" Everybody "

Am gasit melodia care imi canta printre ganduri de cateva zile : "Everybody Everybody wants to love. Everybody Everybody wants to be loved" - o puteti asculta aici.
Imi bine dispune starea de spirit si reuseste sa imi induca o veselie copilareasca ... daca in urma cu cateva zile eram mohorata si trista, mi-am recules energia si am inceput sa radiez de fericire.

E atat de placut sa simti ca inima ta are pentru ce sa bata. Bucuriile traite in doi se amplifica, iar tristetile se micsoreaza caci un sprijin este o alinare.

Nu am uitat niciodata asta, doar ca aveam nevoie de un moment in care sa ma trezesc la realitate si o imbratisare care sa ma ridice din starea ciudata in care ma cufundasem.

Uneori pun intrebari copilaresti, la care primesc raspunsuri pe masura... dar adesea raman sa reflectez adanc asupra acestor informatii si niciodata nu trec de la un subiect la altul fara sa gandesc pasul ce urmeaza sa fie facut.

Nu stiu de ce... dar dupa o perioada in care m-am considerat mai introvertita, imi place sa adopt un stil de dragalesenie excesiva - nu stiu cum sa descriu mai bine acest comportament.

Cert este ca ador sa recuceresc ceea ce imi apartinea oricum;

Vreau sa mentin mereu relatia ca la inceput, stangaci dar placut... sa simt cum inima imi trasare cand aud telefonul ca suna, sa tremur incet cand il intalnesc, sa ma copilaresc cand ii vorbesc si sa il dadacesc cand am ocazia.

Nu consider ca ma preschimb cand fac asta, ci doar ca adopt un alt stil... e asemeni hainelor, astazi sport, maine elegant si intr-o alta zi sexy. Este vorba de aceeasi persoana surprinsa in mai multe ipostaze.

Nu vad nici un motiv bun pentru care merita sa ma stresez inaintea examenului pe care il consider cel mai groaznic - asa cum ii spuneam unei cunostinte zilele trecute - nu exista nu pot, ci exista nu am chef. Am invatat suficient, astfel incat oricare combinatie de n luate cate k as lua-o in calcul examenul este ca si luat.
Priveam aseara cartea ce asteapta sa fie citita... adesea mi-a facut cu ochiul si am fost tentata sa ma aproprii de ea, dar am considerat ca in aceasta perioada prioritatile sunt altele si distractia personala este pe planul doi. In scurt timp o sa pot "devora" aceste carti.
Ma intreb de ce oare in copilarie uram sa citesc in vacanta de vara? Stiu ca nimanui nu ii plac lecturile obligatorii, dar eu nu prea citeam atunci nici un fel de carti...consideram ca toate sunt la fel de plictisotoare. Cu trecerea anilor am descoperit placerea cititului si incercam pe cat posibil sa citesc atat ceea ce imi era impus pentru scoala, cat si ceea ce consideram eu ca merita citit.
Nu recomand nimanui "Concert din muzica de Bach" de Hortenzia Papadat-Bengescu ... este una dintre cartile care dupa numai cateva pagini m-a facut sa renunt la ea. Pe mine personal nu m-a captivat.
In liceu am inceput sa citesc o multitudine de romane ... chiar daca doamna de la biblioteca parea putin "rea", pe mine ma avea la suflet si imi deschidea usa de fiecare data cu placere.
Am imprumutat multe carti, nici nu mai stiu cate fise am schimbat... imi placea sa le restitui la timp, chiar daca uneori timpul ma constrangea si eram nevoita sa renunt la alte lucruri pentru a termina de citit cartile.
In una dintre carti am gasit un aforism ce mi-a ramas in memorie : Jeanne Wasbro -"Zambetul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum." - mult timp m-am gandit cui ii apartinea biletul pe care a fost scris acest citat... Nu mi-am permis sa il opresc, asa ca am desenat un zambet si l-am lasat mai departe in cartea respectiva.