Miros de tei

De doua zile sunt "sechestrata la domiciliu" - nu imi venea sa cred cat de mult poate sa imi lipseasca banca din parc si galagia copiilor, insa starea mea de sanatate nu imi permite sa ies pe afara.
In aceasta dimineata am lesinat, dupa care am stat cuminte in pat, sa imi revin...ameteala nu imi dadea pace si nici forta in trup nu aveam.
Remediul cel mai bun pe care l-am avut a fost "medicul de la domiciliu" care a venit "sa ma trateze" - este vorba despre omul meu drag, care si-a petrecut dupa-amiaza alaturi de mine incercand sa ma faca sa uit de tot.
Prietenii mei ingrijorati m-au sunat rand pe rand sa ma intrebe cum ma simt. Astazi am simtit ca le pasa de mine si ca isi fac griji. A fost un test pe care viata mi l-a pus in cale si mi-a luminat ziua, caci in ultima saptamana am fost foarte negativista, insa experienta de astazi m-a linistit din punct de vedere sentimental.
Si ca sa inchei intr-un stil apoteotic...vreau sa va spun despre mirosul de tei care mi-a fost alaturi de la fereastra si pe care inca il simt cu drag