A mai trecut o zi ... a lasat in urma ei cateva amintiri placute si altele cu gust amar;
Chiar ma gandeam de curand ca nu am mai ras cu pofta de multa vreme, sa rad zgomotos si din suflet, poate ca uneori e nevoie sa iti doresti si totul se implineste, caci atat ieri cat si astazi am ras mult. Bateriile se incarca vazand cu ochii si simt ca ma cufund intr-o lume care imi place.
Asa cum fac la fiecare inceput de an ( sau cum imi mai place mie sa ii spun "minciuna unei noi etape") mi-am pus cateva dorinte si reguli pe care vreau sa le indeplinesc. Astazi am facut o exceptie de la una dintre reguli ... nu consider ca este o tragedie mare, atat timp cat recunosc si sunt constienta de ceea ce am facut.
Nu ma las purtata de val si nu pretind ca sunt perfecta, asa ca pot sa fac abateri mici care nu lasa urme vizibile.
Gandurile ma bantuie la fiecare pas.
Ma uit in jurul meu si realizez ca lumea se schimba, atat fizic, la comportament cat si in ceea ce priveste sentimentele ... oare eu cat am crescut pe aceasta scara a ierarhizarii?
In ultima perioada am simtit o forta care ma impinge sa caut in arhive, sa citesc franturi din blogul vechi si sa imi amintesc de anumite perioade ingropate de mult.
Am gasit si prima conversatie in care am spus eu ca "Am prieteni cat sa ii numar pe degetele de la o singura mana." - acum sunt convinsa de acest lucru!
In viata mea s-au perindat multe persoane, doar cateva inca mai sunt acum in prezentul meu ... nu stiu daca este vina mea, a lor sau a destinului. Poate ca nici nu mai conteaza astfel de amanunte, esentialul este ca mi-am dat jos valul de pe ochi si am reusit sa vad la momentul oportun drumul pe care trebuie sa pasesc cu secrete pastrate in suflet si sentimente nerostite.
Chiar ma gandeam de curand ca nu am mai ras cu pofta de multa vreme, sa rad zgomotos si din suflet, poate ca uneori e nevoie sa iti doresti si totul se implineste, caci atat ieri cat si astazi am ras mult. Bateriile se incarca vazand cu ochii si simt ca ma cufund intr-o lume care imi place.
Asa cum fac la fiecare inceput de an ( sau cum imi mai place mie sa ii spun "minciuna unei noi etape") mi-am pus cateva dorinte si reguli pe care vreau sa le indeplinesc. Astazi am facut o exceptie de la una dintre reguli ... nu consider ca este o tragedie mare, atat timp cat recunosc si sunt constienta de ceea ce am facut.
Nu ma las purtata de val si nu pretind ca sunt perfecta, asa ca pot sa fac abateri mici care nu lasa urme vizibile.
Gandurile ma bantuie la fiecare pas.
Ma uit in jurul meu si realizez ca lumea se schimba, atat fizic, la comportament cat si in ceea ce priveste sentimentele ... oare eu cat am crescut pe aceasta scara a ierarhizarii?
In ultima perioada am simtit o forta care ma impinge sa caut in arhive, sa citesc franturi din blogul vechi si sa imi amintesc de anumite perioade ingropate de mult.
Am gasit si prima conversatie in care am spus eu ca "Am prieteni cat sa ii numar pe degetele de la o singura mana." - acum sunt convinsa de acest lucru!
In viata mea s-au perindat multe persoane, doar cateva inca mai sunt acum in prezentul meu ... nu stiu daca este vina mea, a lor sau a destinului. Poate ca nici nu mai conteaza astfel de amanunte, esentialul este ca mi-am dat jos valul de pe ochi si am reusit sa vad la momentul oportun drumul pe care trebuie sa pasesc cu secrete pastrate in suflet si sentimente nerostite.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: