Stand pe o banca in parc, priveam agitatia din jur ... gandul imi zbura, asa cum face adesea in ultima perioada... incercam sa imi culeg cuvintele si sa le rostesc astfel incat sa nu par debusolata.
Astenia de primavara si-a facut aparitia inevitabil.
Scurta plimbare nocturna si mirosul liliacului batran mi-a
amintit de copilarie, cand faceam nenumarate drumuri pe aleea cu liliac
doar pentru a ma bucura de mireasma acestor flori delicate.
Ce dor imi e de anumite momente inocente, de bucuriile minore si jocurile aferente;
Am nevoie de o schimbare. Imi doresc in ultima perioada sa imi transform infatisarea, sa apelez la mici trucuri pentru a ma face sa ma simt mai bine.
Trebuie sa recunosc, ca nu am mai facut niciodata o astfel de nebunie, insa nu cred ca are ce sa mearga prost. Stiu ca interiorul ramane intact, insa exteriorul o sa fie diferit ... in bine sau nu - asta ramane de vazut.
De cand eram o copila cu codite am evitat sa imi tund cositele de teama sa nu imi bucale parul si sa ma cert cu el ca nu vrea sa ma asculte ... oare de ce ne dorim ceea ce nu avem?
miercuri, mai 02, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: