Zambesc

Astazi in joaca l-am pus pe omul drag sa imi faca o scurta caracterizare, sa inceapa cu defectele si sa termine cu cateva calitati. Am zambit larg cand imi atribuia nenumarate defecte - sau mai bine spus, lucruri pe care nu pot sa le fac inca, precum  condusul unui autoturism, inotul, alergat pe o distanta foarte mare si alte aberatii de genul acesta.
Insa, cand a venit vorba de calitati, eram chiar curioasa ce o sa imi spuna, iar raspunsul m-a inveselit instant. A inceput cu faptul ca ma pricep de minune sa fac prajituri...cred ca a fost complimentul care mi-a indulcit ziua. Restul calitatilor au fost in limita normalului, sau cel putin nu mi s-au mai parut mie iesite din comun.
Vroiam sa ajung la ideea ca toti cunoscutii mei ma vad ca pe o "bubulina gospodina" si pentru ei, aceasta este eticheta ce mi se atribuie. App de acest lucru, ma gandeam intr-o zi ce cadou o sa primesc de ziua mea... in anii precedenti am primit cateva ustensile de bucatarie si am fost foarte incantata. Macar din acest punct de vedere pot sa ma consider putin mai matura fata de alte fete de varsta mea.
Au existat si oameni care mi-au blamat pasiunea si m-au condamnat pentru acest lucru. Sincera sa fiu, m-am simtit atat de ranita in acele clipe incat am avut o perioada in care pur si simplu evitam bucataria. Ma gandeam ca poate gresesc. Ma bucur ca a fost ceva trecator si ca mintea mi-a venit la loc.
Mi-am propus sa fac tot ce pot sa merg catre aceasta directie si sa profesez daca este posibil.