Simt ca am obosit. Imi vine sa ma opresc din lupta cu mine...sa ma asez
intr-un loc singuratic si sa plang. Defapt chiar plang de cateva minute.
In ultima perioada ma simt singura si parasita, stiu ca suna putin
dramatic, insa am nevoie de o imbratisare sa imi revin.
Nu stiu daca este vorba de o depresie sau o nevoie puternica de
afectiune, cert este ca se intampla ceva cu mine. Incerc din ce in ce
mai mult sa disimulez ceea ce simt.
Punct si de la capat. Mi-am sters lacrimile, am schimbat muzica pe care o ascultam si am lasat un zambet sa imi rasara pe chip.
Orice s-ar intampla, undeva in interiorul meu o sa gasesc mereu o stare
de bine, un motiv sa zambesc si o motivatie sa ma trezesc in ziua ce
urmeaza.
Adie vantul, e soare si miroase a flori de salcam...ma retrag, e timpul sa citesc.
joi, mai 09, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gândurile care mă apasă atunci
Există un moment al zilei pe care îl aștept și, în același timp, îl evit. Este momentul în care se face liniște, sting lumina și pun capul...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: