, la drept vorbind in cele mai multe cazuri coincide cu realitatea;
Am invatat ca exista "nu pot" dar, la fel de bine exista si "trebuie sa reusesc"... si daca concentrarea se canalizeaza pe ceea ce iti doresti sa realizezi, este destul de usor sa reusesti ceea ce iti propui.
Recunosc ca sprijinul pe care il am din partea LUI ma ajuta foarte mult sa lupt cu micile lucruri ce intervin in acest plan de lupta.

Dor de adiere

Mi-ar placea sa ploua, sa coboare un val imbietor de la minunatii tei infloriti. Sa ne inunde sufletul un val de racoare si sa ascult picaturile de ploaie cum ating pamantul.
Poate ca dorintele mele vor ramane doar in stagiu de vis ... sau daca ar fi sa ma incred in prognoza meteo, s-ar putea sa am parte macar de o mica racire a vremii.
Au disparut zilele in care se facea liniste pe strazi de la ora pranzului, pana seara pe la cinci si ceva...cand lumea prindea viata.
Oamenii ieseau fiecare din ascunzatori si se puteau confunda destul de usor cu un roi de albine care zumzaia pretutindeni.
Uneori dispozitia ti se schimba de la un minut la celalalt, de la o melodie pe care o asculti la alta, de la o fraza pe care o citesti sau o auzi... dispozitia este usor influentabila.
Astazi am trecut de la lenea specifica diminetiilor calduroase, la o stare ciudata in care imi doream sa invat la materia pe care nu o agreez.
Am inceput sa colorez, schitez si sa fac orice imi trecea prin cap pentru a face materia sa fie mai atractiva... nu stiu in ce masura am reusit, dar cert este ca am citit de cateva ori fara sa simt nevoia de a lua o pauza lunga.
Mi-ar placea sa stau la iarba verde, sa adie vantul...sa imi dea paginile fara ca eu sa le citesc...iar eu zambitoare as intoarce lectura acolo unde am ramas fara sa cert vantul.

Raze de poveste

Astazi imi permit o pauza de studiu, asa ca imi propun sa fac o mica retrospectiva a tuturor lucrurilor pe care le-am facut si a sentimentelor pe care le-am trait in ultima perioada.
Totul pare sa mearga pe un fagas normal si lucrurile de care imi era frica se dovedesc a fi cu mult mai usaoare fata de ceea ce ma astept sa intalnesc.

Cu siguranta am povestit ca nu sunt o cinefila, poate ca nu sunt nici macar o persoana care urmareste filme de drag ... adevarul este ca ma uit la un film doar constransa de situatii.
Ieri, pentru prima data am fost la cinema, la inceput mi-a suras ideea doar pentru ca urma sa fac ceva nou pentru mine...si o faceam alaturi de EL. Cu trecerea timpului m-am gandit ca poate nu o sa reusesc sa vad un film fara sa spun "m-am plictisit, hai sa facem altceva"... dar dupa ce am intrat in sala, am simtit un sentimet aparte ... ceva parca m-a lovit in ganduri si am reusit sa stau pana la sfarsit fara sa ma plictisesc.
Adevarul este un film 3 D nu are grad de comparatie.
Imi pare bine ca am depasit starea pe care o aveam ieri de dimineata si am reusit sa fac dintr-o zi ce se anunta foarte proasta, una obositoare dar foarte frumoasa.
Dupa multa agitatie un somn pruncesc este ca Raiul pe Pamant.

Despre sentimentele mele pot sa spun numai lucruri bune, caci in ultima perioada am reusit sa ma mentin deasupra liniei pe care mi-am propus-o. Nu au mai existat momente de nesiguranta sau suparari din cauza unor nimicuri. Nu vorbesc doar de sentimentele pentru EL, ci de sentimentele mele in general... am descoperit ca pot sa trec cu vederea anumite vorbe interpretabile si cand spune asta inseamna ca nu mai pun deloc la suflet astfel de rautati gratuite. Imi lipsesc anumite momente, dar astept ziua oportuna pentru a le readuce la viata.

Asa cum fac majoritatea oamenilor, fug de caldura aceasta insuportabila. Am spus eu bine de multe ori ca niciodata nu o sa gasim un moment in care sa spunem ca suntem pe deplin multumiti de vreme. Cand ploua ne dorim cald si soare, cand este soare...realizam ca este prea cald. Oare unde o sa ajungem in ritmul acesta?

Am reusit sa pregatesc intr-o mare parte cadoul pentru Swap...ideea mi-a venit din mers si imi doresc ca persoana ce o sa primeasca cadoul sa fie multumita macar pe jumatate din efortul gandurilor pe care l-am depus sa infaptuiesc intreg cadoul.

In timp ce ma intorceam de la facultate am vazut cateva papadii mari, imi pare rau ca nu am avut aparatul foto sa le imortalizez. Erau aidoma celei din poza, poate ca nu atat de stufoase...dar in esenta erau la fel.

Am scris despre toate lucrurile si sentimentele ce mi-au trecut acum prin minte... mi-ar pacea sa stau la povesti, dar ma asteapta un examen greu.

Pauza de studiu s-a incheiat, iar eu la studiat am plecat!

O sa fie bine!

Am avut parte de o noapte agitata si excesiv de calduroasa. Somnul m-a parasit si a trimis in locul lui o stare de rau. Am incercat sa ma gandesc la lucruri frumoase, asa cum faceam in copilarie pentru a incerca sa adorm si sa uit de starea urata ce se hotarase sa imi tina companie.
Nimic nu a putut face fata acestor simoptome, asa ca am hotarat sa ma lupt cu ele.
Spre dimineata m-am hotarat sa ma uit la telefon, pentru a vedea cat este ceasul...mare mi-a fost uimirea cand am descoperit un mesaj de la o persoana cunoscuta.
Recunosc, am reusit sa zambesc larg desi ma simteam al naibii de rau. Cum spune englezul: " you make my day".
Revenind la oile noastre, pot spune ca nicaieri nu este mai bine ca acasa... unde gasesti mereu un loc "al tau" care reuseste sa te faca sa te simti mai bine, gasesti toate lucrurile speciale tabietului personal si multe alte chichite pe care fiecare le apreciem in casuta noastra.
Am avut parte de un somn de aproximativ doua ore...care au reprezentat pentru mine mult mai mult...m-am trezit din cauza faptului ca prin zona unde locuiesc eu se afla un santier in lucru...si "vecinii" se apuca de treaba de cu noaptea-n cap.
In agonia mea simteam ca ceva nu este la locul potrivit, dar cu toate astea stiu ca "daca nu acum, atunci niciodata". Trebuie sa lupt cu partea asta sensibila din mine si sa trec peste lucrurile ce-mi fac rau.
Poate ca risc, dar alta alternativa nu am...trebuie sa fac asta. O sa fiu puternica, m-am echipat de lupta si acum urmeaza sa plec "in razboi".

Pentru ziua aceasta aveam planificat ceva maret...doar ca nu o sa povestesc despre asta acum, caci mi-ar fi imposibil sa spun despre ceva ce urmeaza sa se intample in viitor, poate ca revin cu o postare mai tarziu...sau daca nu, scriu maine impresii si alte tacamuri similare.
Ma gandeam ieri ca o sa raman restanta cu blogul, caci am niste zile foarte ocupate...dar am furat cateva minute pentru a scrie cateva randuri cu ganduri.
Am fugit pentru ca urmeaza o zi lunga ce sper sa nu aiba peripetii negative.

Ganduri

Ma simt bine...
A trecut aceasta zi fara sa imi dau seama. Se spune ca timpul trece mai repede in compania persoanelor dragi.
Am avut parte de lucruri noi, de zambete copilaresti si multe alte chichite ce ma fac sa ma simt pe un nor plutitor.
Astazi vreau sa se opreasca timpul in loc si sa traiesc aceazta zi pe modul de repetare.
Simt fluturasii cum roiesc in stomacul meu - si sunt sigura ca nu fac asta de foame, ci pentru faptul ca reusesc sa ma simt iubita in fiecare clipa pe care o petrecem impreuna.
Sunt multe lucruri despre care mi-ar placea sa vorbesc dar nu stiu cum sa fac asta.
Poate ca ar trebui sa indraznesc mai mult, sa aspir la mai mult si sa reusesc sa fac mai mult... dar uneori imi este teama de deciziile pe care urmeaza sa le fac.
Gandesc prea in detaliu ceea ce urmeaza sa se intample si uneori mut pionii in locurile nepotrivite.

Dorintele prind culoare si viata.

Este foarte placut sa crezi in minuni... si mai ales sa constati ca acestea nu ezita sa se infaptuiasca.
Astazi ma simt precum un copil ce a primit jucaria la care visa de foarte mult timp. Ma bucur in inconstienta mea foarte mult, ma bucur pana cand o sa realizez ca nu este totul asa precum simt eu in aceste clipe. Dar cu toate astea nu voi renunta la aceste clipe de inconstienta, caci imi confera o stare aparte.
Ascultand melodia "Lucas & Brooke - Boston " gandul mi-a zburat la anumite discutii pe care le-am purtat de curand, la momentele de deja Vu, clipe sincronizate cu persoana potrivita la momentul potrivit... da, uneori viata este mai bogata in sentimente decat ne-o imaginam noi;
Atunci cand spui ca esti optimist si ca nimic nu te poate intrista, realizezi ca nu poti sa ai o inima de piatra si ca ceea ce se petrece in jurul tau lasa o amprenta in sufletul tau.
Am realizat pe propria piele ca nu este bine sa faci economie de cuvinte, mai ales in discutii cu persoanele dragi...pentru ca , fara sa iti dai seama persoana cu care incercai sa ai o discutie o sa creada ca nu iti face placere sa vorbesti cu ea (persoana).
Exista momente proasta in viata fiecaruia ... dar si momente in care reusesti sa gasesti nenumarate lucruri de care sa te bucuri. Eu sunt pe partea baricadei pozitive.
Urmeaza alte cateva examene, dar nu mai fac din asta o problema existentiala... "o sa fie bine" (asa cum se spune si in versurile melodiei), sau asa cum spune frateme meu, am doar doua variante : ori sa trec examenul... ori sa fac restanta.
Recunosc ca imi lipseste putin timpul in care puteam sa fac ce vreau, cand vreau fara sa ma gandesc ca am o obligatie.
Imi este dor sa citesc cartile pe care mi le doresc, nu ceea ce mi se impune.
Am inceput sa imi fac ordine in ganduri si sa subliniez ceea ce consider ca o sa ma ajute in curand la discutia ce urmeaza sa o port cu niste persoane importante.
Poate ca suna putin brutal si dur, nu este nici pe departe asa ... doar ca pentru mine personal o sa fie ceva unic sau mai bine spus un inceput pentru viitor;
In viata trebuie sa luam anumite decizii. Stiu ca orice decizie o sa iau exista macar o persoana care o sa imi zica mai tarziu :"ti-am zis eu ca asa o sa fie!". Poate ca o sa ii dau dreptate, dar nu o sa regret nici o clipa ceea ce am decis sa fac.
Am ajuns in punctul in care trebuie sa vorbesc si sa ajung la un numitor comun. Imi este greu, niciodata nu am indraznit sa ma gandesc la asta...dar acum am de gand sa infaptuiesc dorinta.


Trebuie sa imi iau inima in dinti si sa spun ceea ce imi dicteaza inima.
Dorintele trebuie sa prinda culoare si viata .

Miros de vara

Este inceput de vara. O vara ce incearca sa ne anunte ca o sa ne imbratiseze mai calduros ca anul precedent si cu toate astea noi nu aveam cum sa refuzam ... cantecul paparudelor este doar un mit, nu o ruga ce ar putea sa aduca ploaia atunci cand noi ne dorim;
Astazi am reusit performanta de a avea un inceput de insolatie si bineinteles starea specifica din aceste cazuri... Adesea am spus ca vara are farmecul ei, doar ca in cazuri de caldura excesiva nu pot face nimic altceva decat sa stau in casa si sa imi gasesc diverse treburi de facut, pana cand racoarea serii se asterne.
Nu pot sa descriu mirosul pe care il are vara, desi in copilarie imi placea sa cred ca miroase a tei.. dar cu timpul acesta a inceput sa infloreasca la sfarsitul primaverii.
Poate ca Mâna Maicii Domnului reprezinta o mireasma a verii... nu pot sa aleg un miros precum nisipul incins, asfaltul ud sau iarba taiata - acestea sunt deja intr-o alta categorie.

