Simt ca am obosit. Imi vine sa ma opresc din lupta cu mine...sa ma asez
intr-un loc singuratic si sa plang. Defapt chiar plang de cateva minute.
In ultima perioada ma simt singura si parasita, stiu ca suna putin
dramatic, insa am nevoie de o imbratisare sa imi revin.
Nu stiu daca este vorba de o depresie sau o nevoie puternica de
afectiune, cert este ca se intampla ceva cu mine. Incerc din ce in ce
mai mult sa disimulez ceea ce simt.
Punct si de la capat. Mi-am sters lacrimile, am schimbat muzica pe care o ascultam si am lasat un zambet sa imi rasara pe chip.
Orice s-ar intampla, undeva in interiorul meu o sa gasesc mereu o stare
de bine, un motiv sa zambesc si o motivatie sa ma trezesc in ziua ce
urmeaza.
Adie vantul, e soare si miroase a flori de salcam...ma retrag, e timpul sa citesc.
joi, mai 09, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trecut - prezent
În ultimele zile m-am surprins într-un loc în care nu credeam că voi ajunge atât de curând. După luni în care am trecut prin furie, dezamăg...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: