Nu nu nu

Nu mai vreau sa visez urat. Sa ma trezesc brusc gandindu-ma la cosmarul care parca nu se mai termina nici macar atunci cand ma trezesc si strang la piept ursuletul meu de plus.
Mi se pare atat de real ce se intampla in vis incat inima imi bate tare si sta sa fuga din interiorul meu.
Imi lipsesc momentele in care ma trezeam cu zambetul pe buze si mangaiata de soarele plapand.
Acum toamna sta sa bata la fereastra cu peisajele ei multicolore, cu mirosul inconfundabil si cu bogatia fructelor de sezon.
Imi amintesc cu drag de perioada in care furam mere din curtea vecinilor, mereu aveau un gust mai bun si mai aromat fata de cele din ograda mea. Acum parca nu mai este atat de palpitant sa sustrag peste gard un mar ... poate ca am invatat cum este mai usor sa o fac;
In copilarie totul parea o joaca si prindeam din zbor o adrenalina greu de stapanit.

In cautarea castanelor, peisajelor si momentelor speciale. Am nevoie de liniste, de calmitate si de EL. O imbratisare imi va da puterea de care am nevoie.

Nu vreau sa ma leg la cap daca nu ma doare. Este o lectie de care trebuie sa tin seama, atat acum cat si in viitor. Mi se pare o deviza justa.
Fug de vise, de oameni si de realitate.