Vara copilariei imi aminteste de serile in care ieseam pe afara, gaseam subiecte de discutii si multe alte lucruri pe care nu le stiam despre ceilalti... ne jucam multe jocuri care necesitau miscare - precum: ratele si vanatorii, pititea, patratica...sau jocuri pentru lenesi: flori, fete sau baieti...adevar sau provocare.

Vara reprezenta vacanta, jocuri, libertate, lecturi suplimentare...

Acum pot sa spun ca vara inseamna iubire, sentimente, jocuri simple, carti, plimbari, dorinte, realizari si ... ceea ce o sa urmeze - sunt lucruri despre care nu vreau sa vorbesc inainte sa se intample;

Nu as putea sa spun care vara imi place mai mult, fiecare are un farmec aprte dar si dezavantaje, cel putin in mintea mea copilaroasa mi-ar fi placut sa mai am parte de un ultim joc de "caché-caché" ... dar viitorul suna bine, iar eu o sa il fac sa fie asa cum mi-l doresc.

Vara asta o sa iubesc aidoma verii trecute.

Cald - Soare - Vara

Ma simt libera.
As vrea sa fac multe lucruri pe care le-am lasat de izbeliste din cauza timpului care ma preseaza in anumite zile, dar daca m-as apuca de ceva anume as realiza ca totusi vacanta nu a venit si exista anumite chichite de care vreau, nu vreau trebuie sa ma ocup.
Doar ca saptamana aceasta ma simt mai libera, imi permit mici scapari de la ceea ce ar fi trebuit sa fac in mod normal si ma inveseleste situatia asta.
Astept nerabdatoare sfarsitul saptamanii pentru a ma intalni cu oameni ce imi ofera un zambet copilaresc pe chip si reusesc in cateva clipe sa ma scoata din lumea mea.
Daca as fi talentata la desen, as desena intreaga mea lume - nu as uita nici un detaliu, nici un personaj... si as picta in culori pastelate. Poate ca acelasi lucru ar putea sa il imortalizeze o fotografie, doar ca nu exista un moment in are sa am tot, chiar tot ceea ce imi confera o stare de bine sa fie strans intr-un singur loc.

Am profitat de dispozitia mea pozitiva si am intrat in bucatarie pentru a face o inghetata asortata. Retata proprie, dar care mereu primeste imbunatatiri...

Te las blogutule, sa te odihnesti intr-o asemenea dupa-amiaza calduroasa.

Dor de...

In ultima perioada am simtit nevoia sa plang pentru a imi descarca sentimentele ce se plimbau prin mintea mea ca pe bulevard. Am plans cu lacrimi de copil si am adormit cu perna plina de lacrimi. Plang de dor, de ciuda, de fericire, de stres... plang pentru ca "simt nevoia sa imi curat ochii".
Aseara am plans pentru ca in tot vartejul de cuvinte pe care l-am auzit, ceva mi-a soptit usor la ureche ca cineva - acolo - undeva tine la mine mai mult decat consider eu ca merit...si ca fiecare clipa libera vrea sa si-o petreaca cu mine.
Am simtit ca sunt asemeni personajelor din povestile de iubire...care vad si simt iubirea in multe momente si nu au nevoie de un moment special pentru a isi declara sentimentele pe care le nutresc.
In ultima perioada am reusit sa ma indragostesc de multe ori... pot spune ca ma reindragostesc de cel putin doua ori pe luna, dar mereu de aceeasi persoana.
Nu cred ca trebuie sa mai spun ca EL este persoana care reuseste sa ma aduca in aceasta stare minunata.
Din cauza lui plang de fericire si dor.
In asteptarea lui am plans de tristete... iar acum plang de dor ca nu este langa mineUneori imi este frica de propria mea umbra, de gandurile ce nu-mi dau pace noaptea, de visele ce bat la fereastra somnului meu seara de seara... frica de lucruri ce ar trebui sa imi ofere doar o colorare de moment.
Trec printr-o perioada ciudata, in sensul ca sunt hipersensibila... iar un gest frumos capata o alta infatisare in sufletul meu;
O vorba urata ma raneste mult mai repede fata de zilele in care sunt intr-o dispozitie normala.
Exista avantaje si dezavantaje... nu stiu in ce masura se gasesc acestea, dar cert este ca mi-ar placea sa imi gasesc starea de spirit pe care o aveam inainte. Nu-mi place sa "dramatizez" - nu gasesc un cuvant mai bun - dar imi place sa amplific sentimentele sufletesti.
Oare nu se poate sa pastrez doar partea buna din aceasta poveste?

Ganduri cu imbratisari

Am obosit sa ma cert si mai ales sa incerc sa imi caut personalitatea. Uneori uit si eu cum eram in trecut si ma intreb spre ce meleaguri vreau sa ma indrept.
Nu stiu de ce adesea mi se intampla sa simt nevoia unei cautari a propriului EU...
Nu vreau sa fiu pe placul tuturor, stiu ca acest lucru este imposibil... vreau doar, ca pe cei dragi sa nu ii dezamagesc si mai ales sa ii las sa ma placa pentru ceea ce sunt eu - nu pentru o aparenta inselatoare.
Tin enorm de mult la unele persoane si incerc pe cat posibil sa imi maschez defectele pentru a putea vedea doar fericirea pe care le-o ofer... nu vreau sa ii vad tristi din cauza mea.
Poate ca suna ambiguu tot ceea ce am scris mai sus...nu stiu cum sa ma exprim intr-un mod mai concis...asa ca las frazele sa curga asa cum le simt eu - cu sau fara inteles.

Mergand pe strada cu muzica in casti, priveam in jurul meu... atat natura cat si oamenii.
Am constatat ca o imbratisare poate sa insemne mult, fie ca reprezinta un alin, o incurajare, o felicitare sau pur si un semn de bun venit.
Uneori expresia fetei, mimica, gesturile dau de gol acest mic detaliu si ne ofera raspunsul "ce fel de imbratisare este".
Eu personal sunt ahtiata dupa acest gest...consider ca este unul dintre cele mai evidente modalitati de a iti arata compasiunea, intelegerea, sprijinul si empatia.
Mi-ar placea ca fiecare om sa aibe parte de o imbratisare atunci cand simte ca viata a devenit asemeni unui labirint.
Asa cum se spune ca fiecare om are jumatatea sa de suflet undeva in acest Univers, eu vreau sa cred ca pentru fiecare persoana exista cineva menit sa aline suferinta printr-o imbratisare.

Imi pare rau sa vad din ce in ce mai multi oameni tristi ... care uita sa se bucure de micile detalii ce apar in viata si dispar pentru ca uitam sa le privim.
Nu neg faptul ca uneori starea de suparare este mai intensa si nu ne da pace pana nu picam intr-o "capcana" pe care aceasta ne-o intinde cu foarte mult tact...si pe care o depasim doar daca folosim o parte din culorile calde de pe paleta coloristica, ne dorim cu adevaram sa uitam aceast stare si cel mai important trebuie sa lasam usa deschisa pentru a elimina supararea si a intra buna-dispozitie.

O imbratisare sincera pentru toti cei dragi sufletului meu >:D<

Pauza:

Am ajuns la zi cu lucrurile pe care le aveam de facut, dar si cu dorintele pe care le-am strans in minte in ultima perioada.

Nu stiu cum se face ca dupa o perioada agitata ajung sa traiesc intr-o liniste aparte care ma face sa deschid ochii larg si sa realizez ca viata are o limita de viteza pe care niciodata nu o depaseste.
Vremea aceasta care alterneaza de la rece la cald si vice-versa, zambetul soarelui si norii jucausi... toate acestea ma fac sa imi doresc sa stau cat mai mult timp departe de calculator.

Sa las blog-ul neteminat si gandurile nerostite.

As vrea sa stau intr-un hamac, sa simt adierea placuta a vantului ... sa citesc cartea pe care am primit-o ieri de la EL -" P.S. Te iubesc de Cecilia Ahern " despre care am auzit multe lucruri minunate, dar pe care o las pe noptiera pana dupa terminarea sesiunii de examene.

Acum am sa apas pe butonul de Pauza si ....

10 Things About Me:

Uneori gandurile se citesc mai usor ca o carte deschisa...
M-am apucat de curand sa caut persoane care stiu ca ar fi dispuse sa vorbeasca despre mine intr-un mod cat se poate de sincer.
Cand am inceput aceasta cautare m-am gandit si la 3M , dar cum in aceste zile am fost foarte ocupata gandul meu a ramas in stagiu de "o sa vorbesc cu ea"
Mare mi-a fost uimirea cand am gasit un mail de la ea in care imi spunea :
"Pur si simplu a fost o dorinta de-a mea, si poate un exercitiu...sa vad ce stiu despre tine si nu se gaseste in cele 110 de "caracteristici" de pana acum:D
Here I go:
1. Este o persoana calda si prietenoasa.
2. Mereu acolo cand ai nevoie de un sfat
3. Ii place foarte mult sa iasa la plimbare si sa se dea in leagan
4. Este persoana cu viata sociala cea mai activa din familie
5. Scrie articole pentru diferite reviste
6. Isi pierde deseori energie si timp cu o persoana pe care nu a vazut-o niciodata
7. Are un suflet sensibil. Rautatile celor din jur o marcheaza adesea
8. Este o alintatura:D
9. Are ochii de-un albastru patrunzator
10. Viseaza adesea cu ochii deschisi. O simpla fotografie e de ajuns pentru a-si imagina o intreaga poveste
Sper eu ca e adevarat ce am spus..si nimic nu e eronat:D Alftel..sa-mi fie cu iertare:"> "

Ii multumesc pentru tot ceea ce a spus. Sincer mi-ar fi placut sa spuna ceva si despre defectele pe care le am si pe care le arat atunci cand imi scapa masca de "fata buna".
3M reprezinta pentru mine o prietena adevarata si o dorinta pentru viitor de a o cunoaste personal.
Cu siguranta caracterul ei este aidoma celui pe care am reusit eu sa il cunosc din diversele convorbiri virtuale.

Ying - Yang

Aceasta a fost ziua pe care am asteptat-o inca de acum o saptamana. Imi doream sa imi incarc bateriile cu energii pozitive,cu sperante, ganduri bune, sentimentte placute si multe alte chichite ce reusesc sa ma faca sa fiu vesela si copilaroasa.
Nu pot sa spun ca nu aceasta zi nu a avut acest efect, doar ca venirea serii a reusit sa ma gaseasca singura intr-o casa mult prea goala si pustie de sentimente.

Am incercat sa ignor acest sentiment si sa apelez la cutia cu sentimente pe care am umplut-o pe parcursul zile, dar acest lucru nu a fost posibil... poate ca este mai bine asa, pentru ca in ritmul acesta atunci cand o sa am mai mare nevoie de "rezerva de fericire" o sa am de unde sa folosesc... nu trebuie sa o irosesc pentru fiecare pasa proasta ce intervine in viata mea.
Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia sa plang... sa ma descarc de o energie negativa ce imi inundase intreg corpul... dar de unde a venit aceasta energie negativa?
Acum spre seara am constientizat ca eu am luat in deradere aceasta sesiune si ma simt total nepregatita pentru examenele ce vor urma in curand.
Incerc sa imi canalizez intreaga seriozitate spre a indrepta aceasta problema.
Poate ca felul meu de a fi reuseste sa ma faca o straina in propiul meu corp atunci cand se apropie anumite examene grele din viata mea.

Simt ca nu am timp sa fac multe lucruri: nu reusesc sa gasesc 5 minute necesare sa las un mesaj unor persoane dragi care mi-au fost mereu alaturi, nu am timp sa ma zapez printre siteuri - lucru care imi face o deosebita placere, nu mai pot sta la bucatarie de teama sa nu pierd clipe pretioase fara rost... cu siguranta gresesc :(
Acum in timp ce scriu aceste randuri imi dau seama ca nu pot sa ma regasesc pe mine. E o lupta ciudata ce se petrece in interiorul meu... sper ca ziua ce vine sa aduca ganduri mai bune si sentimente colorate.

Ma gandesc ca daca nu as fi avut parte de o zi fericita...cu siguranta sentimentele urate si-ar fi intensificat puterea pe care au avut-o asupra mea.
Vreau sa iti multumesc pentru faptul ca esti alaturi de mine, ma intelegi si reusesti sa imi incarci cutiuta cu fericire si in astfel de momente.

Asteptare:

Daca ar fi sa fac un mic rezumat a ceea ce am facut astazi nu as putea, caci lucrurile marunte mi-au furat tot timpul si m-au obosit. Am analizat gandurile si le-am pus intr-o ordine.

M-am trezit din aceasta alergare continua atunci cand seara a inceput sa isi faca simtita prezenta.

Sunt intamplari la care ramane sa ma gandesc in viitorul apropiat si sa iau o decizie definitiva.

Nu stiu daca as putea spune ca sunt dezamagita sau mai mult speriata...cert este ca trebuie sa joc hora aceasta pana la capat, desi imi este teama de final.

Adesea am fost atentionata ca fac anumite lucruri fara sa le gandesc in ansambu... daca atunci nu intelegeam in totalitate acum stiu despre ce este vorba si o sa incerc sa iau o masura in aceasta privinta.

Nu am multe de spus astazi.

Ma apasa acest dor nebun si ma indeamna sa astept ca un copil venirea cuiva, asa cum in copilarie il asteptam pe Mos Craciun...acum sunt doar un copil ce-l asteapta pe EL pentru a intregii fericirea din sufletul meu.

10 Things About Me:

Acum am inceput sa caut parerea celor din jurul meu.
M-am oprit la D.D. o colega de liceu cu care am ramas prietena chiar daca nu ne mai intalnim des cum o faceam in trecut.

As vrea pe cat posibil sa argumentez sau contraargumentez ceea ce a spus D.D... desi mi-ar fi placut sa gaseasca mai multe critici despre comportamentul meu.
1.Este o persoana in care te poti increde;
Pot spune ca am invatat in timp sa folosesc fermoarul de la gura si sa pastrez pentru mine ceea ce aud de la ceilalti.
2.Este copilaroasa si-n acelasi timp matura;
Matura, mai putin...poate atunci cand ma loveste o sageata din cer si imi dau seama ca prea multa copilarie nu ajuta in viitor. Nu mi se intampla de multe ori sa fiu asa...doar in momentele mele de sinceritate pe care le am cand ma confesez.
3.Are un simt al umorului dezvolatat;
Sunt o persoana vesela...era normal sa rad mult... uneori fac glume reci si seci.
4.Este inteligenta;
Doar atunci cand vreau sa imi iasa ceva cu adevarat...adesea cand ma pun pe creeat. Inteligenta ma ajuta sa fac lucruri de care nu banuiam ca sunt capabila.
5.Face niste prajituri grozave;
Pacat ca nu prea are cine sa le manance... :D
6.Uneori uita cat de norocoasa e;
Da, recunosc asta... noroc ca imi vine mintea la cap si imi amintesc ca sunt norocoasa pentru multe lucruri ce imi perinda prin viata. Sunt norocoasa pentru ca sunt semi-sanatoasa asta este un lucru de care ma bucur mult. Am invatat in timp ca atunci cand sanatatea este subreda realizam cat de frumoasa e viata si cate lucruri minunate sunt langa noi.
7.Ii place sa colectioneze bijuterii, servetele si papitoaie de plus
Da...ca bine zici - in ultima perioada am cam ignorat aceasta obsesie si am lasat de izbeliste colectionatul.
8.Uneori ii critica prea dur pe cei din jur;
Eu cred ca ceea ce spun despre ceilalti este doar o parere strict personala. Nu critic fara motiv. Atunci cand cineva ma supara si imi ofera pe tava motive sa critic o fac fara sa ma uit in spate...niciodata nu adaug cuvinte sau lucruri pe care un om nu le-a spus sau facut.
Pun cap la cap intamplarile si trag o linie peste care scriu parere pe care mi-am facut-o despre X in urma tuturor lucrurilor pe care le-a facut.
Oamenii se schimba dar in esenta raman la fel.
9.Are un real-talent la scris
Ma inrosesc dudule... imi place sa cred ca nu am nici un merit pentru asta si ca piticii mei imi soptesc ce sa scriu.
10. Un singur lucru URASC la ea: are o conceptie ciudata in ceea ce ii priveste pe: unica ei bunica si pe tatal ei.
Aici ar fi multe de spus... lucruri mult prea personale.
Adesea am fost neindreptatita de catre ei si atunci am invatat sa scot ghearele si sa strang cu ele picaturi de ura pe care o indrept catre ei fara sa le arat asta.
Poatre va intrebati ce rost are aceasta munca inutila ... pentru mine fiecare picatura ma face sa imi doresc sa nu fiu ca ei.
As fi vrut sa nu intru in acest capitol din viata mea...dar mi se pare normal sa accept atat critici cat si laude.

Ganduri de copil

Timpul trece intr-un ritm ciudat, uneori am impresia ca sta in loc - alteori parca zboara prea repede si nu am cum sa fac tot ceea ce imi propun.
Saptamana aceasta a inceput intr-un ritm de "slow motion". Este inca marti si pe deasupra este ziua copilului, o zi care nu mai are farmecul pe care il avea in trecut.
Nu ma refer numai la diferenta pe care am simtit-o din cauza faptului ca parintii nu mi-au mai facut un cadou - pentru ei mereu o sa fiu un copil, dar... nu mai are rost sa imi faca cadou intr-o zi anume, cand pot in timp sa imi cumpere mici lucruri pe care le doresc cu ardoare.
Diferenta o face restul lumii, pentru ca in copilarie imi amintesc de jocurile pe care le organizau atat scoliile cat si gradinitele. Desenam pe asfalt, alergam, cantam, dansam si confectionam diverse lucrusoare pe care le expuneam pe un panou in centrul orasului pentru a fi vazute de ceilalti.
Nu in ultimul rand primeam o punguta cu cateva dulciuri, un fruct si nelipsitul suc la cutie.
Cand ajungeam acasa mama imi oferea cadoul pe care mi-l cumparase si de care ma bucuream adesea.
Nu stiu cu exactitate ce mi-a lipsit astazi... poate galagia copiilor, zumzetul oamenilor din oras, incercarile de bunatate brusca, rochita cu fundita si coditele :-??
Astazi este un 1 iunie trist din punctul acesta de vedere, sper ca numai eu sa-l vad asa si ca ceilalti sa se bucure de aceasta zi ca si de celelalte, sa zambeasca de fericire si sa rada cat mai zgomotos caci astazi totul este permis.

Uneori simt ca o parte din copilarie este uitata intr-un trecut indepartat.
Sunt intamplari pe care nu mi le mai amintesc oricat de mult as incerca, nu inteleg de ce prieteniile din copilarie nu rezista si adesea finalul lor este o enigma.
Privind in trecut spre copilarie nu inteleg de ce aveam anumite temeri - caci in prezent imi dau seama ca toate sentimentele mele erau nejustificate... poate varsta intensifica sentimentele si din aceasta cauza ma simteam mica-mica pe langa ceilalti.
Copilaria a insemnat pt mine o vesnica comparatie...cel putin din clasa a 5-a pana la sfarsitul liceului profesorii imi aminteau ca sunt oaia neagra a familiei.
Au existat momente frumoase imortalizate atat de poze cat si de amintirile ce le pastrez in suflet.