Mirosul de toamna imi aminteste de multe momente placute. Nu stiu de ce, dar incep sa cred ca am o afinitate aparte pentru acest anotimp. Imi place sa vad cum din pomul verde si frumos, frunzele cad...una cate una si peisajul se trasforma zi de zi intr-un decor multicolor.
Chiar daca pasarile se pregatesc de placare si ne lasa parcurile fara muzicalitatea lor imposibil de inlocuit, trebuie sa intelegem ca asa e toamna intotdeauna.
Acesta-i anotimplul plin de culoare si mireasma;
Ador sa citesc in aer liber, iar adierea vantului ma face sa simt ca nu sunt singura. Fosnetul lin al frunzelor strivite de greutatea oamenilor imi amintesc ca viata-i scurta dar frumoasa.
Cuvintele se ingramadesc la usa catre iesire, dar in loc sa ma ajute, mai rau ma bulverseaza.
Ma simt stangace.
Mai bine pun punct si ma apuc de cautat retete pentru prajituri ... las descrierea si bucuria sa emane intr-o zi mai vesela pentru mine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: