Fulgi si sentimente

Ninge linistit, ninge cu vise ... merg pe strada si gandul meu este plecat pe taramuri de poveste, parca lumea este acoperita cu un val de calmitate - sau cel putin in clipa de fata asa-mi pare. Pluteste o stare de sarbatoare, chiar daca ninge nu este vorba de sarbatorile de iarna ... ci despre venirea Martisorului si aparitia ghioceilor - vestitorii primaverii.
Astept ca un copil nerabdator sa rasara soarele, sa inmugureasca copacii, sa infloreasca florile si sa ies mai des si mai mult pe afara fara sa fiu conditionata de vreme.
De ieri am inceput un nou program, astazi ma resimt ... poate ca am luat-o prea tare intr-o singura zi, dar strang din dinti si indur, este pentru binele meu si pentru bunastarea mea.
In ultima perioada am tot facut promisiuni fata de mine, pe majoritatea le-am respectat ... dar sunt si cazuri in care ma las purtata de mirosul esentei negative si comit gafe care tot in sufletul meu se resfrang.
Mi-ar placea sa gasesc o solutie pentru a (re)ajunge la un stadiu al comportamentului meu care sa fie amiabil in tot timpul ... sa nu mai rabufnesc aiurea si sa nu ma mai rastesc la persoane care ma supara foarte putin.
Adesea stau si strang in mine si cand nu mai pot trantesc toate durerile sufletului in fata unei persoane care nu a gresit atat de tare incat sa trebuiasca sa aceepte ifosele mele de moment.

Citeam in carti de psihologie ca adolescenta nu se impaca prea bine cu maturitatea, lucru pe care il vad si eu in propria persoana. Oricat de mult am incercat sa ma maturizez, sa incerc sa calculez fiecare miscare pe care o fac si sa incerc sa iau hotararile doar din prisma sentimentelor mele... se pare ca toate incercarile au esuat. Adica, pe termen scurt merge teoria, dar trebuie sa am grija ca periodic sa schimb "tratamentul" si sa imi impun sa il respect.
Fara o astfel de "promisiune de sine" nu ma pot strecura prin viata intr-un ritm transparent.