Simt ca am obosit. Imi vine sa ma opresc din lupta cu mine...sa ma asez
intr-un loc singuratic si sa plang. Defapt chiar plang de cateva minute.
In ultima perioada ma simt singura si parasita, stiu ca suna putin
dramatic, insa am nevoie de o imbratisare sa imi revin.
Nu stiu daca este vorba de o depresie sau o nevoie puternica de
afectiune, cert este ca se intampla ceva cu mine. Incerc din ce in ce
mai mult sa disimulez ceea ce simt.
Punct si de la capat. Mi-am sters lacrimile, am schimbat muzica pe care o ascultam si am lasat un zambet sa imi rasara pe chip.
Orice s-ar intampla, undeva in interiorul meu o sa gasesc mereu o stare
de bine, un motiv sa zambesc si o motivatie sa ma trezesc in ziua ce
urmeaza.
Adie vantul, e soare si miroase a flori de salcam...ma retrag, e timpul sa citesc.
joi, mai 09, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: