joi, mai 09, 2013

Punct si de la capat

Simt ca am obosit. Imi vine sa ma opresc din lupta cu mine...sa ma asez intr-un loc singuratic si sa plang. Defapt chiar plang de cateva minute. In ultima perioada ma simt singura si parasita, stiu ca suna putin dramatic, insa am nevoie de o imbratisare sa imi revin.
Nu stiu daca este vorba de o depresie sau o nevoie puternica de afectiune, cert este ca se intampla ceva cu mine. Incerc din ce in ce mai mult sa disimulez ceea ce simt.

Punct si de la capat. Mi-am sters lacrimile, am schimbat muzica pe care o ascultam si am lasat un zambet sa imi rasara pe chip.
Orice s-ar intampla, undeva in interiorul meu o sa gasesc mereu o stare de bine, un motiv sa zambesc si o motivatie sa ma trezesc in ziua ce urmeaza.
Adie vantul, e soare si miroase a flori de salcam...ma retrag, e timpul sa citesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...