Let her go

Music here:

M-am trezit cu sunetul ploii la fereastra...am stat cateva zeci de minute cu ochii pe tavan, dupa care am fost furata de somn...starea mea de ieri si-a lasat amprente asupra mea. Somnolenta nu imi da pace, dar pe la ora noua, mi-am auzit telefonul sunand si prima grija a fost sa ma uit spre fereastra, cand am vazut ca este un soare stralucitor, parca totul s-a inseninat in viata mea.
Am incercat sa ma pun pe picioare. Am mancat desi foame nu imi era. Sunt pe tratament saptamana aceasta, chiar daca nu imi place nu obiectez. Acesta este un motiv pentru care sa ma cert ca nu stiu sa pretuiesc zilele in care sunt sanatoasa.

Am lasat laptopul cateva ore fara sa termin postarea. Acum este aproape miezul noptii si m-am apucat de facut curatenie printre amintiri. M-am uitat la fotografii vechi si acum am realizat ca in ochii mei se poate citii cu usurinta felul in care ma simt, caci zambetul si expresia fetei pot sa le controlez mai usor.
Am gasit fotografii despre care imi amintesc multe lucruri, poate prea multe...si ascunzisurile sunt inca vii in interiorul meu.
Laclimile au inceput sa siroiasca pe obrajii mei. Nu este vorba ca imi este dor sau ca regret ceva, dar inexplicabil...imi dau seama ca au trecut atatia ani si eu nu ma mai recunosc, parca nu am fost eu cea de ieri.

In cale mi-a ajuns un text fix acum si se potriveste cu ceea ce simt:
"Șterge-ţi lacrimile, aminteşte-ţi cine erai şi caută forţa de a te iubi pe tine mai mult decât iubeşti un om care nu ţi-a răspuns cu aceeaşi iubire. Așa cum ai putut trăi fără el până în clipa în care l-ai întâlnit, vei putea trăi fără el și de acum înainte. El a fost doar un pasager prin viața ta, iar într-o zi, va deveni doar o amintire vagă despre deziluziile trăite.
Viaţa nu se termină deodată cu o poveste oarecare şi nici deodată cu plecarea unui om care nu a ştiut să te iubească."