Astazi a fost inceputul despre care vorbeam aseara. Am plecat la drum cu inima deschisa, sentimentele calde si entuziasm in buzunare.
Surpriza a venit din partea jumatatii mele, dupa multe incercari nereusite de a ne plimba impreuna cu bicicletele, astazi, desi a fost o zi calduroasa ... ne-am plimbat si am facut poze.
Imi era dor de ceva spontan, de miscare, de adierea vantului si de ce nu, de Noi. Poate suna ciudat, caci sunt lucruri pe care le-am facut adesea, dar recunosc, in ultima perioada inima mea a suferit un soc si nu a putut sa bata la intensitate maxima.
Valul schimbarii vreau sa ma gaseasca tot mai vesela.
Am incercat sa nu ma enervez cand metroul pe care il asteptam a intarziat jumatate de ora din cauza unor probleme...sau ca maxi-taxi a uitat sa mai vina in statie, iar cand intr-un final si-a facut simtita prezenta, merga cu viteza melcului obosit. Ah da, am prins bariera. :)
Dar nu era nici o graba, casa nu se muta din loc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Te invit la o leapsa. Daca doresti o gasesti pe blog la mine. Iti multumesc :)
RăspundețiȘtergere