Simt un gol in stomac. Ma simt ca un om ratacit intr-o lume cunoscuta dar uitata...imi este dor de lucruri banale, de imbratisari matinale si cuvinte calde.
Lacrimile imi curg adesea pe obraji, iar dau dovada ca sunt o persoana plangacioasa. Am o stare pe care nu pot sa o definesc, privesc in gol, gandul imi este departe si inima imi bate lent, dar inca traieste...o simt cum ma inteapa necontenit.
Astazi m-as arunca in neant, consider ca acolo imi este locul. Nu imi mai gasesc rostul aici...
joi, iulie 05, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: