O scurta plimbare dupa ce ploaia abia s-a oprit, soarele incearca sa
iasa printre norii negrii si mirosul florilor de tei omniprezent pe
aleea ce duce pretutindeni... cata relaxare.
Bateriile mi se incarca vazand cu ochii in ultima perioada, nu stiu daca
gandirea mea pozitiva sau medicamentele pe care le-am luat pentru
vindecarea ultimei patanii au reusit sa ma puna pe picioare in acest
mod. Ideea este ca sunt mult mai zambitoare si mai vesela.
P.s.: Am cumparat o carte cu multe prajiturele apetisante pe care vreau
sa le probez in bucatarie cat de curand. Ma simt de parca am abandonat
de mult timp aceasta pasiune. Nici nu imi amintesc cand am "prajiturit"
ultima data.
sâmbătă, iunie 15, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: