Despre trecut

Uneori adevarata fata a oamenilor o descoperi atunci cand nu te astepti. Mult timp traiesti intr-o minciuna frumoasa, intr-o lume in care totul este pictat in culori pastelate si mastile sunt doar pentru cei care nu stiu sa isi exprime sentimentele.

Dar cand adevarul te loveste frontal, ramai fara cuvinte ... te gandesti la trecut, la tot ce s-a petrecut si nu iti dai seama care momente au fost reala si care au facut parte dintr-un film bine realizat;

Mi se pare demoralizator sa te trezesti intr-o zi cu gandul ca persoana X nu era chiar asa cum ti-o imaginai tu. Bine ca totul este trecator si trecerea timpului aduce de la sine multe schimbari si o liniste ciudata;

Nu, nu vorbesc despre prezentul meu ... ci mai degraba despre ceva din trecutul meu, ceva ce astazi mi-am amintit sa povestesc - sa scriu acum si sa citesc pe viitor din aceste randuri si sa retin esentialul;

Cum spunea un om "Ce nu te omoara, te face mai puternic" asa ca nu trebuie sa uitam niciodata ca fiecare lovitura inseamna un nou inceput, un sentiment nou care aduce de la sine schimbari in bine, caci deschidem ochii la fiecare pas si nu mai facem lucruri impinsi de impulsul de moment.

Stare...

Daca ar fi sa vorbesc despre starea mea de sanatate as scrie numai lucruri urate. Nu ma simt deloc bine, am ameteli, dureri de cap, o oboseala ce nu imi da pace - per ansanblu o stare aiurea;
Incerc sa nu ii dau satisfactie, sa nu ma las doborata de o raceala ciufuta. Am incercat sa mananc, dar parca nu ma simt capabila. :-< Aseara am visat urat, cercuri ciudate imi invadau somnul. Din cauza faptului ca m-am rasucit prin pat, parul a reusit sa ma stranga de gat astfel incat m-am trezit speriata si ... singura. Am simtit ca trec printr-un moment in care oricat de multe persoane sunt in jurul si in sufletul meu, atunci eram singura.

Noapte, intuneric, liniste, durere, sentimente ... lacrimi;

Fulgi si sentimente

Ninge linistit, ninge cu vise ... merg pe strada si gandul meu este plecat pe taramuri de poveste, parca lumea este acoperita cu un val de calmitate - sau cel putin in clipa de fata asa-mi pare. Pluteste o stare de sarbatoare, chiar daca ninge nu este vorba de sarbatorile de iarna ... ci despre venirea Martisorului si aparitia ghioceilor - vestitorii primaverii.
Astept ca un copil nerabdator sa rasara soarele, sa inmugureasca copacii, sa infloreasca florile si sa ies mai des si mai mult pe afara fara sa fiu conditionata de vreme.
De ieri am inceput un nou program, astazi ma resimt ... poate ca am luat-o prea tare intr-o singura zi, dar strang din dinti si indur, este pentru binele meu si pentru bunastarea mea.
In ultima perioada am tot facut promisiuni fata de mine, pe majoritatea le-am respectat ... dar sunt si cazuri in care ma las purtata de mirosul esentei negative si comit gafe care tot in sufletul meu se resfrang.
Mi-ar placea sa gasesc o solutie pentru a (re)ajunge la un stadiu al comportamentului meu care sa fie amiabil in tot timpul ... sa nu mai rabufnesc aiurea si sa nu ma mai rastesc la persoane care ma supara foarte putin.
Adesea stau si strang in mine si cand nu mai pot trantesc toate durerile sufletului in fata unei persoane care nu a gresit atat de tare incat sa trebuiasca sa aceepte ifosele mele de moment.

Citeam in carti de psihologie ca adolescenta nu se impaca prea bine cu maturitatea, lucru pe care il vad si eu in propria persoana. Oricat de mult am incercat sa ma maturizez, sa incerc sa calculez fiecare miscare pe care o fac si sa incerc sa iau hotararile doar din prisma sentimentelor mele... se pare ca toate incercarile au esuat. Adica, pe termen scurt merge teoria, dar trebuie sa am grija ca periodic sa schimb "tratamentul" si sa imi impun sa il respect.
Fara o astfel de "promisiune de sine" nu ma pot strecura prin viata intr-un ritm transparent.

Imi doresc...

Cat de mult as vrea sa pot sa vorbesc despre toate gandurile ce ma framanta, sa spun cuiva ce simt, ce cred si sa primesc un sfat.
Imi este teama sa nu fiu criticata si astfel sa inrautatesc situatia din interiorul meu.
Nu sunt genul de persoana care sa primeasca doar laudele, iar criticile sa le dezaprobe ... in situatia de fata nu stiu de ce, dar imi este teama sa cer ajutor.

Timpul trece in defavoarea mea. Mereu imi propun sa fac toate zilele sa fie speciale in felul lor, dar sunt si momente in care o dau in bara intr-un mod total stupid. Poate ca sunt mult prea grabita, iar anumite fraze pe care le rostesc nu apuca sa fie intelese asa cum mi-am calculat eu in minte ... sau poate ca sunt mai calma decat ceilalti si las de la mine chiar si atunci cand nu trebuie, iar asta ma face sa imi stric dispozitia in defavoarea fericirii lor.
Ii las pe ceilalti sa aibe ultimul cuvant, chiar si atunci cand stiu ca dreptatea este de partea mea ... adica nu vad rostul unor polemici.
Am momente in care mi-as dori cu ardoare sa am un apartament numai al meu, sa nu depind de nimeni si sa traiesc asa cum imi dicteaza sufletul.
Dar in clipa de fata toate's numai vise.

Romani vs Straini!

Oficial astazi este declarata "Ziua iubirii pentru romani", personal din cate am observat, atat la tv, radio sau pe diverse site-uri nu s-a specificat nimic de aceasta insemnatate.
Nu sunt adepta nici a Sfantului Valentin... si nici a Dragobetelor, doar ca mi se pare bizar faptul ca sarbatorile imprumutate de la straini primesc mult fast, iar sarbatoarea tipic Romaneasca nici nu mai este amintita - nu mai visez la mediatizata.
Avem 365 de zile pe an si ne-am facut un obicei din a face o sarbatoare in fiecare zi.

Noi avem Dragobetele. Sarbatoare similara celei aduse de peste ocean, dar cu elemente autentice romanesti. Poate se putea face un compromis in cazul in care nu exista echivalent romanesc al sarbatorii. Dar de ce sa spui "I LOVE YOU", in loc de "TE IUBESC"?
Privind din unghiul total opus, cate sarbatori ne-au copiat americanii?

Oare nu puteam sa avem sarbatoarea noastra proprie, o sarbatoare pe care sa o respectam in limita bugetului nostru sau a sentimentelor pe care dorim sa le impartasim?
De ce este musai sa facem cum fac ceilalti? Mi se pare dizgratios ... daca strainii se arunca in fantana, hai si noi dupa ei ca doar e "trendy frendy" daca o fac ei.
Halloweenul deja l-am preluat, Ziua Recunostintei se sarbatoreste, 4 iulie, mai e putin si e declarata a doua zi nationala, oare ce mai urmeaza?
Nu am nimic cu poporul american. Nemultumirile imi vin din directia Romaniei. Ca noi ne lasam influentati atat de usor.

Un alt exemplu concludent.... au prelucrat strainii melodia aceasta , la putin timp ce s-au gandit romanii nostrii "noi suntem mai prejos? Putem si noi!" asa ca uitati varianta noastra .
Sunt revoltata ca ne complacem in situatie si intr-un fel sau altul suntem asemeni expresiei "Monkey see, monkey does".

(De ce?) Recomandare:

Astazi nu as recomanda multor persoane sa stea in preajma mea - poate suna mult prea brutal sau dur, dar nu ma simt in apele mele.
Ma doare ingrozitor capul si sunt destul de irascibila. Nu inteleg de ce mi se tot adreseaza intrebarea "De ce ... ? ". Consider ca anumite lucruri sunt mult prea evidente pentru a mai avea nevoie de o astfel de intrebare ajutatoare.
Nu vreau sa generalizez situatia, dar in zile ca cea de astazi - simt ca explodez nu mai suport situatia si imi vine sa fug in lume, sa ma ascund pana cand o sa rasara soarele si pe strada mea. Simt ca sunt intrebata lucruri fara sens, precum "De ce deschizi usa?" sau " De ce pui bateria la incarcat?" - Oare nu sunt lucruri evidente?
Dar, de cele mai multe ori las de la mine si ofer raspunsuri tuturor intrebarilor de acest gen, desi in sinea mea ma enervez si lupt cu acesti mici nervisori care vor sa iasa la suprafata;
Niciodata nu mi-a placut sa tip sau sa jignesc pe cineva asa "aiurea-n tramvai", incerc sa las situatia in punctul in care este si sa consider mereu ca problema este la mine si sa evit sa degenerez situatia.

Colac peste pupaza astazi a fost si "Rontzy" pe la mine, chipurile in vizita, dar inainte sa plece a dezvaluit adevaratul motiv pentru care a venit.
Inca reuseste sa ma mai uimeasca. Spune anumite ganduri pe care mie mi-ar fi si jena sa le gandesc, pai minte sa le spun asa oricui. Eh, sunt eu cine sunt pentru "Rontzy", dar asta nu ma face sa o disculp.

Ninge IARna

Ninge cumplit, ninge de dimineata. Calendaristic vorbind mai sunt cateva zile pana primavara ar trebui sa isi faca simtita prezenta, dar zapada aceasta pare ca nu vrea sa cedeze locul unor zile mai frumoase. Nu stiu de ce, dar eu asociez zapada aceea pufoasa, sclipitoare si jucausa doar in luna decembrie; De curand ma gandisem la faptul ca trebuie vreau sa incep sa fac sport putin mai intens fata de ceea ce faceam eu in timpul iernii, dar zapada mi-a dat peste cap programul de alergat si iesirile la plimbare cu bicicleta. Poate ca in trecut ma gandeam ca sportul ma poate ajuta in problema mea - cu asa zisele kilogramele - pe care doar eu o vad ca fiind o problema (chiar daca este vorba doar de 2 kilograme), cei din jurul meu nu o vad tocmai ca pe o problema, dar fie ... acum consider ca sportul ma ajuta sa fiu mai linistita, sa am un somn mai odihnitor si chiar sa ma simt mai energica;

In ultima perioada mi-a revenit gandul sa renunt la blog - cel putin pentru vazul oamenilor. Nu stiu ... cate-o data imi este greu sa ma justific, sa explic gandurile pe care le scriu sau starile de moment pe care incerc sa le tastez in cuvinte.
Ma gandesc ca poate este momentul sa ma inchid in lumea mea, singura. Sa fiu doar eu si gandurile mele.
Uneori am impresia ca lumea se bazeaza doar pe ceea ce se petece in lumea virtuala. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa ies afara cu amicii si sa intervina inevitabilul subiect :"Ai vazut ce s-a intamplat pe pagina lui X?" sau "Am incarcat pe blog o poza, sa te uiti!" - unde mai sunt subiectele personale care sa nu aibe legatura cu aceasta lume?
Vreau sa cred ca inca mai pot sa ma desprind, sa opresc lumea virtuala aici, iar in viata de zi cu zi sa sa fiu Eu, Un Suflet printre alte zeci de mii de suflete stinghere.

Luni dupa Duminica si inainte de Marti

Luni nici iarba nu creste!
Pentru mine acest inceput de saptamana este frumos, poate chiar mai frumos decat ma asteptam ... primul gand pe care l-am avut cand m-am trezit a fost sa privesc pe geam, mare mi-a fost surpriza sa constat ca totul este contrar previziunilor meteo.
Cu un zambet pe chip mi-am inceput activitatile - in sinea mea intuiam ca o sa fie o zi placuta si mai vesela ca cea precedenta, ceea ce s-a si intamplat.
Am primit o veste minunata, probabil in curand o sa umble zvonul prin oras, dar nu ma ascund de nimeni, asa ca fie ce-o fi - sa auda, sa vada ... sunt mandra de viata mea.
Perioada asta ma face sa ma simt de parca as pluti intr-un balon de spuma colorata cu miros de banane si capsuni;
Totul este mai vesel, colorat si treptat lucrurile se transforma doar in esente pozitive din care sa ma "alimentez" atunci cand viata-mi pare trista;

Not in My Mood

Sunt apatica, nostalgica si visatoare!

Am rascolit prin muzica veche pe care o pastram in calculator (probabil pentru zile ca aceasta). Multe dintre melodii au o poveste si un trecut prafuit in amintirile mele. Cate-o data imi este greu sa recunosc ca am avut perioade "emo" in viata ... momente in care uitam sa zambesc si eram trista sufleteste;

Nu ma recunosc cand privesc pozele sau filmuletele cu mine din perioada respectiva - nu mai amintesc de postarile pe care le aveam pe blogul precedent, cine nu ma cunostea putea sa ma asemene cu usurinta cu o persoana depresiva.

Ma bucur ca am lasat pe cineva sa imi schimbe viata si i-am deschis usa sufletului meu pentru a intra in viata mea si sa ma ajuta sa depasesc "problemele varstei"'

Iubesc, iar atunci cand iubesc ajung sa fiu foarte protectoare, uneori poate ca intrec limita ... dar vreau sa stiu ca cel de langa mine este bine, astfel si inima mea este linistita;
Sunt o ciudata, dar imi pare bine ca nu mai sunt exagerata ca in trecut.

Gata!

Am pus STOP anumitor lucruri ce pareau ca incep sa mearga prost. M-am gandit ca este o oportunitate sa ma relaxez si sa ma gandesc mai bine la tot ce mi s-a intamplat in ultimele zile. Poate ca aveam nevoie doar de o ora pentru mine, sa fac lucruri care imi fac placere si sa imi dau seama de ce incepusem sa am reactii ciudate.
In momentul de fata sunt vesela, am aruncat la gunoi toate momentele urate si sper sa nu mai comit altele;
Astazi m-am delectat prin gatit: am facut niste prajiturele si am incercat o reteta de cartofi la cuptor ... cartofii nu au iesit asa cum ma asteptam, dar cu toate acestea au fost gustosi. Imi place sa incerc multe retete si in viitor sa le perfectionez pentru a ramane in lista de mancaruri pe care pot sa le prepar.

Intentionez sa umblu in cutia cu margele si sa aduc la viata o pereche de cercei. Imi este dor sa realizez accesorii - in ultima perioada am lasat pe un plan secund aceasta pasiune a mea.
Ca tot mi-am amintit de pasiuni, am mai descoperit ceva interesant ... poate reusesc sa fac comanda in curand si sa ma apuc de ceva mai special si poate productiv.

"Bunica" mea este speciala!

Astazi am purtat o discutie cu "bunica" mea ... din clipa respectiva nu-mi pot lua gandul de la faptul ca sunt oameni care stiu sa se bucure de fericirea altora.

Priveam in ochii ei cand imi spunea ca si-ar fi dorit sa ma vada si ea la televizor, mi s-a parut un gest atat de frumos incat imi venea sa ii spun ca este bunica pe care am cautat-o o viata intreaga si pe care nu am cunoscut-o niciodata.

Si eu ma intreb de ce nu am facut acest lucru, poate de teama sa nu o fac sa planga.

Este la fel de emotiva ca si mine. Chiar daca are o varsta inaintata este copilaroasa si ghidusa.

Imi face placere sa o ajut la diverse cumparaturi, sa vorbim despre retete culinare sau pur si simplu sa o vizitez si sa vad ce face.

Imi amintesc cat de bucuroasa a fost cand am inceput sa ii povestesc prima data despre Mister, era fericita pentru mine si era mandra ca am gasit un baiat potrivit pentru mine. Mereu imi spune ca i-ar placea sa vina la nunta mea ... uneori ma gandesc ca timpul este hain si...

Sper ca intr-o zi sa ii indeplinesc aceasta dorinta si sa o vad la nunta mea zambind;

Poate va intrebati de ce am scris "bunica" intre ghilimele - adevarul este ca nu este chiar ruda cu mine, cel putin nu de sange cum se spune ... dar aceasta persoana inseamna pentru mine mai mult ca o persoana banala numita "ruda".

Sunt zile si zile

Ce bine face un somn lung, linistitor si plin de vise frumoase. Daca inainte sa adorm imi venea scriu lucruri suparatoare ... acum ma simt asa bine incat nu as putea sa fac acest lucru.
Ador sa visez - de cele mai multe ori visele in care apare Mister EL par atat de reala si reusesc in cateva minute sa ma faca sa plutesc, astfel incat atunci cand ma trezesc sunt asa bine-dispusa si energica.
Chiar daca uneori par asa de nesuferita ... ceea ce este in sufletul meu este neschimbat!
Avand in vedere ca nu sunt perfecta: am zile in care sunt foarte dragastoasa si zile in care imi vine sa imi iau campii atunci cand la sfarsitul zilei realizez ceea ce am facut. Sper ca cei din jurul meu, cei pe care ii supar sau mai bine spus ... cei care sunt nevoiti sa ma suporte cu toate toanele mele, sa ma inteleaga si sa ma ajute sa imi cizelez comportamentul.

Intr-o alta ordine de idei, mi-am amintit sa mentionez aici un mic detaliu din viata mea peste care nu as putea sa trec : daca o anumita persoana, careia nu ii voi scrie numele, m-a mintit intr-o privinta. Chiar daca nu este ceva super-mega-extra senzationala "minciunica". Poate ca tocmai din acest lucru voi reactiona ciudat, nu gasesc scuze plauzibile.

Eh, sunt multe sentimente ce imi strapung sufletul, dar prefer sa le pastrez doar pe cele frumoase si sa imi amintesc cu drag despre ele;
Ador zilele in care pot sa ma plimb pe afara si sa imi linistesc gandurile. Uneori cred ca motivul nervozitatii mele este si cutia de chibrituri in care ma inchid in anumite perioade ale vietii.

Dor de primavara

Jon Lilygreen & The Islanders - Life Looks Better In Spring : <3


Prea mult frig, prea multa vreme mohorata - m-am saturat de ifosele pe care le are iarna. Vrea sa ne sechestreze la domiciliu sau oriunde altundeva unde este un acoperis deasupra capului si patru pereti care sa tina vantul departe.

Imi doresc sa apara soarele mai repede, sa ma bucur iar de aerul curat si de tot ce ne ofera caldura primavaratica.
Simt ca ma indispune vremea de acum, ma face sa fiu obosita fizic (suna ciudat, dar asta simt).
Vreau sa vina vremea frumoasa, sa infloreasca zambilele si toate florile ce imi incanta privirea. Imi este dor de cantecul pasarilor ... de zumzetul albinelor si chiar de copii care se jucau zgomotos prin aproprierea locuintei mele.
Vorba poeziei "Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot?".

Ma simt de parca este prima iarna rece pe care o simt, poate ca restul au fost mai blande sau poate ca sunt eu mult prea grabita sa ma bucur de tot ce imi ofera natura;
Vreau sa ma plimb cu bicicleta, sa ma joc tenis, sa alerg prin iarba cruda si... te astept primavara draga!
Ascult: Janet Jackson - Together Again
Jon Lilygreen And The Islanders - Life Looks Better In Spring (Cyprus)

"In oras la o cafea"

O zi agitata, vesela si plina de momente emotionante;
Nu o sa intru prea mult in detalii, dar asa in mare pot sa spun ca am castigat un concurs - in consecinta primesc doua bilete pentru un concert si alte cateva premii materiale;
Pentru mine bucuria a constat in felul in care am fost anuntata si mai ales in modul in care am suprins o pesoana draga;
Zambesc, ma gandesc la fiecare detaliu si imi dau seama ca sunt o persoana norocoasa din multe puncte de vedere;
Ii multumesc Celui de Sus ca ma ajuta. E prima oara cand scriu despre acest lucru, nu sunt eu o persoana credincioasa pana peste masura, dar din proprie experienta stiu de multe ori cand avem necazuri apelam la cineva, dar e mai placut sa dam o "strigare" si atunci cand avem parte de o bucurie - sa impartim aceasta stare;

Fericirea mea este plutitoare, ea consta in lucruri marunte ce imi aduc zambet pe chip un timp indelungat.
Astazi am simtit inca o data cum este sa treci prin diverse stari precum: bucurie-beatitudine-emotii-incantare si nu in ultimul rand am simtit cum iubirea prinde aripi.
Mi-as dori ca din ce in ce mai multe persoane sa invete sa aprecieze aceste mici sclipiri ce ne coloreaza viata si sa nu mai spere la ceva exorbitant, nu zic ca nu este bine sa tintim sus ... dar in ritmul in care incepe lumea sa gandesca si sa aprecieze darurile - o sa se duca de rapa fericirea.

