Stii senzatia aia de vinovatie ca nu ai facut ceea ce ai simtit la momentul potrivit? Starea aia ca ai gresit pentru ca nu ai facut ceva. Exact asa ma simt si eu acum. Imi pare rau pentru ca am evitat sa trimit un mesaj sau ca nu mi-am calcat peste discomfortul de a vorbi la telefon, ar fi trebuit sa sun. Nu stiu cum sa reactionez in momentul de fata; Tot ce trebuie sa stiu este ca de azi inainte mi-am propus sa nu ma mai las influentata de starea de moment... sa nu las pe maine de pot face astazi si mai ales sa nu uit ca oamenii dragi trebuie sa fie mereu prezenti in viata mea; Timpul ne pune in fata faptului implinit. Intreaga zi am avut o stare aiurea pe care imi este greu sa o descriu in cuvinte ... as fi vrut sa ma descarc, sa vorbesc cu cineva ... dar m-am resemnat, doar eu inteleg si vad problema asa. Sper sa nu mai fac gafe de acest gen. Poate ca situatia nu se prezinta asa si din punctul celalalt de vedere, dar pentru mine a fost ca un fel de preaviz ... un impuls venit din interior, ca o readucere la viata a prioritatilor.
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea. Drumul spre muncă a fost astăzi mai mult decât un simplu drum. A fost o aventură. Pași grei prin omăt, respirație aburindă, mâini înghețate și copii care pășeau curajoși prin nămeți, cu ochii mari și obrajii roșii. Am mers pe jos prin troiene, cu zăpada scârțâind sub pași, simțind cum fiecare pas cere un pic mai mult efort decât de obicei. Și totuși… ce priveliște! Copacii îmbrăcați în alb, liniștea aceea curată pe care doar iarna ți-o poate oferi, fulgii care încă mai dansau în aer. Era greu de dus în piept frigul, era greu ritmul, mai ales când timpul parcă alerga împotriva noastră. Dar era și o frumusețe care îți tăia respirația. Uneori viața ne pune în față drumuri mai anevoioase, dar tocmai ele ne arată cât de puternici suntem. Și cât de mult contează să mergem înainte, chiar și prin zăpadă până la genunchi. Astăzi am înțeles că iarna...
Din nou mă aflu în neştiinţă de cauză. Nu pot să îmi dau seama dacă mesajul sau telefonul pe care dacă nu ai fi cedat impulsului de moment şi l-ai fi dat ţi-ar fi alungat starea asta, este un mesaj de La Mulţi Ani sau ştiu şi eu, un mesaj mai important. Însă poate nu e prea târziu, poate mai ai încă timp.
RăspundețiȘtergereEste vorba despre o persoana pe care am neglijat-o ... si acum simt ca este suparata, trista si ca are nevoie de cineva alaturi. Am inceput deja sa iau niste masuri, sper sa remediez situatia.
RăspundețiȘtergere