Luni

Ma simt undeva la mijloc, intr-o poveste ce nu imi apartine...dar in care sunt implicata fara voia mea.
E destul de greu sa spun cu perdea despre ce este vorba, iar daca ar fi sa spun verde in fata povestea...risc sa dau prea mult din casa.
Ideea e destul de simpla, subiectul o complica.
Mi s-a destainuit un secret, unul ce poate sa schimbe viata unor oameni pentru vesnicie. Sunt legata de maini si de picioare sa nu spun ceea ce stiu nimanui. Insa, ma gandesc ca sunt momente in viata in care omul aflat in prim-plan nu este suficient de lucid sa gaseasca cea mai buna solutie. Este exact ca atunci cand pentru ceilalti gasesti un sfat,iar daca tu esti in situatie similara nu mai reusesti sa te pui pe picioare si sa folosesti ceea ce candva stiai.
Nu stiu daca este bine sa vorbesc cu cineva despre acest lucru ... ma gandesc ca nu este problema si povestea mea, insa undeva ma gandesc ca as putea sa ajut. Nu stiu, sunt confuza.
Sunt oameni dragi mie, atat persoana in cauza, cat si oamenii de care se fereste momentan sa le spuna acest mare secret.
Sunt intr-o situatie ingrata.
Tac momentan si las timpul sa decida. Intr-o luna o sa fie prea tarziu.