Era dimineata...o dimineata ca toate celelalte as fi putut sa spun, insa
debordam de energie si optimism fara nici un motiv. Nu imi aminteam sa
fi avut vre-o promisiune pe care cineva urma sa mi-o indeplineasca
astazi, inexplicabil aveam o stare de bine si asta s-a vazut si prin
felul in care m-am imbracat, de precizat este faptul ca mi-am pus
fundita rosie cu buline - mereu imi ofera o stare aparte.
Revenind la oile noastre, imbracata, pieptanata si cu geanta pe umar am
plecat de acasa catre magazinul cu inghetata... ganditoare la ale mele
zaresc masina lui si intr-o fractiune de secunda imi ridic privirea
catre EL. Imi zambea in timp ce isi ducea mana catre buze in semn de "te
sarut" sau cum imi place mie sa spun mi-a trimis bezele. Un simplu gest
a reusit sa ma ridice pana la cer.
Sunt fericita si ador asta.
Apele au inceput sa se mai linisteasca in ceea ce priveste si problemele
pe care le aveam cu persoana care m-a ranit atunci cand ma asteptam cel
mai putin. Nu pot sa spun ca am uitat tot sau ca nu ma mai doare cand
inca face greseli, insa incep sa ma obisnuiesc, sau cum imi spun
prietenii " E doar ea, trebuie sa o intelegi". Acum inteleg, las de la
mine si recunosc ca fac toate astea doar pentru ca omul drag ma face
fericita si reuseste sa imi distraga gandul de la rautati.
A inceput sa picure marunt, insa asta nu ma descurajeaza, bateria mea nu
este goala si as putea sa suport o seara privind pe fereastra, dar as
prefera mai mult o plimbare sau o priveliste diferita.
luni, mai 13, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: