Imi doresc...

Cat de mult as vrea sa pot sa vorbesc despre toate gandurile ce ma framanta, sa spun cuiva ce simt, ce cred si sa primesc un sfat.
Imi este teama sa nu fiu criticata si astfel sa inrautatesc situatia din interiorul meu.
Nu sunt genul de persoana care sa primeasca doar laudele, iar criticile sa le dezaprobe ... in situatia de fata nu stiu de ce, dar imi este teama sa cer ajutor.

Timpul trece in defavoarea mea. Mereu imi propun sa fac toate zilele sa fie speciale in felul lor, dar sunt si momente in care o dau in bara intr-un mod total stupid. Poate ca sunt mult prea grabita, iar anumite fraze pe care le rostesc nu apuca sa fie intelese asa cum mi-am calculat eu in minte ... sau poate ca sunt mai calma decat ceilalti si las de la mine chiar si atunci cand nu trebuie, iar asta ma face sa imi stric dispozitia in defavoarea fericirii lor.
Ii las pe ceilalti sa aibe ultimul cuvant, chiar si atunci cand stiu ca dreptatea este de partea mea ... adica nu vad rostul unor polemici.
Am momente in care mi-as dori cu ardoare sa am un apartament numai al meu, sa nu depind de nimeni si sa traiesc asa cum imi dicteaza sufletul.
Dar in clipa de fata toate's numai vise.