... pe nicaieri si totusi undeva.
M-am cufundat in lectura, insa zgomotul de fond era atat de puternic incat mi-a atras atentia cu o usurinta greu de imaginat. Am privit in jur si am vazut oameni grabiti si masini colorate, e tot ce mi-a atras atentia intr-un Bucuresti lipsit de verdeata si plin de cladiri gigant.
Revenind la cartea pe care o citeam, simteam cum Pamantul vibra de fiecare data cand citeam un pasaj mai profund ... la inceput am crezut ca este vorba de imaginatia mea bogata si de faptul ca ma
afundasem prea mult in poveste ... insa cu timpul am ealizat ca vibratia metroului chiar se simte la suprafata si momentul era doar o coincidenta.
Intensitatea gandurilor nu mai este atat de profunda pe cum am simtit-o acum cateva ore ... acum ma gandesc ca am de recuperat timpul pierdut si sunt pe fuga.
Ascult:
Unwritten - Natasha Bedingfield
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dor și doare
Sunt momente în care dezamăgirea nu mai doare ca o rană deschisă. Se așază tăcut și îți schimbă felul în care privești tot ce vine spre tine...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: