Ce spui tu straine?

Alerg de oboseala, dar se pare ca ma prinde de la urma. Vreau sa nu arat, dar ma simt destul de neplacut, ma dor muschii, spatele si simt cum ochii sunt din ce in ce mai greu sa ii tin deschisi. Am ajuns sa dorm cel mult 5 ore pe noapte.
Viata mea e dezordonata, cel putin asta simt acum. Singurul lucru organizat vine din partea omului drag, care este mult mai rational si mai calculat... atunci cand vine vorba de timpul nostru.

 Recunosc, imi e dor sa citesc, sa ma joc, sa alerg, sa vorbesc mult si sa plutesc. Nu visez la lucruri iesite din comun, insa ceva ma retine momentan sa duc la indeplinit aceste dorinte.
Am inceput sa scriu din ce in ce mai putin si mai greu. Privesc spre blogul vechi si nu ma mai recunosc...aveam un stil diferit de a scrie, abordam mai multe subiecte si eram mult mai vesela. Acum, de cand  am deschis acest blog, stiu pe fuga, scriu ceea ce ma doare si nu mai gasesc cuvintele potrivite. Ma simt o incepatoare.