Ganduri

Sunt "Zen"...cel putin asta mi-am impus sa cred, adevarul este ca ma simt ca pe un butoi plin cu pulbere si orice miscare brusca risca sa produca explozii.
Calmitatea si linistea de care dau dovada imi pun multe semne de intrebare. Ma gandesc cand am ajuns sa fiu atat de introvertita si sa lupt cu durerile interioare singura, fara sa am nevoie sa impart cu cineva aceasta stare proasta. Ce-i drept ma simt singura. Am ochii in lacrimi si ascult muzica sufletului meu trist.
Se petrec lucruri ciudate pe care le primesc in plin, dar nu ma revolt, le primesc cuminte si astept sa se linisteasca apele. Imi spunea cineva ca starile sunt de moment si nimic nu este vesnic, asa ca astept sa imi revin atat eu, cat si situatia pe care o privesc din exterior.
Au existat momente pe care nu le-as fi trecut cu vederea, peste care nu as fiinchis ochii si nu as fi muscat buza superioara daca nu eram atat de pierduta in lumea asta a mea. Acest prezent ma sperie.
In timp ce tastez aceste ganduri, imi vine sa pun mana pe telefon si sa sun cateva persoane, carora sa le spun cat de mult m-au ranit si inca o fac...cu voie sau fara.
Imi repet in minte ca este "doar o perioada" si totul o sa revina la normal...trebuie.
Astazi m-am simtit straina de mine. Am pasit pe strazi cunoscute si nu ma regaseam, eram alaturi de cativa oameni care nu ma mai cunosc nici macar cat negru sub unghie, atat pentru ca nu le-am mai spus nimic despre viata mea, dar mai ales pentru faptul ca in prezent simt ca fiecare e "pentru el".
Dor si doare, dar vor veni si zile mai bune.

Ascult: David Cook - Light On