Dezamagita

Astazi sunt putin dezamagita. Simt ca nu sunt pe lista de prioritati a nimanui...ma simt undeva la coada listei, asa cat sa nu zic ca nu exist. Nu cer imposibilul, nu reprosez si nici nu pot sa schimb asta;
Am plans atat de mult, inca am ochii inlacrimati si acum, iar sufletul imi este mototolit. Nu stiu ce este mai bine sa fac, as vrea sa imi iau campii si sa ma duc intr-un loc indepartat si sa ma linistesc.
Imi este teama sa nu reactionez gresit acum, cat timp sunt suparata. Trebuie sa analizez cu calm daca lucrurile se intampla cu directie directa catre mine...sau oare sunt lucruri ce nu puteau fi amanate.
Ma doare ca ma simt atat de singura.
Am nevoie de afectiune si atentie ca sa ma ridic cu bine din starea aceasta.
Las ca timpul sa decida ce este mai bine, eu nu ma simt capabila de nimic. Orice am facut astazi, lacrimile mi-au curs si gandurile mi-au umblat prin colturi nebanuite. Am fost ca o bomba cu ceas ce a explodat in liniste si acum las flacarile sa se stinga usor.
Daca m-ar intreba sufletul ce imi doresc i-as raspunde fara ezitare ca vreau un gest de afectiune, sa imi arate ca ii pasa de faptul ca sunt trista si neglijata.

Poate ca sunt eu diferita si gresesc, insa eu ofer tot ce este mai bun oamenilor la care tin... lasand pasiunile mele pe locuri secundare.
Trec printr-o perioada proasta emotional. Am inceput sa devin introvertita si sa fug de priviri, nu vreau sa fiu povara pentru nimeni. Incerc sa ma redresez si sa nu las pe ceilalti sa se simta obligati sa ma caute. 
Au fost momente in care mi-au demonstrat ca fiecare isi vede interesul.