Aveam acum ceva vreme o cunostinta care daca anul acesta primea de ziua ei un telefon mobil, de Craciun isi doream ceva si mai scump, iar in fiecare an pretentile cresteau vaznad cu ochii.
Nu stiu, mi se par exagerate aceste "conditii" pe care le impun adolescentii din ziua de astazi - poate ca sunt eu crescuta intr-o maniera diferita, dar eu ma bucur chiar si atunci cand primesc un cadou de 3 lei.
Pun punct aici, deja ma abat de la subiect si intr-un intr-o polemica fara sfarsit.

Imi place: Brooke Fraser - What to do with daylight

Inca una...

A mai trecut o zi ... a lasat in urma ei cateva amintiri placute si altele cu gust amar;
Chiar ma gandeam de curand ca nu am mai ras cu pofta de multa vreme, sa rad zgomotos si din suflet, poate ca uneori e nevoie sa iti doresti si totul se implineste, caci atat ieri cat si astazi am ras mult. Bateriile se incarca vazand cu ochii si simt ca ma cufund intr-o lume care imi place.
Asa cum fac la fiecare inceput de an ( sau cum imi mai place mie sa ii spun "minciuna unei noi etape") mi-am pus cateva dorinte si reguli pe care vreau sa le indeplinesc. Astazi am facut o exceptie de la una dintre reguli ... nu consider ca este o tragedie mare, atat timp cat recunosc si sunt constienta de ceea ce am facut.
Nu ma las purtata de val si nu pretind ca sunt perfecta, asa ca pot sa fac abateri mici care nu lasa urme vizibile.
Gandurile ma bantuie la fiecare pas.
Ma uit in jurul meu si realizez ca lumea se schimba, atat fizic, la comportament cat si in ceea ce priveste sentimentele ... oare eu cat am crescut pe aceasta scara a ierarhizarii?

In ultima perioada am simtit o forta care ma impinge sa caut in arhive, sa citesc franturi din blogul vechi si sa imi amintesc de anumite perioade ingropate de mult.
Am gasit si prima conversatie in care am spus eu ca "Am prieteni cat sa ii numar pe degetele de la o singura mana." - acum sunt convinsa de acest lucru!
In viata mea s-au perindat multe persoane, doar cateva inca mai sunt acum in prezentul meu ... nu stiu daca este vina mea, a lor sau a destinului. Poate ca nici nu mai conteaza astfel de amanunte, esentialul este ca mi-am dat jos valul de pe ochi si am reusit sa vad la momentul oportun drumul pe care trebuie sa pasesc cu secrete pastrate in suflet si sentimente nerostite.

Duminica insorita

La inceutul acestei zile am simtit ca ma invart ca titirezul in loc, dar cu timpul am constatat cu uimire ca ma incadrez in timp. :)

M-am simtit energica intreaga zi, probabil discutia pe care am avut-o cu V. ma face sa prind aripi ... stiu ca trebuie sa nu zbor la inaltimi mari, caci in orice clipa mi se pot reteza aripile.

Pana la momentul X am timp sa visez, sa ma gandesc si sa sper.

Aceasta zi a decurs pentru mine intr-un ritm vesel, "zambicios", dragastos si armonios. Fiecare clipa am trait-o la intensitate maxima, chiar daca nu am facut lucruri iesite din comun, pentru mine fiecare pas reprezenta o dorinta implinita, caci ravneam de ceva vreme la o zi frumoasa pe care sa mi-o petrec in compania lui Mister si a soarelui;

Ca tot am adus vorba de lucruri frumoase, dar si pentru ca am fost cuminte am primit un cadou care mi-a intrat direct la suflet.

Poza o sa vorbeasca de la sine.

Nu e nimeni acasa!

Ce vreme mofturoasa. Au fost cateva zile frumoase, dar astazi soarele si-a aratat partea sa "demonica". Vantul bate galagios la fereasta si ne implora sa il lasam sa patrunda in interior, dar pentru nimic in lume nu as face asta, nu acum ... dar dupa ce o sa infloreasca liliacul - cu mare placere, sa imi aduca mireasma proaspata in dormitor;
Astazi am avut o stare de zacut, as fi lenevit si atat, dar cu toate astea mi-am invins starea si am miscat cate ceva pe aici ... parca nici sa stau cu buricul la bec nu şade bine.

Citeam mai devreme niste mail-uri pe care le-am trimis de-a lungul anilor - imi dau seama ca atunci cand ma confesez in scris parca o alta latura a mea se dezlantuie. Reusesc sa dau culoare unor ganduri si sentimente interioare, le descriu astfel incat interlocutorul meu sa inteleaga ceea ce povestesc ... chiar si acum cand scriu aceste randuri simt cum tastatura imi dicteaza urmatoarea tasta pe care o sa apas;

Sunt multe de spus despre ceea ce am gasit in randurile trimise, parca a trecut un veac de cand veneam acasa suparata, deschideam mail-ul si scriam tot ce imi trecea prin minte.

Oftez, acum chiar daca mai am zile in care as vrea sa cer o parere sau doar sa fie cineva care sa imi "asculte" aberatiile din minte simt ca nu mai am cui sa ii scriu ... fiecare persoana are viata ei si eu nu am ce cauta in ea - asta simt.

Referitor la starea ciudata pe care am afisat-o in ultima perioada nu stiu ce se petrece, nu sunt trista in exterior doar ca in interior e o lupta care pare sa nu se mai termine.
Am sortat, aranjat si reorganizat gandurile dar, acest mare "dar" nu-mi da pace, ceva ciudat se petrece in cutiuta aia mica din interior. Poate ca era mai bine sa pun lacatul la momentul potrivit, ma gandesc ca asa nu as mai fi stat acum sa analizez aceste maruntisuri;

Pe ganduri

De dimineata m-am trezit mai devreme fata de alte zile. Am privit pe geam soarele cum trimitea sageti de lumina si caldura spre camera mea, i-am zambit si am imbratisat noua carte pe care o citesc "Colectionarul" - John Fowles ... am simtit ca era decorul potrivit;
Mi-am savurat ciocolata calda si pe urma m-am apucat de treaba, chiar daca lectura parea sa ma atraga mai mult, am reusit sa ma desprind din bratele ei si sa ma apuc de alte lucruri.
Intre timp am aflat ca sunt fericita castigatoare a unei camere video. Chiar daca eu imi doream mai mult un aparat foto, nu pot sa neg faptul ca sunt foarte incantata de aceasta "achizitie".

Am revenit la treaba mea si am muncit cu drag si spor. Pot spune ca a fost una dintre zilele in care mi-am dorit sa fiu singura, sa imi fac ordine in ganduri si sa las timpul sa curga asa cum isi doreste, sa nu il mai imping de la spate.
Chiar ma gandeam ca si eu ma pot incadra cu usurinta in categoria persoanelor care atunci cand au o problema isi doresc sa aibe parte de liniste si sa se cufunde in diverse activitati. Teoretic nu am o poroblema existentiala, dar trec printr-o perioada in care simt ca trebuie sa pasesc mai increzatoare catre viitor si pentru asta vreau sa clarific ceva in interiorul meu;
Mi-am petrecut cateva ore in bucatarie, trebaluind ... ma batea un gand sa fac clatite, dar cred ca o sa aman ideea pentru maine;

Printre picaturi m-am dus la posta sa imi ridic cartea ;
Am schimbat cateva vorbe cu o amica dupa care m-am intors la oile mele ... vroiam sa imi regasesc linistea. Dar, o veste pe care am primit-o a reusit sa ma bulverseze, am promis ca o sa incerc sa fiu calma pana la termenul limita al clarificarii ... dar nu pot sa stau nici indiferenta, ceva tot se petrece in interiorul meu fara sa vreau.
O sa pun punct acestui monolog, imi doresc sa ne auzim cu vesti mai bune.

Hai-hui

Astazi gandul mi-a zburat hai-hui, m-am gandit la una, la alta si intr-un final am constatat ca anumite lucruri, fapte, dorinte nu mai sunt la locul pe care il stiam eu;
Nu pot sa spun ca imi displace sau nu acest lucru, am impresia ca totul este echivoc...
Stiu ca acest inceput de incalzire a reusit sa imi inmoaie sufletul si sa ma aduca pe linia de deasupra plutirii in anumite privinte.
Off, gandul asta incepe sa imi bantuie somnul, sa visez din ce in ce mai des ca intr-o zi o sa fiu acolo, sus ... detalile sunt foarte bine conturate, doar ca in viata de zi cu zi totul este doar un vis.
Ma simt parasita, necunoscatoare, neputincioasa si as avea nevoie de o mana de ajutor, dar cine mai intinde o mana in aceasta perioada? O da, poate doar cei de la coltul strazii sa ceara un banut, dar eu aveam nevoie de o mana de ajutor. In fine, astazi nu!

As vrea sa pot spune mai multe, dar sunt pe fuga si o sa las totul pe data viitoare.

Prima-Vara

Astazi este doar miercuri, ziua de dupa marti si inainte de joi ... nu am nimic in exclusivitate de spus, nu ma pot lauda cu lucruri marete si nici cu o stare de veselie extrema.
Am terminat ieri de citit "La capatul tramvaiului 44" - Noi Doi , pareri nu prea am de impartasit, mi-a placut cartea dar parca ii lipseste ceva - exista o hiba in toata aceasta poveste;
Nu am vrut sa las timpul sa treaca pe langa mine, asa ca m-am apucat de o alta carte ... sper ca macar de aceasta data sa revin cu pareri si impresii;

Despre mine, nimic nou ... ma bucur de primavara, de vacanta si incerc sa nu las nici o zi sa treaca pe langa mine fara sa fac ceva, oricat de mic si cand spun "a face" ma gandesc la un lucru casnic, la o fapta buna, la o prajitura sau ceva de genul acesta ... nu la a sta degeaba si sa lenevesc ca o trantorita;
Psihic ma simt putin ciudat. Dar ce e val ca valul trece ... o sa invat de la fiecare zi ca trebuie sa tin usa deschisa catre cunoastere.
Doamne, ce postare ambigua.
Astazi ma simt al naibii de aiurea;
Am nevoie de mister EL sa ma ridic de jos si sa ma scutur, sa merg mai departe si sa ii zambesc.
Stiu ca sunt dependenta de prezenta lui si cel mai mult stiu ca asta imi face bine!

Mood:
Sean Fournier - Falling For You

Suzie McNeil - Believe

Dor-nica

Primul gand al acestei dimineti ai fost tu. Si faptul ca esti departe ma intristeaza, imi ia orice speranta de a ma simti bine. Afara este soare, e multa lumina ... dar asta nu imi schimba cu nimic starea de spirit. Dorul de tine ma apasa, umblu prin casa ca o fantoma asteptand. Nu stiu ce astept. Poate sa sune telefonul. Sa stiu ca te gandesti la mine, sa-ti aud vocea. Dar e atata liniste...

Telefonul a sunat, parca m-a luat pe nepregatite, m-a surprins ... nici nu pot exprima si cuprinde in cuvinte amalgamul de stari, sentimente, emotii si ganduri ce mi se invalmasesc acum in ... tastatura.

Rectific, starea de spirit mi s-a schimbat, acum sunt asemeni unui fluture ce isi doreste sa zboare in flori cunoscute, sa simte miresme si sa se bucure de caldura.

Am ajuns la concluzia ca nu imi trebuie mult pentru a radia de fericire. Nu am nevoie de multi oameni pentru a ma simti inconjurata de sentimente. Nu am nevoie de timp, ci am nevoie de intelegere.

Am sa fug din drumul tastelor, am intentia sa vorbesc mult si sa intru in lumea cuvintelor, uitand de viata reala si de treburile pe care le am de facut;

Punct si de la capat

Asa cum mi-am promis m-am apucat de citit, am foarte multe carti care ma asteapta sa le rasfoiesc din scoarta-n scoarta, dar nu stiu de ce una dintre ele mi-a facut cu ochiul mult mai repede decat ma asteptam, asa ca "zis si facut" ... am inceput sa citesc cu entuziasm, am reusit sa trec prin multe stari. Mi-am imaginat momente, m-am gandit la intamplari, mi-am dorit sentimente si am decis ca trebuie sa scriu aceste randuri.
Chiar daca nu stiu care este adevarul suprem, tot ce pot spune este legat de trairile mele interioare.
In ultima perioada am trecut printr-o stare ciudata provocata de lipsa timpului (este cea mai plauzibila varianta pe care am gasit-o) - am simtit cum treptat ma inchid in propria-mi colivie si evit sa mai impart timpul cu ceilalti, nu am facut asta din egoism, orgolii sau pentru un motiv rau, ci pur si simplu aveam nevoie de timp pentru mine.
Totul s-a petrecut repede, nu am apucat sa inteleg ce nu am facut sau poate ce am facut si nu trebuia sa fac; Am plans, acelea au fost momentele in care am simtit ca sunt neindreptatita ... poate ca a devenit un cliseu sa vars lacrimi atunci cand ar trebui sa ma revolt, dar asta's eu!

Poate ca nu a fost niciodata ceea ce se insinueaza ca a fost ... adica eu am sperat sa fie asa cum imi doream, dar am simtit ca toata aceasta poveste avea o hiba ... doar cineva oferea si atat.
Am pus punct la toata aceasta lupta interioara, poate ca asa trebuia sa se intample sau poate ca asa am vrut sa se intample... oricum, e o zi frumoasa si nu are rost sa ma intristez pentru niste ganduri trecatoare.
Maine este o alta zi, alte sentimente, alte ganduri si alte intamplari ... nu ma mai opresc in loc pentru nici un astfel de eveniment, am trecut de multe ori prin asta si stiu ca niciodata nu o sa gasesc raspunsurile necesare, asa ca pun punct.

My mood:
Pretty Eyes - Alex Goot
Sia - Breathe Me

Amalgam

Prea multe intamplari, prea multe sentimente, prea multe ganduri, prea mult...

Pentru ca...

:) pentru ca unii oameni au darul acesta.
:) pentru ca unele zile sunt speciale.
:) pentru ca vreau ca totul sa fie ca-n povesti.
:) pentru ca imi construiesc vise.
:) pentru ca iubesc.
:) pentru ca sunt iubita.
:) pentru ca timpul nu se intoarce.
:) pentru ca zambetele sunt gratuite.
:) pentru ca suntem diferiti.
:) pentru ca gandim spre viitor.
:) pentru ca imi pasa.
:) pentru ca nu spun tot ceea ce gandesc.
:) pentru ca sunt om.

Soare in inima!

"Tic-tac" striga pendula din perete ... eu nu vreau sa o ascult dar ea ma forteaza sa ii fiu alaturi la suferinta.

I-am spus raspicat: "Stiu ca timpul iubirii curge prin fiecare fir de nisip al clepsidrei si ca trebuie sa privesti prin fereastra fiecarui anotimp si sa asculti refrenul secundei de acum pentru a intelege frumusetea trecerii timpului.";

Cateva secunde s-a lasat o liniste morbida, am ramas nemiscata, nu stiam cum sa reactionez, dar ceva inexplicabil s-a produs exact la momentul oportun ... timpul m-a imbratisat si mi-a dat mana libera in a consuma cum doresc eu restul minutelor pe care le mai am de trait.

Am profitat de acest fapt si m-am imbracat in graba pentru a fugi afara, sa respir aerul rece, sa simt soarele cum alina frigul, sa privesc sclipirea zapezii si sa imi imbratisez dragul inimii mele.

Mi-am propus sa fie o zi plina de sentimente, de momente minunate si de caldura sufleteasca, caci cea solara nu este suficienta pentru a exprima dragostea din sufletul meu.

Sunt fericita, parca am mancat mult prea mult din "prajitura fericirii"... eman o stare aparte, ma simt asemeni unui copil ce se bucura de vacanta de vara.

Mi-am propus sa fac multe lucruri, incepand de la minunatele briose la care ravnesc de ceva timp.

Ce e val...

A trecut ziua aceasta lasand in urma un praf de mister.

Am incercat pe cat posibil sa strang resturi din fortele interioare si sa ma lupt cu materia pentru ultimul examen; Nu stiu, nu inteleg de ce dar intreaga zi totul mi s-a parut istovitor de greu, insa pana sa scriu aceste randuri am facut o ultima recapitulare si mare mi-a fost uimirea sa constat ca elementele esentiale sunt deja tiparite in locul potrivit.

Dar, rezultatul o sa il constat maine dupa un somn odihnitor si lung (sper);

In ultima perioada sunt confuza, nu-mi explic de ce simt nevoia sa imi pun multe intrebari la care nu gasesc raspunsuri ... ma gandesc ca poate ar trebui sa renunt, sa iau o pauza in ganduri si sa imi vad doar de drumul cunoscut.

Subiectul pe care unii se asteapta sa il scriu, nu o sa apara ... nu acum sau cel mai probabil nu o sa povestesc niciodata despre acest lucru. Am ajuns la concluzia ca niste vorbe scrise nu or sa echivaleze niciodata ceea ce am in suflet. Pe moment "sunt bine, nu am nimic."

Timpul o sa aseze fiecare lucru la locul potrivit, cand o sa consider de cuviinta o sa deschid sertarele si sa o randuiesc fiecare gand.

Ma simt iubita, defapt stiu bine ca sunt! :X

Totul are sens!

O dimineata rece, fulgii de zapada alunecau usor in razele soarelui timid. Priveliste de poveste, pacat ca frigul ce patrunde cu usurinta in trup ma trezeste mult prea repede la realitate.

Am pasit pe un drumul pe care trec aproape zi de zi ... dar astazi ceva era diferit, probabil gandul meu se indrepta intr-o alta directie.

Pozitivismul meu a inceput sa creasca, mereu am crezut ca acest lucru reuseste sa controleze interiorul trupului. Poate ca aceste este si motivul peutru care mi se intampla sa radiez de fericire fara sa inteleg ce este schimbat in viata mea.

Dupa "lupte seculare" am fost anuntata ca mi-a sosit coletul mult asteptat. M-am bucurat de atingerea pretiosului colet dupa care am facut o "escala" la biblioteca... aici mirosul de carti vechi mi-a gadilat amintirile.

In perioada liceului imi era drag sa imprumut carti, chiar daca le aveam si eu in propria-mi biblioteca, imi placea sa ma simt impulsionata sa le restitui la timp si sa simt povestea cartii;

Urcand treptele mi-am dat seama ca nu aveam o carte anume in gand, asa ca am profitat de acest fapt si m-am lasat purtata de recomandarile Doamnei bibliotecar ... dansa mi-a recomandat ceva pe stilul meu "Fantastic anotimp -Josef Skvorecky";

Daca stau sa privesc in urma acestei zile, pot sa spun cu usurinta ca a fost bogata din multe puncte de vedere.

Am aflat vesti bune, am trait sentimente vechi, am zambit din suflet, am invatat pentru facultate si am simtit cum viata are sens.

Cuvinte

De ceva vreme ma pun in pat mai devreme, adorm foarte usor si ma trezesc ciudat de greu si mereu obosita. Trebuie sa mentionez faptul ca nu cred ca are de'a face cu sesiunea. Daca in primul an de facultate eram ca un copil agitat si stresat ... acum in ultimul an stiu ceea ce invat, stiu ca o sa fie bine si nu imi fac probleme ... dar totusi ceva imi impiedica somnul odihnitor sa apara, dar ce sa fie oare?

Dimineata imi fac siesta obisnuita dupa care privesc indelung sifonierul, ma gandesc ce si cum sa mai combin hainele, parca totul este monoton si fad. Astept sa vina primavara sa port fuste, sa renunt la cizme si sa ma bucur de miscarea in aer liber.

Ca tot veni vorba de aer, am aflat astazi ca este vacanta pentru gimnaziu si liceu - pff parca a trecut un veac de cand eram si eu ca ei - imi amintesc cum vacantele mi le petreceam langa soba "devorand" carti sau conjugand verbe pentru limba franceza.

In curand o sa ma duc la biblioteca plina cu carti carora le-am promis ca o sa le citesc si o sa ma tin de promisiune! Mi-a lipsit sentimentul de a intra intr-o lume diferita.

Mi-a venit cheful de vorbit, dar trebuie sa ma duc la examen.
See you later alligator.