Titlu

Uneori cred ca sunt puternica, dar se intampla un incident minor care imi darama convingerea... si ma rascoleste in cele mai indepartate colturi ale sufletului.
Am avut parte de o aparitie neasteptata si am picat pe ganduri. Mi-am amintit de multe lucruri frumoase, de amintiri deosebite si de clipe pe care mi-am promis ca nu le voi uita niciodata. Ma simt sifonata.
A trecut atat de putin timp daca privesc din acest punct de vedere, insa intr-un alt mod as putea sa spun ca a trecut mult...dar sunt cazuri diametral opuse, depinde de starea mea de spirit catre ce privesc.
Am lacrimi in ochi si imi vine sa plang, caut in laptop documente vechi, poze si lucruri ce imi amintesc de o perioada frumoasa din viata mea ... mi se pare inexplicabil de ce fac asta, avand in vedere ca viata mea este deosebita si in prezent, am prieteni cat sa ii numar pe degetele de la o mana, am un om special, o familie care tine la mine si o raza de soare ce ma urmareste pretutindeni.
Sunt slaba emotional acum... am inceput iar programul de alergat, app de asta am avut astazi un moment memorabil: un domn de varsta a doua m-a vazut cand am coborat la locul meu de meditatie - e un loc langa apa, la care ajungi dupa ce cobori 15 trepte, e foarte retras si linistitor acolo. Domnul respectiv m-a vazut cand am ajuns, dumnealui statea pe o banca in apropiere...eu mi-am vazut de meditatia mea, iar dupa zece minute am decis ca este timpul sa alerg mai departe. L-am vazut ca ma privea insistent, asa ca am scos castile din urechi si l-am ascultat in timp ce imi spunea ca se pregatea sa vina sa vada daca am patit ceva... parea chiar ingrijorat. I-am zambit si l-am intrebat ce as fi putut sa patesc, iar raspunsul m-a facut sa cred ca exista oameni simpli si speciali dincolo de aparenta. Era ingrijorat, caci se temea sa nu fac vre-o prostie, ceva similar cu suicidul sau pe acolo pe undeva. I-am multumit pentru grija pe care mi-o purta, i-am explicat ca adesea vin acolo si zambind i-am urat o zi buna, era timpul sa "move on".