Noapte

Stau si privesc fotografiile de la nunta, inca nu imi vine sa cred ca sunt casatorita si in curand o sa fiu mama. Am o mie de emotii si nu pot sa sa imi astern gadurile pe hartie... e o bucurie amestecata cu o mica teama de necunoscut.

10 saptamani

Am fost la ecografie alaturi de Mister. Priveam cum ochii ii sclipeau de bucurie si ma simteam atat de implinita...eram alaturi de noua mea familie si se pare ca eram toti fericiti, caci micutul bebelus ne-a facut cu manuta si s-a jucat in cuptor cat timp noi l-am privit pe monitor.
Totul este bine, sarcina decurge fara probleme ... inca am sanse la nastere naturala, se pare ca problemele mele de vedere nu influenteaza, acum ramane sa asteptam ceilalti factori daca imi vor permite acest lucru pana la finalul sarcinii.
Sunt o viitoare mamica fericita! Nu imi incap in piele de bucurie, stau adesea si privesc burtica si nu imi vine sa cred ca o sa am comoara mea de bebelus si curand o sa pot sa il tin in brate.
Nu regret cu nimic faptul ca cei 30 de ani or sa ma gaseasca in spital, caci o sa fiu la maternitate cu cel mai frumos cadou pe care putea cineva sa mi-l ofere.
Sunt emotionata si putin speriata, imi este teama de faptul ca vreau ca totul sa fie perfect si problema mea este ca nu am nici ce mai mica idee cum trebuie sa fie o "mama perfecta".
Pun mana pe burtica si ma simt linistita, parca imi transmite ca o sa ma descurc si totul o sa fie bine.

Ganduri care imi vin

Trec zile fara sa aprind laptopul, incerc sa scriu pe telefon cateva ganduri, insa somnul este mult mai puternic decat mine. Sunt in perioada in care somnul imi este omniprezent si starile de rau nu imi dau pace. Ma leg de orice informatie pozitiva pe care o primesc, vreau sa cred ca nu o sa tina mult aceste stari si ca o sa ma pot bucura de sarcina asa cum am visat .
Curand o sa facem sedinta foto, astept cu nerabdare sa cunosc preparatul pe care il coc in cuptorul dragostei.