Am venit de la munca...imi doream atat de mult sa dorm, nu ma simteam bine. Am inchis telefonul fara sa ezit, am pus capul usor pe perna moale si am lasat magia sa ma cuprinda.
/nici nu stiu cat timp a trecut, cert este ca m-am trezit ca din vis...s-a intamplat ceva greu de descris in cuvinte...m-am simtit neputincioasa, am stat cu sticla de apa in mana si o priveam cum se ingalbenea la fata...imi venea sa strig de spaima, dar totusi vroiam sa o ajut doar eu...sa nu ingrijorez pe nimeni.
Am avut o noapte alba...si o zi de pomina.
sâmbătă, ianuarie 31, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: