"Tic-tac" striga pendula din perete ... eu nu vreau sa o ascult dar ea ma forteaza sa ii fiu alaturi la suferinta.
I-am spus raspicat: "Stiu ca timpul iubirii curge prin fiecare fir de nisip al clepsidrei si ca trebuie sa privesti prin fereastra fiecarui anotimp si sa asculti refrenul secundei de acum pentru a intelege frumusetea trecerii timpului.";
Cateva secunde s-a lasat o liniste morbida, am ramas nemiscata, nu stiam cum sa reactionez, dar ceva inexplicabil s-a produs exact la momentul oportun ... timpul m-a imbratisat si mi-a dat mana libera in a consuma cum doresc eu restul minutelor pe care le mai am de trait.
Am profitat de acest fapt si m-am imbracat in graba pentru a fugi afara, sa respir aerul rece, sa simt soarele cum alina frigul, sa privesc sclipirea zapezii si sa imi imbratisez dragul inimii mele.
Mi-am propus sa fie o zi plina de sentimente, de momente minunate si de caldura sufleteasca, caci cea solara nu este suficienta pentru a exprima dragostea din sufletul meu.
Sunt fericita, parca am mancat mult prea mult din "prajitura fericirii"... eman o stare aparte, ma simt asemeni unui copil ce se bucura de vacanta de vara.
Mi-am propus sa fac multe lucruri, incepand de la minunatele briose la care ravnesc de ceva timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: