Bucurestiul noaptea

Cand eram mica imi doream sa ma plimb pe strazile capitalei, sa vad agitatia si multitudinea de beculete colorate. Visam copilareste ca acolo...undeva departe de locul in care imi faceam eu veacul, lumea este diferita. Timpul m-a ajutat sa imi petrec momente si in lumea viselor, sa ma conving singura de ceea ce e dincolo de aparenta.
Bucurestiul noaptea nu este chiar un loc de poveste, are frumusetile lui dar nu sunt atat de hiperbolizate precum se vorbeste.
Aseara am fost la "Noaptea Muzeelor" - nu am reusit sa vizitez mult, insa agitatia si zumzetul oamenilor m-a uimit. Nu cred ca am mai vazut niciodata atat de multi oameni umbland in turma cu directie precisa. Trebuie sa recunosc ca au fost civilizati si pasnici... trec cu vederea faptul ca au lasat in urma gunoaie, cred ca a devenit ceva firesc sa se intample acest lucru. Eu una prefer sa ma plimb cu resturile sau cu pet-ul in geanta pana gasesc un loc special amenajat unde sa le arunc, ma gandesc ca gestul corect al fiecarui om o sa faca intr-o zi lumea mai frumoasa.
Priveam aseara cat de fada sunt in lumea capitalei. Ma simteam mica si deloc in pas cu timpurile acestea... poate ca distanta mica pe care o fac de acasa pana in marele oras reprezinta totusi o granita, cel putin din punctul de vedere al modei.
Centrul vechi, faimos de altfel...mereu plin si agitat ... pentru mine nu reprezinta o dorinta de vizitat, as prefera sa merg intr-un parc si sa ascult muzica in casti, e mult mai linistitor si relaxant. Ajung sa cred ca bucatica aia de pamant este o atractie pentru oameni fel de fel, dar musai care stiu sa atraga privirile intr-un mod aparte.