Tic-tacul asta ma
omoara. Nu stiu cum sa procedez, m-am inchis in mine, sufar, plang in
interior si imi musc buza doar ca sa simt ca mai traiesc. Ma doare tot
ce se intampla... incerc sa nu arat ceea ce simt, stiu ca nimeni nu m-ar
intelege, pentru ei sunt doar o alta persoana slaba de ingeri.
Am
slabit peste noapte, in ultima perioada am pierdut mai bine de 5 kg. Am
ajuns la greutatea pe care mi-o doream, insa nu ma simt deloc diferit
... tot eu sunt in interior.
Astazi
a fost o zi cumplit de grea, m-am abtinut sa nu fac lucruri ce ar fi
putut sa ma afunde mai rau in depresie...oricum si alegerea pe care am
facut-o a fost dureroasa.
Sper ca
lucrurile sa se aseze treptat pe fagasul normal.
Am
simtit cum e sa cazi de pe varful fericirii intr-o prapastie fara fund
... nici macar vestea ca dorinta mult visata o sa se indeplineasca nu a
reusit sa ma faca sa zambesc ... bucuria nu are farmec cand sufletul iti
este singur.
Nu stiu ce pot sa fac ca situatia sa se remedieze, sunt legata la maini cu o funie groasa.
Dor si doare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: